4,770 matches
-
prin vântul pustiei din adâncuri pe muzici de harpă. marea liniștită- oglindă în care se vede toată măreția cerului întoarsă cu lumile în jos ca-n venețienele povești unde cruciații și-au înecat corăbiile în bruma de șoapte ale nopților scăldate în apele sidefii ale apusului. marea- cuib de ape învâtejit în valuri de argint veșnic mișcătoare. marea- urlet sinistru venit din adâncuri izvor de poezie și neprevăzut, loc unde dragostea șoptește te iubesc pe o plajă pustie și unde ura
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360134_a_361463]
-
nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara și-a întins șalul peste zare oferindu-i înfiorarea ei plăcută. Dealurile le-a înverzit, copacii i-a înmugurit, iar prin iarbă a strecurat gâze ce mișună vesele. Flori gingașe, scăldate în lumina caldă a soarelui, ne încarcă privirea de frumusețe, iar aerul parfumat ce se leagănă pe la ferestrele caselor, dă un farmec special celei mai răsfățate fiice a anului. Furnicile muncesc de dimineața până seara, fără încetare, de parcă zilele ar
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
îi spune-ncet, plutește! Nicicând n-avem puterea din zbor să îl oprim El zboară peste lume pe aripi diafane Ș-aprinde doruri multe din... amintiri orfane. Gândul ne-nsoțește și-atunci când nu-l dorim. Luminile din ceruri în Infinit muiate Scaldă-n ochi de stele lacrimi în Olimp Tot gândind la ele... mai trece-un anotimp Căci timpu-alungă clipa din clepsidre sparte. Gândul mă apasă precum de plumb... o tonă. Intrebări îmi pune, săgeți ce mă rănesc, Adânc în minte-mi
LA URMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360192_a_361521]
-
Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Diavolul nu are Dumnezeu, dar are o iubită - Noaptea, căreia îi încredințează până la sfârșit sufletele pierdute. Luna aduce în raza ei, îndoiala în care îi scaldă, îi învăluie dând fiecăruia iluzia speranței și incertitudinea realizărilor. Camelia C octombrie 2014 Referință Bibliografică: Noaptea / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate
NOAPTEA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360198_a_361527]
-
gură cu o carpa.Trapa se închise lasandu-l pe Will în întuneric în timp ce se zbătea să scape. Era întuneric afară. Un întuneric cosmic care-i îngheța sufletul lui Karon . Copacii păreau siluete fantomatice în lumina lunii pline iar ochii scăldați în lacrimi nu mai vedeau bine poteca șerpuita. Alerga haotic prin pădure de parca ceva ar fi alungat-o din spate.Numai o ființă întunecată îi putea face pulsul să bată ritmuri alerte de spaima.Poate dacă nu s-ar fi
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
făcute de mărăcini și spini în noaptea neagra.Dar rănile care o dureau cel mai mult ,erau cele ale sufletului,răni făcute de un sentiment puternic,de o așa amploare că nu mai conta nimic.....ucigașa dragoste.Chipul blând și scăldat în raze de luna se schimbă brusc, deoarece alunecă pe o piatră acoperită cu mușchi umed și căzu greoi pe frunzele că o învelitoare a pământului. Acest lucru o făcu pe Karon să revină la realitate. Se auzi un scrancet
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
a fost ei ruga; Că a știut ploaia s-o ceară! Țăranii mulțumiți și-nalță Privirea către cer spre Domnul, Că miluiți, acum învață Să fie credincios - el - omul. Se disipează norii-n zare, Copiii ies în drum de țară; Scaldă natura verdele-n soare, Cum ea se scăldă sub ploaia de vară. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: PLOAIA DE VARĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1593, Anul V, 12 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion
PLOAIA DE VARĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359832_a_361161]
-
s-o ceară! Țăranii mulțumiți și-nalță Privirea către cer spre Domnul, Că miluiți, acum învață Să fie credincios - el - omul. Se disipează norii-n zare, Copiii ies în drum de țară; Scaldă natura verdele-n soare, Cum ea se scăldă sub ploaia de vară. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: PLOAIA DE VARĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1593, Anul V, 12 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PLOAIA DE VARĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359832_a_361161]
-
înlăturarea definitivă a minciunii pentru clădirea templului spiritual de care nația română are atâta nevoie. Fără respect în fața tradiției milenară, fără repunerea valorilor naționale pe piedestalul pe care-l merită fiecare, în acest marasm, în această apostazie în care se scaldă România astăzi la toate nivelele, va fi imposibil să stăm demni în fața istoriei, a celorlalte națiuni ale lumii și a lui DUMNEZEU! A consemnat scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu. Referință Bibliografică: CONCERT PENTRU DUMNEZEU / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359800_a_361129]
-
în același timp în care scena focșăneană încă nu a primit-o să îi simtă pasul înfiorat de amintire, și aceasta-i o mirare, și încă unul dintre biciurile nedreptății care sfâșie inima artiștilor! „Opereta este un vis de iubire scăldat în izvorul cu lacrimi și bucurii al vieții!”, spune Mioara Manea Arvunescu, iar dacă Focșaniul natal nu împărtășește feeria acestui vis, o fac dominioanele muzicii lirice mondiale și iată, la numai câțiva kilometri de cetatea Vrancei, o adoră Adjudul! Angela
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
și acum nu-mi mai era somn. În timp ce Cristina și George se plimbau pe malul mării la oră târzie din noapte, Ana deschise ochii trezită din somn de foșnetul plopilor ce-i băteau cu ramurile în fereastră. Raza lunii se scălda în luciul oglinzii din cameră, luminând patul gol al Cristinei, cu lenjeria mototolită, așa cum se sculase înainte de miezul nopții. Se dădu jos din pat și se uită dacă este lumină la baie. „Deci Cristina are secrete și se ferește de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
dreptate, aici este toată viața mea prezentă. Ce-mi va oferi viitorul, numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim, să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere care ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii și gâzele alergau împreună cu ei printre flori și fâneața din poiană. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din depărtare sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut. Cum au
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
spunea că mă iubește ca pe un zeu, eram blond, aveam ochi albaștri, trup de atlet, mușchi de oțel, aș fi dărîmat cerul pentru ea, pentru trupul ei perfect, cu moliciuni dumnezeiești. Cîntarea cîntărilor îmi răsărea în minte cînd ne scăldam în voluptățile cearceafurilor albe sau în răcoarea cristalină a lacului de la Mogoșoaia, ardeam ca două lumînări de dor, nereușind să ne contopim pentru totdeauna unul într-altul - dorința dintotdeauna a îndrăgostiților eterni, sau poate visul primordial al hermafrodiților, despre care
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
stingeau, se rupeau pecețile, iar Patriarhul intra singur în Sfântul Mormânt. Acolo se îngenunchia și se ruga cu credință. Timpul parcă se oprea în loc și se așternea tăcerea. Emoțiile creșteau, credincioșii din toată lumea așteptau, pătrunși de însemnătatea momentului și lacrimile scăldau obrajii. Atunci venea LUMINA, o scânteie pură, o imensă revărsare de lumină peste acest Mormânt de Viață Dătător. Se auzeau clopotele și pelerinii cântau de bucurie. Vata presărată pe lespedea de piatră a Mormântului, lumânările și candelele se aprindeau dintr
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359640_a_360969]
-
și obsesii,/ Ea predă în școala vieții/ Cea mai veche din profesii.” (Ion Diviza, Profesoara, p. 55). Într-o lume alienată dragostea se vinde ca o marfă, iar cumpărătorii se aleg dintre bărbații în vârstă cu buzunarul plin: „S-a scăldat mereu în bani/Ca afacerist de marcă;/ Azi, la șaptezeci de ani,/Vin fetițele să-l stoarcă.” (Nicolae Bunduri, Un crai bătrân, p. 44). Intențiile matrimoniale și cele mai serioase se izbesc de calcule financiare care-l opăresc pe îndrăgostit
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SUFLET EUFORIC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 462 din 06 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului SUFLET EUFORIC Pe sânul tău alb, Culoarea părului meu, Privirea îmi scald, Mereu, și mereu. Întotdeauna știu, Că odihnă găsesc, Devreme sau târziu, Tot astfel te iubesc. Lunii mereu îi spun, Din vremi apuse, Care parcă-s acum, Cuvintele spuse. Echinocții și solstiții, Au zburat meteoric, Peste alte ambiții, În suflet euforic
SUFLET EUFORIC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359131_a_360460]
-
revelioane, de aniversări, de sărbători naționale. Cu lacrimi amare. Cu obrazul schimonosit de durere. Nu-mi aduc aminte să fi petrecut vreo sărbătoare frumoasă. Doar tristă, tristă de tot. Prilej de introspecție, de bilanțuri negative, de numărat greșelile proprii, de scăldat în propria stare. De ce? Nu știu. Nu-mi priesc. Mi-e și groază de ele, mai ales atunci când se apropie. Apoi, pe toată durata lor, (uneori nesfîrșită) - și puțin după ce a trecut nebunia sărbătorilor. Că în carnavalurile venețiene sau de la
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359231_a_360560]
-
Autorului fulger - ghem de frică, cioburi luminează neguri ape șarpele pândea aproape licitațiile de joburi; primăvară fără cuc frunză veștedă în livadă pasărea ce stă să cadă din poveștile lui Muck - clipă tăinuind averi pășunea mea pe care iezii se scaldă-n laptele amiezii cu adevăruri în doi peri Referință Bibliografică: primăvară fără cuc / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PRIMĂVARĂ FĂRĂ CUC de ION UNTARU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359279_a_360608]
-
o dată grăbiți, se repeziseră cu toții să se urce din piatră în piatră pe dig și alergau de-a lungul lui, privind cum apa care se strecura printre pietrele mari, făcea mici golfulețe în care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
Ai fost mă' la fața locului, cum e? Aoleu, bătută rău fața locului. Stam într-o zi de vorbă cu alt copil de seama mea pe pod, când a venit nea Liță al Banii cu caii, rugându-ne să-i scăldăm noi că el nu mai poate, cred că avea aproape șaptezeci de ani. Am sărit în sus de bucurie, am încălecat caii, fără să-mi pese că eu nu mai făcusem niciodată așa ceva. Intrați în apa caldă, caii nu se
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
eram o singură ființă - ne amețea ca un drog: care era misiunea lor, ce căutau pe lîngă mine, ce voiau, la urma urmelor, dar cum să-i întrebi pe îngeri una ca asta?! Licurișca, frumoasă ca o nimfă ce se scaldă într-o fîntînă arteziană, m-a privit surprinsă. Cum ?! s-a mirat ea. Nu înțelegi? Nu căutăm nimic. Nici noi nu știm de ce sîntem aici. Trăim la fel ca tine, azi, în clipa asta, nu știm ce ne aduce viitorul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-ai dus la tine în adâncuri. Înspre fundal, pictez iubire În tonuri verde de smarald, Desprinse din a ta privire În care vreau iar să mă scald. Și-atunci întreb, de ce se-adună ? De ce deodată îmi sporesc Dureri ce-n inimă-mi răsună Și liniștea îmi risipesc ? Iar un ecou răspunde-alene: Mergi, spune-i simplu: Te iubesc ! Ce e păcatul ? Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340418_a_341747]
-
universuri paralele”, o cunoaștere în care actul contemplativ, pândit de tăceri, nu ignoră componentele naturii: „simt câmpul intrând în carne/ și crescându-mă sălbatic,/ văd zilele verii sfătuindu-se/ și dăruindu-mi un zbor lăuntric/ spre universuri paralele;/ cerul se scaldă-n cercuri concentrice/ până-n lumina ochilor tîi,/” Uneori, tonuri de pastel! Alteori, imaginea ființei iubite dincolo de discrete lamentații, ținute la ideea de nefericire, de durere. O reflecție mai veche întâlnită în doctrina indiană a lui Buddha („nașterea e suferință, iubirea
LIRA DE PE OLT de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340438_a_341767]
-
le aibă, atât. Foarte insistenți. Majoritatea mă întrebau direct: „Ai să-mi dai și mie un exemplar?” Cum să-i refuz? Nu mă pricepeam. Să îi trimit la dracu’, dacă într-o librărie n-aveau chef să intre, nici atât. O scăldam, le dădeam promisiuni vagi, dar nu uitau. Când ne reîntâlneam, îmi aminteau: „Ce faci? Ai spus că îmi dai un exemplar.” Le ziceam că n-am făcut încă rost, să mai aștepte puțin, nicio problemă, o vor primi. Alteori, îmi
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” () [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
am... nu am cum să am soluții pentru durerile celor care îmi scriu. Doar mă încarcă emoțional. În același timp, „criticilor duri”, care sunt convinși că „au ajuns sclavi în propria țară cu ajutorul mafiei de la BNR”, acuzându-ne că „ne scăldăm în lefuri mari” sau că „distrugeți cu bună știință țara asta, ne-ați transformat în sclavi prin controlul asupra banilor”, nu pot să le spun decât atât: greșesc amarnic. În această instituție muncesc, de dimineață până seara, aproape 2000 de
De ce evit polemicile () [Corola-blog/BlogPost/338437_a_339766]