KorAP: Find »[drukola/base=schizofrenie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...132 >

3,288 matches

Corola-website/Law/227926_a_229255

NIREȘTEAN - U.M.F. Târgu Mureș; Prof. univ. dr. Ioana MICLUȚIA - U.M.F. Iuliu Hațieganu Cluj Napoca; Prof. univ. dr. Roxana CHIRIȚĂ - U.M.F. Gr. T. Popa Iași; Conf. univ. dr. Cristinel ȘTEFĂNESCU - U.M.F. Gr. T. Popa Iași. 1 martie 2010 GHID DE FARMACOTERAPIE ÎN SCHIZOFRENIE Se propune un protocol de farmacoterapie pentru schizofrenie, care să respecte principiile generale ale medicinei bazate pe dovezi ("Evidence based medicine"). Protocolul se aplică pacienților peste 17 ani și are scopul să îndrume și nu să limiteze judecata și experiența

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
MICLUȚIA - U.M.F. Iuliu Hațieganu Cluj Napoca; Prof. univ. dr. Roxana CHIRIȚĂ - U.M.F. Gr. T. Popa Iași; Conf. univ. dr. Cristinel ȘTEFĂNESCU - U.M.F. Gr. T. Popa Iași. 1 martie 2010 GHID DE FARMACOTERAPIE ÎN SCHIZOFRENIE Se propune un protocol de farmacoterapie pentru schizofrenie, care să respecte principiile generale ale medicinei bazate pe dovezi ("Evidence based medicine"). Protocolul se aplică pacienților peste 17 ani și are scopul să îndrume și nu să limiteze judecata și experiența clinicianului. Schizofrenia este o afecțiune psihiatrică majoră, multisistemică

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
propune un protocol de farmacoterapie pentru schizofrenie, care să respecte principiile generale ale medicinei bazate pe dovezi ("Evidence based medicine"). Protocolul se aplică pacienților peste 17 ani și are scopul să îndrume și nu să limiteze judecata și experiența clinicianului. Schizofrenia este o afecțiune psihiatrică majoră, multisistemică, cu un suport neurobiologic conturat, caracterizându-se prin afectarea întregii personalități. Principalele simptome întâlnite în schizofrenie pot fi grupate în simptome pozitive (delir, halucinații), simptome negative (aplatizarea afectivă, apatie, hipobulie), alterare cognitivă, simptome depresive

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
aplică pacienților peste 17 ani și are scopul să îndrume și nu să limiteze judecata și experiența clinicianului. Schizofrenia este o afecțiune psihiatrică majoră, multisistemică, cu un suport neurobiologic conturat, caracterizându-se prin afectarea întregii personalități. Principalele simptome întâlnite în schizofrenie pot fi grupate în simptome pozitive (delir, halucinații), simptome negative (aplatizarea afectivă, apatie, hipobulie), alterare cognitivă, simptome depresive, manifestări comportamentale de tipul agitației psihomotorii sau inhibiției psihomotorii. Se consideră că maladia prezintă o mare heterogenitate simptomatologică, corelată cu modele neurobiologice

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
risc de mortalitate ridicat, cu costuri de îngrijire semnificativ crescute. Riscul evoluției de proastă calitate este direct proporțional cu slaba calitate a remisiunilor, iar evoluția cronică se corelează cu episoadele multiple și cu scăderea aderenței și complianței la tratament. Evoluția schizofreniei este dependentă de menținerea integrității și funcționalității structurilor cerebrale și păstrarea neuroprotecției. Modificările structurale cerebrale decelabile neuroimagistic anticipează disconectivitatea și rezistența terapeutică. Antipsihoticele din prima generație (neurolepticele) scad semnificativ neuroprotecția, comparativ cu antipsihoticele din a doua generație (Liebermann, 2004). În

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
neuroprotecției. Modificările structurale cerebrale decelabile neuroimagistic anticipează disconectivitatea și rezistența terapeutică. Antipsihoticele din prima generație (neurolepticele) scad semnificativ neuroprotecția, comparativ cu antipsihoticele din a doua generație (Liebermann, 2004). În ultimii ani au fost elaborate o serie de ghiduri pentru tratamentul schizofreniei și au fost propuși algoritmi terapeutici. Scopurile principale ale unui ghid terapeutic sunt de a evalua rolul specific al fiecarui agent farmacologic în tratamentul și managementul schizofreniei, integrarea datelor din literatura de specialitate având la baza în special rezultatele din

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
2004). În ultimii ani au fost elaborate o serie de ghiduri pentru tratamentul schizofreniei și au fost propuși algoritmi terapeutici. Scopurile principale ale unui ghid terapeutic sunt de a evalua rolul specific al fiecarui agent farmacologic în tratamentul și managementul schizofreniei, integrarea datelor din literatura de specialitate având la baza în special rezultatele din studiile clinice randomizate, date farmaco-economice, evaluari tip cost-eficienta pe termen mediu și lung. În toate ghidurile elaborate începând cu anii '90 există un patern comun, de a

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
colaborări strânse cu familia acestuia, formularea planurilor de tratament pe termen scurt și lung, asigurarea asistenței adecvate de menținere și urmărire a pacientului în comunitate și adaptarea scopurilor tratamentului în contextul comunității în care are loc tratamentul. DATE EPIDEMIOLOGICE Incidența schizofreniei este foarte diferită în diverse studii, având ca limite extreme 50 și 250 la zece mii. Prevalența afecțiunii se situează în jurul cifrei de 1 %. Pe sexe, distribuția schizofreniei este cvasiegală. Date epidemiologice recente corelate cu studii de neuropsihologie evidențiază faptul că

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
scopurilor tratamentului în contextul comunității în care are loc tratamentul. DATE EPIDEMIOLOGICE Incidența schizofreniei este foarte diferită în diverse studii, având ca limite extreme 50 și 250 la zece mii. Prevalența afecțiunii se situează în jurul cifrei de 1 %. Pe sexe, distribuția schizofreniei este cvasiegală. Date epidemiologice recente corelate cu studii de neuropsihologie evidențiază faptul că tulburările cognitive și unele disabilități și simptome negative preced cu mult timp debutul clinic, primul episod evidențiindu-se mai ales prin simptomatologia pozitivă. Debutul se situează în

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
cognitive și unele disabilități și simptome negative preced cu mult timp debutul clinic, primul episod evidențiindu-se mai ales prin simptomatologia pozitivă. Debutul se situează în majoritatea cazurilor înaintea vârstei de 30 de ani. Pornind de la modelul propus de Crow (schizofrenie pozitivă și negativă), Eaton - 1996, grupează factorii de vulnerabilitate neurobiologică în două surse: ● sursa A - corelată probabil cu factori genetici, non-lezională cerebrală, are o distribuție uniformă, cu un risc de boală apreciat la 2,5 % din populația ce trăiește sub

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
și negativă), Eaton - 1996, grupează factorii de vulnerabilitate neurobiologică în două surse: ● sursa A - corelată probabil cu factori genetici, non-lezională cerebrală, are o distribuție uniformă, cu un risc de boală apreciat la 2,5 % din populația ce trăiește sub "spectrul schizofreniei" - schizofrenia fără modificări structurale cerebrale cu conectivitate conservată. ● sursa B - afectează 0,2 % din populația generală. Andreasen - 1994, aprecia prevalența sa la 20-50 % din totalul cazurilor de schizofrenie. Această sursă este considerată ca fiind corelată cu factori de agresiune cerebrală

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
negativă), Eaton - 1996, grupează factorii de vulnerabilitate neurobiologică în două surse: ● sursa A - corelată probabil cu factori genetici, non-lezională cerebrală, are o distribuție uniformă, cu un risc de boală apreciat la 2,5 % din populația ce trăiește sub "spectrul schizofreniei" - schizofrenia fără modificări structurale cerebrale cu conectivitate conservată. ● sursa B - afectează 0,2 % din populația generală. Andreasen - 1994, aprecia prevalența sa la 20-50 % din totalul cazurilor de schizofrenie. Această sursă este considerată ca fiind corelată cu factori de agresiune cerebrală (factori

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
de boală apreciat la 2,5 % din populația ce trăiește sub "spectrul schizofreniei" - schizofrenia fără modificări structurale cerebrale cu conectivitate conservată. ● sursa B - afectează 0,2 % din populația generală. Andreasen - 1994, aprecia prevalența sa la 20-50 % din totalul cazurilor de schizofrenie. Această sursă este considerată ca fiind corelată cu factori de agresiune cerebrală (factori de neurodezvoltare sau factori de vulnerabilitate primară neurobiologică și biochimică) - schizofrenia cu modificări structurale cerebrale și disconectivitate primară. Schizofrenia cu modificări structurale cerebrale și disconectivitate primară este

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
0,2 % din populația generală. Andreasen - 1994, aprecia prevalența sa la 20-50 % din totalul cazurilor de schizofrenie. Această sursă este considerată ca fiind corelată cu factori de agresiune cerebrală (factori de neurodezvoltare sau factori de vulnerabilitate primară neurobiologică și biochimică) - schizofrenia cu modificări structurale cerebrale și disconectivitate primară. Schizofrenia cu modificări structurale cerebrale și disconectivitate primară este sugerată de o serie de constatări: ● Anamneză pozitivă pentru traumatisme obstetricale și manifestări de tip hipoxic intra-, peri- și postnatal; Prezența manifestărilor convulsive nonepileptice

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
prevalența sa la 20-50 % din totalul cazurilor de schizofrenie. Această sursă este considerată ca fiind corelată cu factori de agresiune cerebrală (factori de neurodezvoltare sau factori de vulnerabilitate primară neurobiologică și biochimică) - schizofrenia cu modificări structurale cerebrale și disconectivitate primară. Schizofrenia cu modificări structurale cerebrale și disconectivitate primară este sugerată de o serie de constatări: ● Anamneză pozitivă pentru traumatisme obstetricale și manifestări de tip hipoxic intra-, peri- și postnatal; Prezența manifestărilor convulsive nonepileptice (convulsii febrile, modificări EEG de tip iritativ); ● Semne

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
și manifestări de tip hipoxic intra-, peri- și postnatal; Prezența manifestărilor convulsive nonepileptice (convulsii febrile, modificări EEG de tip iritativ); ● Semne neurologice minime (piramidale, extrapiramidale și cerebeloase) existente anterior instituirii medicației antipsihotice. Utilizarea antipsihoticelor din prima generație la pacienții cu schizofrenie cu modificări structurale cerebrale și disconectivitate primară amplifică semnificativ riscul efecte secundare serioase de tip neurologic (diskinezie tardivă, parkinsonism, evoluție pseudodemențială) ARGUMENTE NEUROBIOLOGICE ȘI PSIHOFARMACOLOGICE 1. Factori de neurodezvoltare. Principalii factori de neurodezvoltare sunt traumatismele obstetricale, suferințele fetale, sezonalitatea și

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
glutamat. Studii de neuroimagistică MRI și CT au evidențiat disconectivitatea verticală între circuitele corticale și subcorticale, fiind implicate predominant cortexul prefrontal, nucleii talamici și cerebelul. Această perturbare a conectării circuitelor cortico-subcorticale a fost definită drept dismetrie cognitivă, tulburare primară în schizofrenie (Andreasen, 1998), caracterizată prin dificultăți de selectare, procesare, coordonare și răspuns ale informației. Rolul talamusului în stabilirea conexiunilor între etajul cortical și cel subcortical ocupă un loc central în cercetările actuale. Deficitul cognitiv din schizofrenie a fost corelat și cu

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
dismetrie cognitivă, tulburare primară în schizofrenie (Andreasen, 1998), caracterizată prin dificultăți de selectare, procesare, coordonare și răspuns ale informației. Rolul talamusului în stabilirea conexiunilor între etajul cortical și cel subcortical ocupă un loc central în cercetările actuale. Deficitul cognitiv din schizofrenie a fost corelat și cu disfuncția de coordonare între emisferele cerebrale, mai ales pentru funcțiile mnezice. Suportul neurobiologic al acestei asimetrii neurostructurale s-ar datora în schizofrenie unei alterări selective a zonelor temporoparietale din cele două emisfere. Cutting - 1994, sugerează

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
și cel subcortical ocupă un loc central în cercetările actuale. Deficitul cognitiv din schizofrenie a fost corelat și cu disfuncția de coordonare între emisferele cerebrale, mai ales pentru funcțiile mnezice. Suportul neurobiologic al acestei asimetrii neurostructurale s-ar datora în schizofrenie unei alterări selective a zonelor temporoparietale din cele două emisfere. Cutting - 1994, sugerează că disfuncționalitatea emisferului stâng în schizofrenie ar fi o consecință a incapacității emisferului drept de a funcționa la întreaga capacitate, cu diminuare evidentă și alterare funcțională și

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
disfuncția de coordonare între emisferele cerebrale, mai ales pentru funcțiile mnezice. Suportul neurobiologic al acestei asimetrii neurostructurale s-ar datora în schizofrenie unei alterări selective a zonelor temporoparietale din cele două emisfere. Cutting - 1994, sugerează că disfuncționalitatea emisferului stâng în schizofrenie ar fi o consecință a incapacității emisferului drept de a funcționa la întreaga capacitate, cu diminuare evidentă și alterare funcțională și structurală a balanței interemisferice. Alte asimetrii neurostructurale evidențiate în schizofrenie: ● Atrofii și aplazii de tip focal la nivelul emisferului

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
emisfere. Cutting - 1994, sugerează că disfuncționalitatea emisferului stâng în schizofrenie ar fi o consecință a incapacității emisferului drept de a funcționa la întreaga capacitate, cu diminuare evidentă și alterare funcțională și structurală a balanței interemisferice. Alte asimetrii neurostructurale evidențiate în schizofrenie: ● Atrofii și aplazii de tip focal la nivelul emisferului stâng; ● Ventriculomegalie predominant stângă; ● Reducerea densității emisferului stâng; Alterarea structurală și funcțională a lobului temporal stâng; ● Reducerea volumului substanței cenușii și albe, localizate în lobul temporal stâng, mai ales la nivelul

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
glutamatergice accentuate. Acest tip de apoptoză are drept țintă nivelul hipocampal și parahipocampal precum și nucleii talamici, generând amplificarea deficitelor cognitive primare și a rezistenței terapeutice. 3. Factorii neurobiochimici Anomaliile de neurochimie cerebrală constituie o verigă importantă a vulnerabilității biologico-genetice în schizofrenie, iar descifrarea acestora a determinat apariția principalelor clase de medicamente cu acțiune antipsihotică. Ulterior, studii de psihofarmacologie clinică au validat strategiile terapeutice în relație directă cu criteriul adecvanței. Cele mai cunoscute ipoteze biochimice în schizofrenie sunt: a. Ipoteza dopaminergică. Plecând

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
importantă a vulnerabilității biologico-genetice în schizofrenie, iar descifrarea acestora a determinat apariția principalelor clase de medicamente cu acțiune antipsihotică. Ulterior, studii de psihofarmacologie clinică au validat strategiile terapeutice în relație directă cu criteriul adecvanței. Cele mai cunoscute ipoteze biochimice în schizofrenie sunt: a. Ipoteza dopaminergică. Plecând de la observațiile lui van Rossum asupra efectului halucinogen produs de agenții dopaminomimetici, Randrup și Munkvad - 1967, susțin ipoteza implicării dopaminei în schizofrenie, validată ulterior prin următoarele argumente: ● substanțele DA agoniste pot induce psihoze paranoide schizoforme

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
terapeutice în relație directă cu criteriul adecvanței. Cele mai cunoscute ipoteze biochimice în schizofrenie sunt: a. Ipoteza dopaminergică. Plecând de la observațiile lui van Rossum asupra efectului halucinogen produs de agenții dopaminomimetici, Randrup și Munkvad - 1967, susțin ipoteza implicării dopaminei în schizofrenie, validată ulterior prin următoarele argumente: ● substanțele DA agoniste pot induce psihoze paranoide schizoforme; ● neurolepticele inhibă activitatea dopaminergică, producând ameliorarea simptomatologiei; ● hiperactivitatea dopaminergică se manifestă diferențiat - presinaptic (crește sinteza și eliberarea dopaminei) și postsinaptic (hipersensibilizarea cantitativă și calitativă a receptorilor dopaminici

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]
altor componente din complexul receptor). b. Ipoteza serotoninergică. Rodnight - 1993, bazat pe proprietățile psihotomimetice ale unor substanțe psihoactive de tip LSD 25, ce manifestă o activitate crescută pentru receptorii serotoninergici de tip 5-HT(2), lansează ipoteza implicării serotoninei în etiopatogenia schizofreniei. Receptorii 5-HT(2) au o distribuție crescută în regiunile cerebrale implicate în medierea funcțiilor comportamentale, inclusiv la nivelul cortexului frontal, exercitând un puternic rol de control asupra sistemului DA. Rolul sistemului serotoninic în etiopatogenia schizofreniei a fost confirmat prin eficacitatea

GHID din 5 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialităţile psihiatrie şi psihiatrie pediatrică*) - "Ghid de farmacoterapie în schizofrenie şi ghid de farmacoterapie în tulburarea depresivă" - (Anexa 1). In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227926_a_229255]