3,889 matches
-
aramă bătută în ținte. Plăcuțe asemănătoare prindeau mijlocul fiecărei laturi de fundul lăzii. Sicriul avea un capac de scânduri așezate în două pante, terminat la capete cu câte un fronton triunghiular din scânduri prinse în cuie de lemn. Pe dinafară, scândurile lăzii și frontoanele capacului erau decorate cu linii în rețea. În lada sicriului s-au găsit patru schelete întinse pe spate, cu picioarele înainte și cu capetele spre intrare, destul de rău conservate. La nici un schelet nu s-a observat vreo
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
m-Așajutat în viață. De mic copil, cum mi-a spus mama, eram plângăreț și gălăgios, întrucât mama avea treabă pe afară cu porcul, cu păsările ma lăsa în casă legat cu un brâu la mijloc, legat de un beelciug pe scândura patului. Eu la un moment dat, m-am înfășurat cu brâul la gât și văzându-ma frățiorul meu cu spumela gură, a fugit și Așanunțăt-o pe mama care a venit și mi-a salvat viața iar tatAșa desființat belciugul. Tot
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Sandu ne-am deplasat la fața locului și cu chiu cu vai după multe ore am reușit să străbatem prin zăpada groasă și să ajungem la fața locului unde am constatat că banii au fost închșii într-un dulap din scândură de brad și că ușAșa fost forțată cu o rangă de fier. Printre suspecți era și Gheorghe, un fost călugăr, care era angajat ca paznic. Fiind conșiderat principalul vinovat din tot cercul de suspecți, deoarece el în noaptea respectivă nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-am suit în acest pod n-am auzit pe nimeni umblând pe-acolo și, când nu mai am nimic de făcut, zic și eu că e plictisitor să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul Bă văd de aproape animalele la care visam și pe care nu le zăream decât printre scândurile gardului. N-a vrut. M-a repezit. "Nu meriți", mi-a aruncat el, disprețuitor. De ciudă, am intrat în absența lui și am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. "Cu mâna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
va trebui să facă piatra mea funerară și mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă. Poate și credeam în ceea ce ziceam. Dar acum? Ascult vântul care se întețește uneori. Printre scânduri, nu văd nici o stea. Sper că din pricina norilor. Simt, se apropie, totuși, nu mai poate să întîrzie prea mult. Încă o noapte, două, trei, cîte? La gândul acesta, îmi vine să fac un pas de dans și să caut pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. "Cîmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta", mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucît vântul începuse să bată înspre azil, gonind flăcările ca pe o turmă roșie, înnebunită, situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcîndu-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
guzgan. Asta mă ajută să aștept disperarea pură a furtunii. Și acum, Scuzați-mă, e cazul să mă pregătesc, fiindcă furtuna începe, mi se pare. De ce-ați lăsat capul în pămînt? Puțin mai devreme când m-am uitat printre scânduri să văd dacă a nins, întrucît am simțit un miros ciudat de zăpadă, cerul era încă plin de stele, dar o simt. O aud. Și dacă judec după vuietul vântului, e așa cum mi-am imaginat-o, așa cum mi-am dorit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai mulți sori... Privesc fascinat broderia măiestrit așezată pe absolut tot ce mă înconjoară. Franjurii broderiei de pe vița de vie, a pomilor și a acareturilor din jur dau impresia (reală) a unui tot „alb-pur imaculat”! Chiar și gradul despărțitor de scândură ce poartă amprenta vechiului de peste 25 de ani de existență este un tot albneîntinat iar stâlpii de susținere s-au ales cu câte o căciulă apreciabilă, la fel de albă. Bradul mare - cel mai înalt arbore, adus de Mariana din tabăra de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lor. Dădu drumul unui râgâit. Mi s-a dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu să dea încet înapoi. Pe când mașina se mișca, deasupra capetelor lor se auzeau desprinzându-se așchii, scânduri care trosneau și un scrâșnet de metal. Balconul începu să cadă în bucăți mari, care răsunau pe acoperișul mașinii cu pocnete seci, grele, ca de grenade. Automobilul, de parcă fusese bătut cu pietre, se opri din mișcare și o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tare ca muntele acela de om să solicite o slujbă. Era impresionat și copleșit. Ignatius se trezi în cel mai nereprezentativ birou în care intrase vreodată. Becurile, care atârnau în mod neregulat de tavanul pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite ale biroului se vedea un peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Un pirat nu prea impresionant, veți spune. Și totuși, când m-am privit în oglindă, a trebuit să admit că arătam destul de bine și aveam un aer dramatic. Am fluturat sabia de abordaj spre Clyde și am strigat: „Mergi pe scândură, Amirale!“* Ar fi trebuit să știu că asta era prea mult pentru mintea lui obtuză, o minte ca un cârnat. Se alarmă teribil și începu să mă atace cu furculița lui ca o spadă. Am fandat câteva clipe unul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
social din S.U.A., care se autoconsideră superior (n.tr.). Asociația Tinerilor Creștini (n.tr.). * Notă echivalentă cu insuficient (n. tr.). * Cartier sărac, frecventat de emigranți (n. tr.). * Metodă de execuție, practicată de pirați; condamnatul era obligat să meargă pe o scîndură scoasă în afara corabiei, legat la ochi (n. tr.). * Zi de carnaval, care corespunde sărbătorii ortodoxe. „Lăsata Secului“, ajunul începerii Postului mare al Paștilor (n. tr.). * Destrăbălat (lb. franceză în orig.) (n. tr.). * (Joc de cuvinte) cutie sau local de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Jocurile Olimpice! Îți poți Închipui că aș fi concurat la maratonul femeilor cu sânii ăștia, pentru numele lui Allah! Armanoush nu s-a mai abținut să râdă de data asta. — Toate atletele alea, nu știu cum reușesc, Însă toate au pieptul plat ca scândura, știi. Cred că iau hormoni masculini ca să-și micșoreze sânii. Însă femeile ca mine nu sunt făcute să devină atlete; e Împotriva celor mai fundamentale legi ale fizicii. Corpul se deplasează Înainte câștigând viteză conform legii accelerației. Gradul de accelerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un șoc făcîndu-mă să descopăr mizeria din lagăre. Mă sfătuia să vizitez casa memorială a lui Mozart. Fusese condus Într-un cimitir unde i fusse tradusese o inscripție săpată În mai multe limbi pe crucile Înjghebate din două bucăți de scîndură: „Mort de foame“. — Încerci cumva să ne conduci spre un minut de reculegere? a intervenit Zscharnack. O reculegere care ar veni În ajutorul rezistenței dumitale... Nu sîntem aici ca să-ți iei drept paravan toată mizeria lumii. Îmi vei face plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Sredania Mașcianskaia, iar Porfiri văzu că afară se întuneca și că vicolul părea să se întețească. Încăperea era era încălzită, fiindcă toată căldura casei se ridica aici. Spre deosebire de parchetul super lustruit lăcuit din apartamentele de jos, aici dușumeaua era din scânduri goale. Cu toate acestea, camera era curată. Porfiri se uită în jur după vreo icoană pe pereții albi însă nu văzu niciuna. Pe birou, se afla un teanc de hârtii și o carte deschisă. Porfiri ridică volumul pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ce? ă Aducea fete aici. El nega asta. Dar eu le-am văzut și le-am auzit. Încerca să le strecoare pe scări în sus. Dar eu știu scârțâitul și sunetul fiecărei trepte, iar în fața ușii sale se află o scândură a cărei trosnitură o cunosc. Au ajuns la primul etaj. Tolkachenco arătă înspre ușa din dreapta și dădu din cap. Salitov îi făcu semn să dechidă ușa. Apartamentul era în beznă. Tolkachenco mișcă flacăra lămpii în jurul camerei. ă Nu-i aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întâmpla în Franța, când însă nevinovații devin vinovați, când criminalii umblă liberi, niciunul dintre noi nu este în siguranță. Tolkachenko auzi ușa de la stradă clicăind. Sări pe loc în picioare și se ascultă încordat pașii ce se auzeau pe scări. Scândurile vechi scârțâiau și crepau ca focurile de artificii, iar simțurile lui Tolkachenko erau întinse la maxim. Era obișnuit să tragă cu urechea la sosirile și plecările chiriașilor și îi recunoștea pe fiecare după pas. De data esta îi venea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
niște experimente pe șobolani, nu faci cancer, dar Îți omoară memoria. Eu de-aia și iau aspartan, prefer să Îmi sacrific trecutul, decât viitorul. Tot timpul mi se pare că sunt prea grasă. — Draga mea, liniștește-te. Ești ca o scândură, zise Diane. Dacă tu ești grasă, eu sunt enormă. Câteva ore mai târziu, cele două femei se Întâlniră cu Desert Rose la raionul de Încălțăminte din Robinson May Mall din Santa Monica. Imprevizibilă, aceasta tocmai proba niște papuci de plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
niciodată. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă în viață, când credem că totul e pustiit la picioarele noastre, dar apoi observăm că a mai rămas câte ceva, tot așa aici câteva fragmente împrăștiate, zdrențe murdare, resturi de materiale aruncate, cutii ruginite, scânduri putrede, o bucată de plastic pe care vântul o poartă de colo colo, ne arată că acest teritoriu a fost ocupat pe vremuri de așezări de proscriși. În curând edificiile orașului vor înainta ca o linie de pușcași umăr la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asist la îmbătrânire, spuse Marta, zâmbind. Însă apoi chipul ei deveni grav, E adevărat că ni se strânge inima la gândul că trebuie să abandonăm toate astea, spuse. Se aflau sub dudul negru, așezați unul lângă altul pe una dintre scândurile de uscat, priveau în fața lor casa, olăria care se rezema de ea, dacă și-ar întoarce puțin capul, ar vedea printre frunze ușa deschisă a cuptorului, dimineața e frumoasă, însorită, dar răcoroasă, poate că se schimbă vremea. Se simțeau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuptorului, dimineața e frumoasă, însorită, dar răcoroasă, poate că se schimbă vremea. Se simțeau bine, în ciuda tristeții, se simțeau aproape fericiți, în felul acela melancolic pe care fericirea adesea îl alege ca să se manifeste, dar, brusc, Marçal se ridică de pe scândura de uscat și exclamă, Am uitat, părinții mei, trebuie să mergem să vorbim cu părinții mei, pun pariu doi la unu că se vor întoarce la ideea că ei trebuie să meargă la Centru, și nu tatăl tău, Cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-am suit în acest pod n-am auzit pe nimeni umblând pe-acolo și, când nu mai am nimic de făcut, zic și eu că e plictisitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul să văd de aproape animalele la care visam și pe care nu le zăream decât printre scândurile gardului. N-a vrut. M-a repezit. „Nu meriți”, mi-a aruncat el, disprețuitor. De ciudă, am intrat în absența lui și am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. „Cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]