3,463 matches
-
să afle unde și când aveau să se desfășoare procesele. Soldații stăteau țepeni, cu privirile pironite undeva, dincolo de piticania cu căpățână cât dovleacul și care se Învârtea prin zăpadă În jurul lor, Înjurând și azvârlind laolaltă cu vorbele stropi mari de scuipat. Locotenentul tocmai le explica, dând și amănunte, cum pușcăriașii vechi aveau să-i supună la fel de fel de perversiuni, când Biberu, așa țeapăn cum era și cu automatul pe piept, se prăbușise, drept ca o scândură, În zăpada destul de groasă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dintr-o dată, Mitsuharu se ridică: — Nu ți-am mai văzut de mult timp soția și copiii. Poate trec să-i salut. Mitsuhide își privi vărul îndepărtându-se. Peste un moment, avu pieptul atât de congestionat, încât nu putea nici să scuipe, nici să înghită. La două camere distanță, Saito Toshimitsu, vasalul lui Mitsuhide, se sfătuia cu alți generali, studiind hărți militare și discutând problemele tactice. Ieși din încăpere, pentru a vorbi cu Mitsuhide. — Trimiteți convoiul cu provizii înaintea noastră în Sanin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afacerile noastre, desigur. Dar mă întreb dacă n-ar fi bine să ne mărginim la atât. — Ar fi bine, nu încape îndoială. Aduceți toate noutățile, cât de repede puteți. Cum doriți, stăpâne. — Sau, dacă nu reușiți, mestecați bine și apoi scuipați iarăși, adăugă Nobunaga. — Să scuipăm? Mestecați cât mai bine, rețineți ceea ce e de calitate și scuipați drojdiile. Dacă războinicii, agricultorii, meșteșugarii și neguțătorii din Japonia înțeleg acest principiu, atunci se va putea importa orice, fără probleme. — Ba nu, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întreb dacă n-ar fi bine să ne mărginim la atât. — Ar fi bine, nu încape îndoială. Aduceți toate noutățile, cât de repede puteți. Cum doriți, stăpâne. — Sau, dacă nu reușiți, mestecați bine și apoi scuipați iarăși, adăugă Nobunaga. — Să scuipăm? Mestecați cât mai bine, rețineți ceea ce e de calitate și scuipați drojdiile. Dacă războinicii, agricultorii, meșteșugarii și neguțătorii din Japonia înțeleg acest principiu, atunci se va putea importa orice, fără probleme. — Ba nu, nu e bine așa, dădu din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ar fi bine, nu încape îndoială. Aduceți toate noutățile, cât de repede puteți. Cum doriți, stăpâne. — Sau, dacă nu reușiți, mestecați bine și apoi scuipați iarăși, adăugă Nobunaga. — Să scuipăm? Mestecați cât mai bine, rețineți ceea ce e de calitate și scuipați drojdiile. Dacă războinicii, agricultorii, meșteșugarii și neguțătorii din Japonia înțeleg acest principiu, atunci se va putea importa orice, fără probleme. — Ba nu, nu e bine așa, dădu din mână cu tărie Soshitsu; era întru totul împotrivă și se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucrurile altfel decât Soshitsu. Sotan privi un moment spre lampă, precaut, dar apoi răspunse, cât se poate de clar: — Sunt de acord cu dumneavoastră, stăpâne, că ar fi bine să mestecăm bine această problemă a religie creștine și s-o scuipăm apoi. Nobunaga își aținti privirea spre Soshitsu, ca un om căruia tocmai i s-ar fi confirmat opiniile. — Nu-ți face griji. Trebuie să percepi ansamblul mai larg al lucrurilor. Cu secole în urmă, Seniorul Michizane a susținut altoirea sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mândria și se înclină. Hideyoshi părea și el să dea din cap aprobator la adresa lui Katsuie. Acesta își smuci într-o parte gâtul scurt și gros și se întoarse, foșnindu-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiind obosite după lunga călătorie. Din acest motiv, își declarase hotărârea de a rămâne pe Muntele Oiwa și nu părea dispus să se răzgândească sub nici o formă. Ochii lui Katsuie scăpărau de furie. — Nătărăul! răcni el, aproape ca și cum ar fi scuipat sânge; apoi, cu un geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul în care războinicii așteptau în camera alăturată, țipă cu glas ascuțit: — Yaso! Yaso! — Îl căutați pe Toshida Yaso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Zvonurile și informațiile false bântuiau peste tot, încurajând, astfel, actele de lașitate. Când vedea jalnica dezordine a trupelor sale, Katsuie nu era numai descurajat, ci turba de-a binelea. Scrâșnind din dinți, era incapabil să se stăpânească de a-și scuipa indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit, umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea să înconjoare imediat castelul. Înaintând spre poarta principală a Castelului Fuchu, oamenii lui Hideyoshi - acum ca un râu năvalnic - se desfășurară în formație „aripă de barză“. Un moment, numai stindardul comandantului stătu nemișcat. Chiar atunci, întreaga construcție a castelului scuipă fum de pulbere. — Puțin mai înapoi, Kyutaro. Înapoi! ordonă Hideyoshi. Nu răsfira soldații și nu intrați în formație de luptă. Ordonă-le să se regrupeze și să stea în afară de formație. Soldații din avangardă se retraseră, iar muschetele din castel tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înțelegeți?" 22. Au venit la Betsaida, au adus la Isus un orb, și L-au rugat să Se atingă de el. 23. Isus a luat pe orb de mînă, și l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mîinile peste el, și l-a întrebat: "Vezi ceva?" 24. El s-a uitat, și a zis: "Văd niște oameni umblînd, dar mi se par ca niște copaci." 25. Isus i-a pus din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
va fi dat în mîinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, și-L vor da în mîinile Neamurilor, 34. care își vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia." 35. Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit la Isus, și I-au zis: "Învățătorule, am vrea să ne faci ce-Ți vom cere." 36. El le-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Atunci marele preot și-a rupt hainele, și a zis: Ce nevoie mai avem de martori? 64. Ați auzit hula. Ce vi se pare?" Toți L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea. 65. Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii, și să-I zică: "Proorocește!" Iar aprozii L-au primit în palme. 66. Pe cînd stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. 67. Cînd a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, și I-au pus-o pe cap. 18. Apoi au început să-I ureze, și să zică: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 19. Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. 20. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. 21. Au silit să ducă crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
replicat senin: „Dar ce este legea, domnișoară, e o bucată de hârtie pe care putem să o modificăm când vrem”. Deci cu alte cuvinte, legea suntem noi și facem ceea ce doresc mușchii noștri. Nu este decât o mostră de „democrație” scuipată în fața poporului, de către reprezentantul partidului care se considera cel mai democrat de pe scena politică românească. Aș putea completa și eu ca Ghiță Pristanda, „Curat democrație, coane Diaconescule”. Așa că până la urmă l-am lăsat în plata domului să mucegăiască în colțul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
kilometri pe sub pământ în care sunt tezaurizate milioane de sticle valoroase ca și aurul. Ce credeți că o să facă vreun marțafoi, venit de aiurea, care va pune mâna ca și pe la noi pentru o sumă derizorie pe bogățiile Moldovei? Va scuipa cu dispreț, pe mândria acestor oameni și va scoate vinurile pe piață, cu cine mai știe ce nume. Dacă în momentul acesta, cooperativele agricole există acolo și țăranii au cu ce să-și ducă zilele, închipuiți-vă ce se va
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi șoptește Umbra zugrăvindu-mi arabescuri peste față. Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe de ocară oamenilor simpli, atât de simpli, încât și-au pierdut numele. Tot ea se înfruptă seara la vecernie din slujbe, din suflete, apoi le scuipă, fără milă, pe fereastră. ”Dar iată, Umbră!” ... Înăuntrul meu a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe de ocară oamenilor simpli, atât de simpli, încât și-au pierdut numele. Tot ea se înfruptă seara la vecernie din slujbe, din suflete, apoi le scuipă, fără milă, pe fereastră. ”Dar iată, Umbră!” ... Înăuntrul meu a început să crească o coroană. Ieri a prins rădăcini, mâine o voi uda cu penele din aripi. Ea vrea doar să supraviețuiască în trupu-mi devastat de frumuseți care îmi ling
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi pierdeam pașii, în iureșul pașilor tovarășilor mei de joacă. Iar viața se îndepărta târându-mă după dânsa, ba uneori încerca să-mi scuipe printre dinții tociți, drept în obraz. De undeva, din negura timpului, Dura îmi zâmbea, mângâindu-și părintește puiul... Urma mea o lua mereu înainte și eu îi strigam, cu palmele pâlnie la gură: -Hei, încotro mă duci, prietenă?.... Îmbrățișarea înecatului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-Aruncă și dumneata calculatorul pe geam. -L-am aruncat demult... dar, cum deschid ușa de la balcon, ele intră. Eu le scot pe ușa apartamentului, ele intră iar pe cea de la balcon ...Și iar, și iar... -Ducă-se, Doamne, zic speriată, și-mi scuip în sân. Povestea asta mărunțică, mi-a spus-o, chiar de dimineață, o bătrânică și mi-a mai spus că poate fi povestea orișicui, ce are o nevastă-n curtea lui... Iar despre tipul cu profile,mi-a spus că
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am murmurat. El Îmi făcu cu ochiul. M am uitat În altă parte ca să-mi ascund zâmbetul. Voiam ca Întâlnirea asta să nu se mai termine niciodată. La aproximativ trei secunde după ce am intrat În casă, Maria tăbărî pe mine. ― Scuipă tot! Mi-am trântit fericită pe canapea. ― E un tip grozav! i-am spus. ― Deci Îl placi. N-a fost nevoie să-i confirm. Maria pur și simplu știa. ― Cum a fost sărutul? se interesă ea, Învârtindu se visătoare În jurul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să te simți mizerabil. Oricum, nu dacă ești tu ăla care o ia, a adăugat ea foarte criptic. Mă duc să mă schimb. După o vreme: —Prostituta, a strigat Brigit din camera ei. — Nici tu nu ești vreo sfântă, am scuipat eu. Nu. O auzeam râzând. Am căutat în dicționar. Așa se zice în spaniolă la prostituată. —Aha! —Vreau să fiu sigură c-o insult cum trebuie în scrisoare. —Ce scrisoare? am întrebat eu lent. —Scrisoarea pe care i-o scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a atras atenția Josephine clocotind de mânie. Când ai de gând să iei lucrurile în serios? Pentru numele lui Dumnezeu: ești o alcoolică! — Sigur că sunt o alcoolică, a insistat Misty foarte calmă. Doar sunt scriitoare! — Cine te crezi? a scuipat Josephine. Ernest Hemingway? Am rânjit încântată. Era grozav! După asta Josephine a făcut-o arșice pe Misty fiindcă flirta cu toată lumea. —Te comporți în mod deliberat extrem de provocator cu mulți dintre bărbații din clinică. Aș vrea să știu de ce? Misty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dizolv. M-am culcat recunoscătoare că puteam să scap din iadul care devenise viața mea. Când m-am trezit, Helen și Anna stăteau lângă pat, mâncând strugurii pe care mi-i adusese mie cineva. — Semințe nenorocite, s-a lamentat Helen, scuipând câteva în palmă. N-au auzit că există și struguri fără semințe? Bine ați venit în secolul douăzeci! A, te-ai trezit! Eu am clătinat din cap. Eram mult prea deprimată ca să vorbesc. Doamne, ești rău de tot, a comentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ar fi miros niște carne putrezită. Tăcerea tensionată domnea în continuare. Dawn se uita numai la carnețelul din fața ei. — Așa după cum probabil c-ați auzit, a spus, în sfârșit, Vivian, rumegând fiecare cuvânt, încet și cu atenție, înainte să-l scuipe, compania insistă să le dau asistenților o creștere de salariu. Timp de o oră am stat pe telefon cu cei de la Resurse Umane și-am încercat să înțeleg de ce mama dracului trebuie să plătesc salarii mai mari din bugetul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]