34,178 matches
-
grijă să nu simtă ceva maiorul... Atât mai reuși să audă Ilona, apoi leșină iarăși. Peste câteva ore, se pomeni într-o încăpere necunoscută, culcată pe un recamier, învelită cu o plapumă albastră, neînfățată. Lângă pat, prins de speteaza unui scaun, era un flacon, golit mai mult de jumătate, care alimenta tubul de perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă, ale cărei capete erau înnodate de unul din brațele
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
asortată perfect cu batista de la butonieră. Înalt, voinic, proaspăt bărbierit, cu un păr negru grizonat pe la tâmple. Domnul se opri, păru puțin dezorientat, dar numai pentru o clipă, fiindcă apoi se îndreptă dezinvolt spre bar, unde, familiar, își trase un scaun înalt și comandă autoritar un whisky. Domnul director Victor Zidaru nu a apărut? îl întrebă pe barman, un tânăr simpatic, vioi. E-n separeu, domnule... A venit de aproape o oră, a comandat o sticlă de vin și a cerut
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sau poate este prea de dimineață pentru tine? Ori îți este silă să te afișezi cu un oarecare, cu un tip neîngrijit, cu hainele șifonate, nebărbierit de trei zile... așa-i? Tălparu nu-i răspunse imediat, se așeză încet pe scaunul din fața lui Victor, își aprinse o țigară, trase câteva fumuri, apoi luă un ziar de pe masă. Nu-l deschise, de fapt nici nu-și aruncă măcar o privire asupra lui. Ochii săi mari se plimbau prin încăperea strâmtă, căutând parcă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la ușă. Bună seara la toată lumea! Mă scuzați că am întârziat, nu mă dezbrac că-s răcit, rosti din mers, strângând mâinile întinse din stânga și din dreapta. Se opri la masa prezidiului, se sărută cu președintele, apoi acesta îl invită pe scaunul său. Bine ați venit, domnule vicepreședinte, eram îngrijorați că ne-ați uitat... ne scuzați că noi deja am început... Bine ați făcut, eu am venit doar să vă ascult și să vă dau unele indicații. Am venit cu o mașină
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Petrache. Vezi, când ați terminat, vii și ne chemi! Am înțeles, să trăiți! îi răspunse înviorat Tălparu. După ieșirea șefilor, Petrache se ridică, își aprinse un ,,Kent”, se plimbă puțin prin încăpere, după care se așeză, ca din greșeală, pe scaunul lăsat liber de Drăgulescu. Deschise mapa și, dintr-o singură privire, sesiză că numele primilor doi, atât de la Cameră, cât și de la Senat, erau tăiate cu un pix roșu. Apoi, tot cu același pix, câteva semne de întrebare erau puse
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
votului secret, iar doi dintre noi erau cât pe ce să se și bată. Atunci i-am cerut să-și achite datoria. Ceilalți au început să aplaude și să curețe masa. Au așezat băutura și ce mai era pe două scaune și s-au retras la doi pași, apoi, văzând cum mă uit ca un vițel la poartă nouă, au început să-mi scandeze numele. M-am simțit ca la tribuna Parlamentului, știi, am vorbit și eu, în două rânduri. Mi-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dăm câteva casete, domnule demnitar! Dacă nu le vrei, le dăm lui Băcanu sau Roșca, să afle și poporul... pe cine a ales. Ori stai jos, ori ieși afară! Multe defecte avea Petrache, dar prost nu era. Se așeză pe scaunul liber de lângă Anghel și, ca și cum nu ar fi fost nici o discuție contradictorie până atunci, întrebă liniștit: Care-i problema, am auzit de bani mulți... eu ce pot face? Nimic important, doar, acolo, o ordonanță de urgență, de scutire de taxe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în prima bancă împreună cu tocilarul clasei. Nici nu întoarce capul să se uite la mine. În timpul orei, îi trimite lui bilețele. Pun pariu că sunt de-alea cu te iubesc. Dar tocilarul n-o place nici el - și-a tras scaunul la marginea băncii, încât între ei doi ar încăpea foarte ușor și un al treilea coleg. Aproape că mi se face milă de Roxana. În pauză, mă duc la ea și-o întreb ce mai face. Nu-mi răspunde, întoarce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
semicercuri de hârtie, unul pentru hol, unul pentru cameră și altul pentru bucătărie. Ne contrazicem puțin legat de cum trebuie montate, dar până la urmă el are dreptate: cu partea plată în sus și cu cea bombată în jos. Se urcă pe scaun, în living, și-mi cere bandă să lipească cablurile. Că nu și-a adus. În timp ce caut și mai schimbăm o vorbă, două, generalități - cum fac eu de obicei când vorbesc cu cineva cu care n-am absolut nimic în comun
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
s-o înțelegi, ci doar ca să poți să te gândești mai bine la ale tale. De obicei îmi plăcea să-i urmăresc pe oamenii care veneau acolo, pentru că erau ciudați. Azi nu era nimeni, în afară de un moș întins pe două scaune la o masă în față, care trăsnea a poșircă de-ți muta nasul. Îmi întipărisem atât de bine în minte mirosul ăsta de fum amestecat cu izul de bere al podelei, încât uneori trebuia doar să mă gândesc la el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cărți. De la cămară până la cutia des tinată cărților trec treizeci de secunde. Podeaua se tre zește la viață, odată cu sunetul pașilor mei, zdrobind liniștea. După nouă drumuri, cutia e înfă șurată în folie de plastic, iar eu mă duc spre scaunul de lemn arcuit care zace în mijlocul camerei. Bineînțeles că mingea de la fotbal, încă murdară de noroi, este aici, pe scaun. Aici o să și rămâi, ca un semn de protest. Cu o mișcare rapidă, arunc singura lui șapcă în cutia prie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pașilor mei, zdrobind liniștea. După nouă drumuri, cutia e înfă șurată în folie de plastic, iar eu mă duc spre scaunul de lemn arcuit care zace în mijlocul camerei. Bineînțeles că mingea de la fotbal, încă murdară de noroi, este aici, pe scaun. Aici o să și rămâi, ca un semn de protest. Cu o mișcare rapidă, arunc singura lui șapcă în cutia prie tenilor și încep să am îndoieli că ar trebui să păstrez eu geaca destinată zi le lor de weekend. Până la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
protest. Cu o mișcare rapidă, arunc singura lui șapcă în cutia prie tenilor și încep să am îndoieli că ar trebui să păstrez eu geaca destinată zi le lor de weekend. Până la urmă, e doar o geacă. Împing cu putere scaunul masiv până ce na sul meu întâlnește per deaua îmbâcsită de praf. Strănut și mă hotărăsc să păstrez geaca. Merg apăsat in tenționat și bom băn în timp ce iau pungile de chip suri, o pe re che de șosete cărămizii și un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
șosete cărămizii și un pix roșu de sub perdeaua grea și gri. Hotărăsc să las închise ferestrele nedes chise de mult prea multe luni. Încă o dată mă minunez că nu există șifonier și noptiere; de fapt, singura piesă de mobilier e scaunul de lemn masiv pe care i l-am cumpărat a doua zi după ce auzisem despre fobia lui cu mobila. Și patul, bineînțeles. Mă aplec și trag afară valiza cu colecții. Felicitări scrise de el din fiecare țară pe care a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a fost lovită, câteva fire de sânge îi lucesc pe obraz și îmi spune că o arde capul. Îmi scot centura, portiera din dreapta nu se deschide. Mai încerc o dată, împing cu umărul, e blocată. Tata coboară, sar și eu peste scaunul lui și ies din mașină. O scoatem pe mama și o așezăm lângă balustradă. E lovită, încercăm să o liniștim. Mașina e distrusă, stă pe jenți și arată de parcă am fi plecat cu ea dintr-un cimitir de fiare vechi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar actele. Zâmbesc. Nici o șansă. Toate vin cu un preț. Andrei Patriciu Call me baby Duminica obișnuită de mers la karaoke cu o prietenă. Plictiseală, cântece anoste, scaune goale în jur, o bere ca să treacă timpul mai repede, nu două, fiindcă mâine e zi de lucru. Spre finalul serii, apar doi tipi, hotărâți să se așeze la masa noastră. Nu schițează vreun gest să întrebe dacă se poate
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
toaletă, trebuia să înduri rușinea râsetelor întregii grupe, toți fiind foarte amuzați de posibilitatea de a te pișa pe tine. Zile la rând am văzut-o scuzându-se pentru a se duce la toaletă, fără a mă putea desprinde din scaunul meu, urându mă pentru lipsa de curaj. A venit însă și ziua în care curiozitatea a înfrânt rușinea și, când am văzut-o pornind către budă, am țâșnit la rândul meu, atât de puțin credibil, încât educatoarea a mustăcit amuzată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Mă obișnuisem cu căpățâna lui imensă stând inflexibilă în spatele geamului. Mă ia de mână și mă dă afară. Tu, mă arată cu degetul, nu mai vii pe aici. Mustăciosul intră înapoi în local și apoi în cămăruță. Se așază pe scaun, calm, inexpresiv, ca de obicei. Îl văd de afară și mă privește. Cu ură și cu scârbă. Se uită și crede că sunt ori un fraier, ori un hoț. Iar eu nu sunt nici una, nici alta. Restul e istorie. Am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
exagerat de agitat. Bună ziua, domnule Farcaș, cum e treaba? Să trăiți, merge bine. Pornim? întreb. Da, numai o clipă, trebuie să folosesc toaleta. Dacă nu vă supărați, zice. Ana Marian O ieri spre dimineață Îmi place mult în 74. Au scaunele înăltuțe, așa că stau ghebos cu barba priponită-n bar și-mi fac ple tele cortină în jurul paharului și sorb acolo-n legea mea și mă doare-n bască. Nu știu de unde vine asta cu basca, dar sună așa, ca și cum nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din Albă ca-Zăpada și altu are freza aia idioată care se ascute în mijlocul capului ca un fel de punk, da’ mai mic și învârtit. Adică mă cuprinde o milă de ei așa de mare, încât mă așez obosit pe un scaun lângă ei și le spun. Le spun asta. Că mi-e milă. Am alcool în mine cât să mă calce cu mașina și probabil că aș adormi în timp ce-o fac, așa că îmi permit să mă joc de-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi-e milă. Am alcool în mine cât să mă calce cu mașina și probabil că aș adormi în timp ce-o fac, așa că îmi permit să mă joc de-a inconștientul cu ei. Ăștia se foiesc un pic pe scaunele lor. Pentru că, printre steroizi și ce dracu mai au între urechi, nu reușesc să înțe leagă ce se întâmplă. Io îmi aprind o țigară cu încetinitorul și îi fac semn unuia din barul de vizavi să îmi aducă o halbă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se întâmplă. Io îmi aprind o țigară cu încetinitorul și îi fac semn unuia din barul de vizavi să îmi aducă o halbă rece. Ăla cu freza de punkist mic nu mai poate: Băăăă ești șmeeeechier?! Se în vârte în jurul scaunului meu pe care io deja sorb una din cele mai bune beri pe care le-am băut vreodată. Ăsta micu are un pet gol de apă pe care îl pune jos la vreo trei metri în fața mea și își ia
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a fost așezată o mușama și dea supra, o cădiță roșie de plastic. Până să se încălzească apa, nevasta a dezechipat copila și a lăsat-o să zburde prin cameră în voie. Micuța, bucuroasă nevo ie mare, era călare pe scaune, sărea pe pat, se dădea de-a rostogolul pe covorul din cămăruță. Nevastă-mea tocmai dădea să iasă din ca meră, să vadă de apă, iar eu intram. Atunci am văzut cum fetița se repede la cădița de plastic de pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oprit mașina în drep tul vechii biserici ca să se mai urce cineva. Trântisem por tbagajul când un om fără o mână mi-a spus: Șefu’, dă-mi o țigare. N-am, nu fumez, i-am azvârlit. Am tras apoi de sub scaunul șo ferului o geantă și am scos un pachet în care mai erau două țigări. Știu că o să vi se pară ciudat, dar am țigări, deși nu sunt fumător, am spus. Ai văzut, șefu’, că ai? I-am întins pachetul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și tuturor telespectatorilor, deci și alegătorilor săi. Și coloana aceea aplecată, de slugă. Cum a ajuns așa ceva senator, nu vă Întrebați? Noi știm răspunsul: banii au contat, dania personală a fiecăruia pentru partid i-a asigurat fiecăruia din această categorie scaunul mai Înalt de senator sau cel deloc de neglijat, de deputat. Acum se laudă PSD-ul că l-a recuperat de la alții. Să-i poarte sănătos pe toți cei de acest calibru. Stima simplului cetățean va crește proporțional cu numărul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]