2,096 matches
-
de sentimentele personale și nu se vor toci lăncile, ne vom face de rușine până la sfârșitul veacurilor. Dacă se va ajunge la tot ce poate fi mai rău, sunt pregătit să-ți iau capul. Nici dumneata să nu-ți faci scrupule! Aruncă aceste cuvinte ca pe o formulă de despărțire, apoi se întoarse imediat și porni în direcția castelului. Kanbei reveni repede la Muntele Hirai, se înfățișă înaintea lui Hideyoshi și i-l prezentă pe fiul lui Goto. — Să-l crești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare. Nu auzea nimic din spatele ei, dar putea simți prezența lui Saito Toshimitsu și a altor câțiva oameni cu armele scoase, așteptând doar ordinul lui Mitsuhide. Mitsuharu nu-i purta pică vărului său pentru acest comportament ilicit și lipsit de scrupule; înaintea de toate, îi stârnea mila. Dispăruse oare omul inteligent pe care-l cunoscuse din copilărie? Avea senzația că acum nu mai vedea altceva decât epava acelui om. — Mitsuharu, care e răspunsul tău? întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arhiepiscop de Rheims, un personaj real de pe vremea lui Carol Magnul. Titlul operei lui este “Isoria lui Carol cel Mare și a lui Orlando’. Aceasta este considerată astazi ca o colecție de legende populare,adunate de vreun călugăr lipsit de scrupule,care a crezut că da autoritate cărții sale prezentând-o drept opera unui personaj ilustru. Pretinsul autor este astfel recomandat :”Turpin,arhiepiscop de Rheims, prieten și secretar al lui Carol cel Mare,care a scris pagini admirabile de literatură sacră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe care mi le amintesc le-am stors la maximum în cărțile mele. Totuși, sunt câ teva despre care, din diferite motive, n-am putut scrie, căci doar teoretic „totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte-un fapt în aparență neînsemnat, dar care (și dovada sunt tocmai scrupulele tale) poate fi un tunel către straturile vulnerabile ale sinelui tău. Noi nu suntem interfața socială pe care o numim „persoana
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din diferite motive, n-am putut scrie, căci doar teoretic „totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte-un fapt în aparență neînsemnat, dar care (și dovada sunt tocmai scrupulele tale) poate fi un tunel către straturile vulnerabile ale sinelui tău. Noi nu suntem interfața socială pe care o numim „persoana noastră“: cineva dindărătul ei, o ființă in comparabil mai vastă, ne controlează, modelează, cenzurează de multe ori gândurile și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ceară iertare și o să spună că a exagerat. Nu-ți face griji. Adevărul e că Îmi făceam Într-adevăr „griji“, Începusem să simt pentru el un fel de milă bărbătească, trecuseră ani buni În care Îmi redobândisem o parte din scrupule, ani de singurătate... Iar apariția acestei femei mă readusese În postura ingrată de câine-lup intrat În concurs, mă reinvestise cu mizeria unui timp la care nu mă mai gândisem, pe care Îl uitasem, ca pe o ființă pe care o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Vrei să ajungem amân doi la coada vacii? Asta vrei? Nu, tovarășul prim, ce naiba. S-a făcut. Să trăiți. De unde să scoată el, Rogoz, un adolescent instruit, care să știe să se descurce singur În fața lui Birică, vulpe bătrână, fără scrupule, care citea În suflețelul tău ca Într-o dare de seamă făcută anapoda? I-a stricat ziua neno rocitul ăsta de Parolică, ce mai, se vede că i-a cam trecut timpul, că Îl paște o „rotire a cadrelor“ de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Dar dacă acuzatul este și hoț, sau libertin, sau ucigaș prin otrăvire, nimeni nu se mai emoționează. Asta e teorema lui Tiberius.“ Scriind acestea, Drusus nu prevedea că, de-a lungul secolelor, Teorema avea să găsească mulți imitatori lipsiți de scrupule, chiar dacă nu întotdeauna foarte abili. Senatorii se adunară slugarnici, în grup compact, pentru a-l judeca pe bietul poet. Cineva observă că Senatului din Roma - care deliberase lupta împotriva cetății Carthago, a lui Pirrus, a lui Mitridates - nu-i rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întorcând distrat paginile pe care nu vedea nimic. În mintea lui se adânci, asemenea unui cui, ideea că lunga lui prefăcătorie era inutilă. Anii de viață pe care îi câștigase depinseseră numai de prudența criminală și de tacticile lipsite de scrupule ale lui Tiberius. Începu să-și imagineze viitorul în termeni de zile și ore. Se gândi că, poate, acea noapte pe insulă era ultima. Mai multe saluturi sinistre de rămas-bun, care anihilau impulsurile trupului său tânăr. Se ridică, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care l-au costat viața pe tatăl meu.“ În singurătatea bătrâneții, parcă pentru a justifica față de sine lungile masacre, Augustus scrisese: Per totum imperium, Romanorum parta victoriis pax. Un concept superb până la absurd, pe care cuceritorii cei mai lipsiți de scrupule aveau să-l copieze în viitor cu entuziasm. La sfârșit însă, Augustus scrisese: „Este nevoie să ne înfrânăm lăcomia de a mări și mai mult imperiul“, acea cupido proferendi impero. Împăratul îi spuse în cele din urmă lui Sertorius Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sallustius se născuse în Abrutium, la Amiternum, și avusese la Roma o reședință somptuoasă, un muzeu grandios cu sculpturi rare, ce fusese numit Horti Sallustiani. Toată lumea spunea că reușise să realizeze muzeul acela pentru că fusese guvernatorul rapace și lipsit de scrupule al provinciei Africa. Dar fusese și un scriitor fără egal și bun prieten cu Augustus. Pentru a sărbători cucerirea Aegyptus-ului, construise pentru Augustus o balustradă nemaivăzută, din marmură rară din Răsărit, cu sfincși egipteni și ghirlande de frunze de acanthus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au debarcat pe insula părăsită au explorat ruinele orașului cu ziduri ciclopice și au descoperit o statuie splendidă, Nike din Samotrakhi, pe care Germanicus n-a reușit s-o vadă. Pe atunci însă, arheologia presupunea dezgroparea dezordonată și însușirea fără scrupule a obiectelor găsite. Nike cea cu aripi mari de marmură a ajuns la Muzeul Luvru. Portretul lui Socrates. Casa de la Ephesus și fresca cu portretul lui Socrates erau cu siguranță foarte solide, deoarece au fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mulți au început să cerceteze corăbiile și să organizeze recuperarea lor. Nimeni nu a reușit. S-au recuperat doar câteva fragmente de piese de mobilier, disparate, deși foarte frumoase. În secolul al XIX-lea s-au înregistrat tentativele lipsite de scrupule ale anticarilor și scafandrilor aventurieri. Din apa lacului s-au recuperat obiecte de bronz cu o lucrătură rafinată, capete de bârne și bucăți de timone, statui, obiecte ce au părut imposibil de recunoscut și au ajuns la muzeele din Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și în plan tematic avem de-a face cu o șarjă: intelectul cazuist al eroului e umilit: inhibat de scrupule morale care-l împiedică să meargă pînă la capăt în relația cu logodnica sa, el asistă - finalmente - la violarea ei de către o brută: un triumf cinic, ironic al „barbariei” instinctului biologic în fața devitalizării „raționale”... „Luntre și punte“ (nr. 65-67) este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cealaltă”. Fără comentarii... Într-o secvență intitulată „Enigme și evidențe urmuziene” din volumul Afinități efective, Ed. Cartea Românească, București, 1990, Șerban Foarță speculează în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oricine s-ar putea transforma într-un zombi sexual la dispoziția ta. Însă, dacă asistenta austriacă, Helen Boyle și John Nash nu se pot controla, asta nu înseamnă că eu o să mă transform într-un criminal imprevizibil și lipsit de scrupule. Henderson apare în ușa bibliotecii și strigă: — Streator! Ce-ai făcut, ți-ai închis pagerul? Vezi că tocmai am primit un telefon în legătură cu alt copil mort. Șeful a murit, trăiască șeful! Ăsta e noul bos, aidoma cu bosul cel vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bastarda asta. - Gwen te poate constrînge, tată, replică cu acreală Armelle, care nu apreciase că fusese pusă la punct cu atîta lipsă de eleganță. E suficient un test ADN. Dacă n-o va face cît trăiești, nu va avea nici un scrupul să pună să te dezgroape dacă va fi cazul. - Dacă ea ar fi la curent, s-ar afla deja aici. Știrea asta nu trebuie să iasă niciodată din locul ăsta, tună bătrînul. Mă auziți? Niciodată! Abia atunci Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
problemă în conștiința unui savant, această problemă va fi măturată ca fiind anacronică deoarece, în unica realitate care există pentru știință, nu există nici problemă, nici conștiință. Iar dacă din întâmplare un savant s-ar lăsa oprit din drum de scrupulele sale ceea ce de altfel nu se întâmplă niciodată, deoarece savantul se află în slujba științei -, alții o sută s-ar ridica, s-au ridicat deja pentru a prelua ștafeta. Căci tot ceea ce poate fi făcut de către știință trebuie făcut de către
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ori numai inspirată de demonul lăcomiei. Acest dubiu conștiința nu Îl poate rezolva, ori de câte ori mintea noastră pătrunde Într-un secret al naturii, cât de mic. — Dar credeți că se poate face? Sau că s-a făcut deja? Întrebă Dante, ignorând scrupulele morale ale bătrânului, care ridică din umeri cu privirea ațintită Într-un punct din depărtare. — Unii afirmă acest lucru. Am Întâlnit oameni de toate soiurile care se jurau că erau În posesia secretului. Șarlatani și aventurieri, de cele mai multe ori, incapabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
înțeles niciodată jocurile de culise puse la cale de conducători. Regret că trebuie să vă contrazic, dar nici nu este nevoie, la ce-ar folosi să știe tot prostul cum se fac mașinațiunile? întreabă Sena. Adevărații lideri nu-și fac scrupule legate de ce spune lumea despre ei. Uitați-vă la Geniu, totul e de fațadă, defilări, acte de caritate, lucrări științifice, realizări fenomenale, o porcărie. În realitate, pe el nu-l interesează nimic din toate astea, singurul lucru care-l face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pastă de dinți Cristal, îi place să-și studieze îndelung dantura, în timp ce desface căpăcelul de plastic și simte mirosul de mentă gîdilîndu i nările. Dacă v-aș spune-o franc în față, m-ați privi ca pe un manipulant fără scrupule care calcă în picioare și cele mai elementare principii ale bunului-simț pentru a-și atinge scopul. Așa că nici n-ar avea rost să încerc să vă explic de ce mi-e frică să mizez pe o singură carte. E de-ajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să vedem și prelungiri. Astea-s baliverne, reia Bătrînul, notițele lor contra notițelor lui Roja, care i-au parvenit direct dintr-o sursă de încredere, un prieten care a fost acolo, absolut obiectiv. Adică și-o trăgeau pe la spate fără scrupule, dom’ Colonel, numai un orb nu și-ar fi dat seama, cu mențiunea că Securitatea a avut întotdeauna un ascendent asupra Castraveților, din cauză că Piticul le-a dat întotdeauna nas, i-a avantajat în contactele pe care le-au avut cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea rost să-mi fac prea multe scrupule: nu eram eu primul, nici ultimul impostor. Era o crimă ca un cârpaci să se atingă de acele stânci? Dar nu pentru o crimă venisem acolo? Vroiam să-mi ucid trecutul; să-l ucid amintire cu amintire, să-l transform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de trecutul lor după ce-l lăsaseră la arhivă ca pe un obiect și care nu mai deosebeau prea bine adevărul de minciună. Și la mine minciuna se hrănea din același sânge ca adevărul, devenise o formă de realitate. Iar de scrupule mă puteam lipsi. În definitiv, ceilalți din azil trăiau la fel. Eu nu făcusem decât să le semăn, să le urmez exemplul și să devin mai bun decât ei, să îndrăznesc mai mult fiindcă toată viața mă pregătise parcă anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]