112,413 matches
-
popoarele mici, nu o putem aplauda cu prisos. Acestei inovațiuni, inspirate de cea mai înaltă echitate din partea statelor mari, se datorește existența statelor mici deja independente. Astfel, fizionomia unei importante regiuni a continentului s-a schimbat într-o jumătate de secol ca prin minune.[...] Asta e bine; asta dovedește netăgăduit eficacitatea principiului naționalităților pentru propagarea civilizațiunii. Experiența făcută cu tînăra Românie va fi desigur un îndemn pentru diplomația europeană să urmeze mai departe cu aplicarea acestui roditor principiu, și întrucît privește
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
de armată și așa mai departe; asta se poate; dar artă, literatură, filosofie!... Pentru aceste producțiuni ale spiritului omenesc trebuie - ceva mai mult decît un stat politic - o societate așezată de pe vremuri. O așa societate, în urma prefacerilor din Europa în secolul acesta, nu o avem. La noi n-avem azi decît o strînsură de lume din ce în ce mai mare, mai împestrițată și mai eterogenă. Această strînsură de năvală, care-și schimbă fizionomia în fiece zi, care nici o nevoie mai presus de cele individuale
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
Muzica înghițită, o scriere bergsoniană, proustiană, nu doar sub aspect tematic. Căci la apariția lui în Elveția, romanul - primit foarte favorabil de cronicarii literari în presa scrisă - a fost receptat în prelungirea celor mai strălucite tradiții ale prozei de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Această congruență internă între temă și scriitură este doar una din sursele farmecului nebănuit care se degajă la lectura romanului Muzica înghițită. Cititorii români au acum șansa să se convingă de veracitatea afirmației
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
nu doar sub aspect tematic. Căci la apariția lui în Elveția, romanul - primit foarte favorabil de cronicarii literari în presa scrisă - a fost receptat în prelungirea celor mai strălucite tradiții ale prozei de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Această congruență internă între temă și scriitură este doar una din sursele farmecului nebănuit care se degajă la lectura romanului Muzica înghițită. Cititorii români au acum șansa să se convingă de veracitatea afirmației, căci romanul lui Christian Haller a
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
s-a părut nu atît reconstituriea faptelor, cît a a atmosferei. Pentru mine, în prim plan s-a situat atmosfera pe care a avut-o un oraș în acea vreme, tocmai pentru a releva contrastul reîntîlnirii cu Bucureștiul la finele secolului XX. Bunicii mei au trăit la București pînă în 1927. Întrevăd "arheologia" ca pe un proces creator și poetic, destinat regăsirii unui spirit al vremii, a unei anumite sensibilități și situații de viață, a unui "aer" specific locuitorilor acelui oraș
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
acestor motive? Cred că tocmai aceasta este activitatea creatoare: ea nu urmărește deliberat obținerea unor efecte speciale, prestabilite; ele rezultă, se lasă organizate în general din confruntarea cu materia, cu substanța. R.B.: Ați pornit la drum în ultimii ani ai secolului al XX-lea pentru a redescoperi acea Românie a mamei de la începutul veacului. Romanul începe cu enunțul: "Es schwankt" - legănarea peisajului, perceput de la bordul vaporului cu care, pe Dunăre, familia mamei se reîntorcea în Elveția, după anii petrecuți în România
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
finele romanului, el este cel care îi povestește mamei întîmplările pe care ea i le povestise odinioară și pe care acum le-a uitat, cel care îi descrie peisajele, ambianța, oamenii în mijlocul cărora ea își petrecuse copilăria la început de secol, în București. R.B.: Am putea vorbi de un fel de transfuzie, chiar de un transplant de memorie de la mamă la fiu și invers! Un procedeu plin de poeticitate. Pe de altă parte, mi s-a părut că elementele de atmosferă
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
în anumite situații cineva poate fi "mai elvețian" fără ca originile sale să fie în vreun fel elvețiene.Trebuie să încetăm să mai favorizăm apariția unor fenomene atît de cumplite precum cele generate de ideologia sîngelui și a gliei, petrecute în secolul XX. Unul din aceste episoade apare și în romanul meu. R.B.: Urmează banala întrebare cu care de obicei se încheie interviurile: la ce lucrați acum? C.H.: La o istorie complementară aceleia din romanul Muzica înghițită, al cărui principal personaj a
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
Slatina nașterii scriitorului se află în România. * Revista ALTFEL (nr. 53, martie) o evocă pe Pearl Buck (1892-1973), una din puținele scriitoare care au primit Nobelul. Uitată astăzi, Pearl Buck s-a bucurat de oarece succes în anii ^30 ai secolului trecut (Nobelul i-a fost atribuit în 1938), mai ales pentru romanele a căror acțiune se petrece în China, țară unde americanca (născută în Virginia de Vest) și-a petrecut tinerețea. Cînd te gîndești că Nadine Gordimer, și ea cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
P . P. Carp (ulterior, aduși de Maiorescu la sentimente mai bune) la Duiliu Zamfirescu și Emil Cioran, destul de mulți intelectuali români s-au înscris în fals în contra unor Rebreanu sau Blaga, care au adus laudă țăranului român. Naționaliștii de la începutul secolului XX, apoi cei din interbelic, dar și cei de după 1971, au fost în favoarea ideii din urmă, unii în mod sincer, alții doar în virtutea inerției. Propunerea dlui Al. G. ar fi aceasta: să medităm asupra clișeului cu pricina, dînd și orășenilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
care, pentru el, nu a fost niciodată posibilă... Exorcizările morții se transformă uneori în profeții ale vieții. Carmen Balcells are dreptate. În romanul meu Anii cu Laura Díaz am evocat moartea unchiului meu Carlos Fuentes, petrecută în Veracruz, la începutul secolului, însă, scriind-o, am vrut să evit moartea fiului meu Carlos, transformat în cel de-al doilea Santiago, în genealogia Laurei Díaz: “Tăcere. Liniște. Singurătate. Iată ce ne unește, gîndea Laura, ținînd mîna fierbinte a lui Santiago între palmele ei
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
și simțul realității caracterizează aceste luări de poziție. Deși se ocupă de probleme specifice - computer-music, muzică și politică, postmodernism și hipermodernism, ecologie muzicală, crossover-music - fiecare luare de poziție pornește de la impulsul redefinirii valorilor muzicii noi în lumea actuală, în noul secol și mileniu. În Statele Unite a apărut acum câțiva ani o carte controversată a antropologului Georgina Born, intitulată IRCAM, Boulez, and the Institutionalization of the Musical Avant-Garde (IRCAM, Boulez și instituționalizarea avangardei muzicale) și o sumedenie de articole pro și contra
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
de analiză și concepere a programelor muzicale pentru calculator, colaborator apropiat al lui Boulez. Articolul este intitulat, în stilul fun al unor universitari americani, Stand back: 20th Century Art Music is falling under its own weight (Păzea: muzica serioasă a secolului 20 se prăbușește sub propria-i greutate!). Să le iau pe rând. Mulți cred că Georgina Born îndeplinește, prin cartea sa, rolul de psihanalist al sistemului instituțional al muzicii noi. Având atu-ul cuiva care vine din afara sistemului, fiind antropolog
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
mare meșter în a bășcăli destinul, ne-am luat obiceiul de-a lua în tărbacă și ce trebuie, și ce nu trebuie. Nu mă miră, așadar, că evenimentul istorico-politic de cea mai mare importanță pentru România din ultima jumătate de secol — intrarea în NATO — s-a pierdut undeva printre flacoanele cu urină ale lui Grig și paraii motoliți ai lu’ frate-su, pesedistul. E o lecție în această întâmplare, dar nu știu de vor exista învățăcei dornici să și-o însușească
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
înțelesul de «a se preda». Musulmanul este acela care s-a predat, s-a supus, obținând astfel siguranța.” Citind această definiție, poți lesne ajunge la concluzia că mulți dintre români sunt musulmani fără să știe. Obsesia paternalismului, perfect sintetizată în secolul al douăzecilea, de impactul fenomenal al unor „tătuci ai nației”, precum Carol al II-lea, Zelea-Codreanu, Gheorghiu-Dej, Ceaușescu și, până în zilele noastre, Ion Iliescu, pare descinsă din viziunea despre „societate și răsplățile acesteia” caracteristică formulei ai cărei profeți sunt astăzi
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
a tam-tam-urilor unei tobe din junglă... Trebuie să rămânem, desigur, deschiși, la orice fel de valoare. Dar de aici până la a te „preda pentru a obține siguranța” e cale lungă. Cam asta a făcut lumea civilizată în ultima jumătate de secol. „S-a predat” de bunăvoie, nutrind iluzia prostească a dezvoltării simetrice, în oglindă, a lumii opuse ei tocmai prin pactul de supunere oarbă față de propria tradiție. Întâlnind, probabil, doar șeici rafinați și intelectuali orientali de-o mare capacitate de seducție
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
românescul Popor. Istoria cuvîntului Peuple începe, consideră autorul pe urmele lui Jules Michelet, în zilele Revoluției Franceze. Într-un fel istoria conceptului le Peuple urmează istoria marilor doctrine politice. Așa cum Revoluția Franceză se află la originea marilor doctrine politice ale secolului XX (liberalismul și socialismul), ea a oferit și cele două sensuri, în bună măsură ireconciliabile ale cuvîntului Peuple. Scrie Victor Neumann: „El (Jules Michelet - n.m.) va fi printre primii care va înzestra conceptul cu două valențe: una istorică, prin care
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
făcut ca în Centrul și Estul Europei termenii de „Popor” și „Națiune” (lor li s-ar mai putea adăuga în românește „neam”) să moștenească aria semantică a lui das Volk. Popoarele din această parte a continentului au avut, vreme de secole, statutul de entități minoritare în componența diverselor imperii (turcesc, rusesc, austro-ungar, sovietic). Pentru multe dintre aceste populații bulgari, români, unguri, pentru a nu mai vorbi de etniile din fostul spațiu iugoslav, chiar și acum, după căderea regimului comunist, principalele repere
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
Olanda, Anglia etc.) predomină „națiunile civice”, în vreme ce țările din Centrul și Răsăritul continentului sînt încă tributare viziunii etnice asupra națiunii. Cauzele acestei situații sînt multiple, de la politica de emancipare a românilor din Transilvania pînă la influența istoriografiei germane de la începutul secolului al XX-lea și reacțiile la sovietizarea țării. Victor Neumann ilustrează etnonaționalismul românesc prin citate copioase din autori din perioade diferite, de la reprezentanții Școlii Ardelene pînă la George Barițiu, Timotei Cipariu, Damaschin Bojincă, Moise Nicoară, I. G. Duca, Vasile Conta
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
libertate cu care au fost înzestrați congenital. În fond, democrația este ipostaza politică a principiului libertății. Dar, realizarea lui în relațiile dintre locuitorii cetății este un proces care la Atena s-a întins pe o perioadă care a început în secolul VI î.d.Cr. pentru a atinge apogeul în secolul lui Pericles. Două principii caracterizează democrația în viziunea grecilor: libertatea (eleutheria) și egalitatea în fața legii (isonomia). Atât de indisolubil era în ochii atenienilor legată democrația de egalitatea reală a tuturor cetățenilor
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
democrația este ipostaza politică a principiului libertății. Dar, realizarea lui în relațiile dintre locuitorii cetății este un proces care la Atena s-a întins pe o perioadă care a început în secolul VI î.d.Cr. pentru a atinge apogeul în secolul lui Pericles. Două principii caracterizează democrația în viziunea grecilor: libertatea (eleutheria) și egalitatea în fața legii (isonomia). Atât de indisolubil era în ochii atenienilor legată democrația de egalitatea reală a tuturor cetățenilor în fața actelor normative emise de adunările legislative, încât isonomia
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
și ceilalți, el a dovedit o egală, inflexibilă ură față de democrație, dialog și ideea de elită autentică. Din acest punct de vedere, atacul constant și violent împotriva valorii a însemnat menținerea României într-un război civil de peste o jumătate de secol. Cartea lui Vladimir Tismăneanu este și un fabulos tezaur de informații privind luptele inter-sectariene, dintre grupuri și personaje ce vizau conducerea partidului. Eliminarea fizică a multora dintre conducătorii partidului, procesul Pătrășcanu, confruntările între „garda internaționalistă” girată de Ana Pauker și
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
demonstrația și concluziile celui mai bun cunoscător al comunismului românesc. Opus magnum al unui autor care a oferit și până acum câteva cărți fundamentale — Reinventarea politicului și Fantasmele salvării sunt doar două exemple — Stalinism pentru eternitate așază trei sferturi de secol de istorie românească în rama judecății politic-filozofice cu gesturile magice ale unui mare maestru al penelului. Galeria în care-și invită oaspeții se află la conjuncția dintre viziunile înspăimântătoare ale lui Bosch și portretistica macabră a „Capriciilor” lui Goya.
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
are o valoare operațională, nici politică, nici estetică, nici măcar sociologică; are doar o valoare descriptivă neutră. Prin cultură au rezistat și scriitorii, și cititorii (cei care au rezistat cu adevărat), și românii din țară, și românii din afară, și intelectualii secolului XX, și cei ai secolului XIX, ca și ai secolelor anterioare. Prin cultură vor rezista, dacă vor să reziste astfel, și cei care vor să înfrunte la începutul secolului XXI agresiunile divertismentului și ale kitsch-ului, devoratoare de timp și
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
politică, nici estetică, nici măcar sociologică; are doar o valoare descriptivă neutră. Prin cultură au rezistat și scriitorii, și cititorii (cei care au rezistat cu adevărat), și românii din țară, și românii din afară, și intelectualii secolului XX, și cei ai secolului XIX, ca și ai secolelor anterioare. Prin cultură vor rezista, dacă vor să reziste astfel, și cei care vor să înfrunte la începutul secolului XXI agresiunile divertismentului și ale kitsch-ului, devoratoare de timp și de personalitate. Vreau să subliniez
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]