5,253 matches
-
spuneau ei și i-au pus pe masă sticla cu țuică de prune și câteva bucăți de brânză de vacă, la care a adăugat Ioana, foarte curând, o azimă făcută repede la țest, câteva cepe, ouă fierte și murături proaspete, scuzându-se că au fost cu toții la câmp și nu au tăiat nicio orătanie. - Nu-i nimic! Sunt destule pe masă și nu vreau să stau prea mult. Am de mers în multe controale în noaptea asta și mai fac și
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
pe care nu se vedea nicio scamă. Nu înțeleg ce doriți să spuneți, doamna Dobrescu, dar pentru liniștea dumneavoastră, din câte știu eu, este bine, șopti Eugen, oprindu-și involuntar mișcarea palmelor. De ce puneți o asemenea întrebare? - Am zis, maică... Scuzați! Așa îmi vorbea mama mea, Dumnezeu să o ierte! ... Domnule doctor, am zis că inima nu-mi dă pace... - Îmi place să spuneți așa. Și bunica folosea destul de des expresia asta... - Adică..., folosea! - Da! Pentru că nu mai este... A trecut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
spune, domnule doctor, ce știi de băiatul meu? Îmi ascunzi ceva grav, domnule doctor?! Îl cunoști? îi ceru doamna Luiza pe neașteptate, când doctorul Eugen încă nu era pregătit să dea un răspuns ferm. Doamna Dobrescu..., vă rog să mă scuzați! Eram atent la afirmațiile dumneavoastră... Știți? Tot așa vorbea și bunica mea.... Era pe patul morții și ne-a cerut să nu o plângem... Că Dumnezeu hotărăște și că el găsește o cauză pentru fiecare... încercă el să tragă de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
repede din camera alăturată, vizibil alertată și răvășită. Ar fi dorit să nu se întâmple acel incident. Părea ușor rușinată. L-a întrebat pe Eugen dacă dorește un alt pahar cu apă ori suc neacidulat. El a refuzat, s-a scuzat și și-a exprimat intenția de a se retrage. - Te rog să rămâi. Va trebui să lămurim acele situații care îți pot fi de ajutor. Este vorba de fratele meu. Îmi dau seama că aveai dreptate, se destăinui ea rușinată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
altfel, nu a fost un accident... A fost doar o situație periculoasă, cum puteau fi multe altele, de natură a-i provoca băiatului pierderea cunoștinței... - Ok! Să trecem mai departe... Să ne întoarcem în timp. Voi încerca să mă adun... Scuză-mă pentru... tirul de întrebări! Își revenise complet. Acum îl privea direct și se minuna în sinea ei cum de nu-i observase sprâncenele frumoase, ușor arcuite, genele lungi, nasul drept și bărbia fermă, împinsă în față când privea înainte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Aveți la umărul drept o operație reușită parțial care vă dă periodic suferințe. Îmi permiteți să fac o mică corecție? Veți constata pe propria piele ce face aparatul despre care aveți cunoștință. - Cine dracul v-a vorbit despre umărul meu? Scuzați expresia dar mați luat pe nepregătite. Nimeni nu știe despre suferințele mele. Sunt medic și cunosc precis cauza și sufăr deoarece medicina actuală nu poate da soluții. - Ca să răspund întrebării indecent formulate: Creierul dumneavoastră care, din păcate, vă cunoaște mai
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
aripioare prin preajmă ... O cîrtiță cu ochii mici și blana scurtă și deasă, a ieșit de sub pămînt prin galeria la care tocmai săpa chiar lîngă potirașul delicat și albastru, care s-a speriat: -Vai de mine, tu cine ești?! -Mă scuzați, a zis cîrtița. Tocmai am săpat o galerie aiurea pentru că am greșit direcția ... de fapt, voiam să mă duc în vizită la arnică ... Ciuboțica cucului a rîs, amuzată. -Nu te speria, potirașule cu petale albastre ... cîrtița este prietena noastră ... sapă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
o iubire tragică, cu final greu de închipuit, că „așa se întâmplă” zise boierul șoptind în barbă, „ cu fetele care nu ascultă de sfatul bătrânilor și fac de capul lor”. Barbu râde pe sub mustața în furculiță, dându-i dreptate și scuzându-se totodată că „Sultănica” este prima lui nuvelă, operă de debut, în care evocă motivul erotic în viziune romantică. Și n-au terminat discuția despre domnișanca tristă din iubire, fata Stancăi, că pe portița din dosul conacului apare, deloc supărată
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
Minimum”, în Israel, pe când mă aflu liniștit acasă la mine, sună telefonul: „Alo!... (Pauză) Roni?... (Pauză). Dragă, nu pot vorbi. Nu-s bine deloc. Se auzea respirația grea!). Vreau să-ți Mulțumesc...!”. Am bâiguit ceva, iar Mirodan mi-a spus: „Scuză-mă, trebuie să închid. La revedere!...” Revederea nu a mai avut loc! Și, prin jocul dragostei și-al întâmplării, mi-a fost dat, de curând, să am o nouă întâlnire, de suflet, cu Al. Mirodan. Asta s-a-ntâmplat când
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
italieni sunt geloși. - Amanți Giacomo? Speram să fii mai fin în exprimări, să-ți alegi mai cu grijă cuvintele când vorbești cu o doamnă de care spuneai că te-ai îndrăgostit atât de mult încât nu poți trăi fără de ea. - Scuză-mă, dar cuvintele în limba franceză pot avea mai multe interpretări. Eu l-am folosit cuvântul cu sensul de iubită. - Sincer să-ți spun, nu prea a sunat așa. - Îmi cer scuze dacă tu ai perceput altfel mesajul meu față de
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357735_a_359064]
-
am înțeles? Sunt vinovată cu ceva? - Nu, nu, nu tu ești vinovată, poate că eu sunt acela. Poate că nu cunosc la fel de bine limba franceză ca și tine. - Dragul meu Giacomo, tu îți consumi câțiva euro pe telefon ca să te scuzi că nu te-ai exprimat corect în franceză, sau ai dorit de banii aceștia totuși să-mi spui cu totul altceva? Bănuiesc că nu pentru asta mai sunat așa de dimineață. - Of, iubito, voi românii sunteți foarte dificili, foarte suspicioși
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357735_a_359064]
-
româncă, ci pentru acea femeie de care eu sunt îndrăgostit. Nu contează naționalitatea ei. Poate fi și arabă, africană, chinezoaică, sau aborigenă din Noua Zeelandă. Nu contează nația, ci ea, femeia respectivă. - Aha, m-ai liniștit. Giacomo, te rog să-mi scuzi sarcasmul, dar nu-mi vine să cred că m-ai sunat ca să mă cauți atât de repede. Chiar să fi însemnat eu ceva petru tine? - Poți fi sigură că însemni enorm de mult și te-ași dori din nou lângă
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357735_a_359064]
-
și pe mine. Corect spus ar fi: m-ai avut și pe mine. - Le-am cunoscut, nu le-am avut. Unele mi-au cumpărat tablourile, sau mi-au fost model dacă erau frumoase, altele au fost angajate în familie. - Giaco, scuză-mă că te necăjesc și te țin atât de mult la telefon pe internațional, discutând lucruri neînsemnate, când tu poate doreai altceva. - Aici sunt de acord cu tine. Devii mai rezonabilă. - Mă bucur. În Torino nu știu când aș mai
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357735_a_359064]
-
înmână un plic sigilat. Se uită mirată fiindcă nu era scris pe plic decât „pentru doamna Vlase”, fără expeditor. Se așeză pe fotoliul din apropiere și deschise plicul. Pe o hârtiuță cât un bilețel era scris: „te rog să mă scuzi că am plecat așa, repede, unicul meu fiu a avut un accident cu mașina și este în stare foarte gravă la Spitalul de Urgență din București. Poți să mă suni la telefon când vrei. Te voi ține la curent cu
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( III ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358610_a_359939]
-
vizită și formă primul număr de telefon, în ordinea tipărită pe ea. Telefonul sună în continuu. Voia să renunțe, dar, într-un târziu, auzi o voce stinsă, obosită: - Alo? Da! - Ștefan, bună dimineața, sunt eu, Ilinca! Te rog să mă scuzi că te deranjez, am primit bilețelul, îmi pare rău de situația gravă, cu fiul tău. Spune-mi, cum se simte? - Chiar acum a fost scos din sala de operație și dus la reanimare, nu pot să-ți spun deocamdată nimic
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( III ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358610_a_359939]
-
-mi, cum se simte? - Chiar acum a fost scos din sala de operație și dus la reanimare, nu pot să-ți spun deocamdată nimic, o să te sun și o să te țin la curent cu starea lui. Mulțumesc pentru telefon și scuză-mă încă o dată că am plecat grăbit din cameră de la tine, eram consternat de veste și nu puteam să-ți spun mai multe. Abia înainte de a pleca am putut să scriu acel bilețel pentru că m-am gândit să nu îți
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( III ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358610_a_359939]
-
rostise apăsându-și pieptul. Nu pot suporta ceața, explicase, sunt puțin astmatică ... Nu mă luați și pe mine până în centru? se adresase apoi vizitiului, care se ridicase de pe capră pentru a mă dota cu pătura promisă. Îmi pare rău, se scuzase el, mimând dezolarea, numai domnul poate hotărî dacă ... Femeia se întorsese spre mine, vă rog mult, mă implorase, nu merg decât până în centru, e în drum, în caz că traversați podul de fier, nu sunteți din partea locului? Era de o frumusețe cam
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
a ta de rahat, când ai gândit asta! Acu’ ce facem?! Spune, până nu te pun pe grătar! - Preabunule, desigur am o soluție! Această licoare cu gust de friptură ne poate transforma în rechini. Iar în oceane este haleală, căcălău, scuzați de vorbă proastă... - Hai, bagă! Io, primul! Oceanele se umplură urgent de rechini care provocară uimire chiar și printre mai vechile exemplare ale speciei. Erau uriași și crăpau fără încetare tot ce le apărea în fața. Din disperare, rechinii adevărați se
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul. Cum familia Cânciu avea casa la șosea pe unde trecea Răducanu spre primărie, Ioana l-a așteptat și l-a rugat să o scuze, a fost doar o glumă tinerească și i-a promis că va dansa numai cu el la balul de sâmbătă seara. Așa a scăpat ne ciufulită de tatăl său, dar nu și de înjurăturile de bisaltir și crucioi ale acestuia
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
își strecura colții în sufletul ei. Ce s-o fi întâmplat cu băiatul asta?" Parcă o presimțire o tot încolțea, nelăsând-o deloc în pace. Telefonul sună. - Bună. Aveline? Auzi tânără în cască telefonului. - Bună. - Sunt Râul. Uite ce e... scuză-mă, știu că este cam târziu. Mi s-a spus că m-ai căutat. Nu am vrut să te deranjez la ora asta, insă ai mei au insistat să luăm cină împreună mâine seară. Peste două zile unul dintre frații
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
văd ochii? Un ou prăjit la lumînare! -Hei ia veniți aici cu toții! În zi de Paști,vai ce păcat! Te-ai făcut frate vinovat! Ca să postești n-ai fost în stare... Și prins cu vin-al nostru frate, Încearc-a se scuza degrabă Că doar Satan îl îndemnase . Dar chiar în timpu-acel Satan, Cu hîda-i mutră de catran, Îi spuse tare să-nțeleagă: -Cum , tu mă-nvinuiești pe mine? Atîta doar ai tu de spus? De ce nu te acuzi pe tine? Căci
SNOAVĂ DE PAŞTI de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344654_a_345983]
-
furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că noaptea întârzia prea mult, că nu mai venea odată momentul să ne scuzăm și să ne retragem în camera noastră, să putem savura liniștea dormitorului și intimitatea acestuia, fără ca cineva să ne mai oprească de la nepotolita dorință de a ne linge buzele ce au gustat din dulcea miere a iubirii. În sfârșit, a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
ei a avut o tresărire de refuz și deoarece era prima dată când cineva umbla prin zonele interzise bărbaților nepoftiți, prima ei pornire a fost să se ferească. - Acum am dreptul să mângâi ce-mi aparține oficial, am glumit eu. - Scuză-mă, a fost din instinct! - Am să fiu atent ca totul să se producă cu blândețe, pentru ca această amintire să rămână în adâncul sufletului tău ca prima ta noapte de dragoste, nu de chin și durere. - Sper să fie așa
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
cel mai depărtat birou față de cel la care lucra ea. În felul acesta nici nu vă deranjează prezența mea. Mi le restituiți imediat ce terminați... dacă nu apar reținuții între timp, desigur. - Vă mulțumesc mult, sărut mâinile! Vă rog să mă scuzați pentru deranj... Rămân dator, domnișoară, a îngăimat avocatul în timp ce încerca să ia într-o mână dosarul destul de voluminos așezat de Alina în fața lui. - Nu aveți pentru ce, domnule. Sunt atribuțiile mele de serviciu... Nu sunteți obligat cu nimic. Ne facem
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
promis în caz că la proces declară cutare și cutare. Altele la telefon cumnatul său nu îndrăznea să dezvăluie, și așa vorbise prea destul. Își contactase imediat avocatul. Da, era o soluție, se mai putea întreprinde ceva în temeiul ăsta, dar, se scuzase omul legii, asta era deja o cauză penală, iar el, civilist de formație, nu angaja din principiu cauze penale, însă, dacă voia, îi putea recomanda pe altul și așa mai departe, nu prea mai fusese atent la ultimele lui cuvinte
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]