3,068 matches
-
și simt că-mi vine să vomit. Dacă situația o să fie la fel de stînjenitoare ca atunci ? Dacă e ofticat pe mine ? Nu trebuie să mă duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** CÎnd mă apropii de ușa biroului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** CÎnd mă apropii de ușa biroului lui, văd că aceasta nu e păzită de una dintre secretarele lui, ci de Sven. O, Doamne. Știu că mi-a zis că e cel mai vechi prieten al lui, dar n-am ce face. Tipul ăsta mă bagă pur și simplu În sperieți. — Bună, zic. Ăă... domnul Harper m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nor, toată ziua zîmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice ale lui Paul ricoșează ca niște balonașe. Nici măcar nu remarc cînd Artemis mă prezintă unei echipe de publicitate aflate În vizită drept secretara ei personală. Pot să spună orice vor. Fiindcă ceea ce nu știu ei e că atunci cînd zîmbesc la computer, e din cauză că Jack mi-a trimis alt e-mail mic și haios. Ceea ce nu știu ei e că tipul pentru care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
n-am să mă mai pot opri. Dar, În primul și În primul rînd, fiindcă nimeni nu mă bagă aproape deloc În seamă. La urma urmei, ce știu eu despre Jack Harper ? La urma urmei, sînt doar o amărîtă de secretară. Hei ! spune Nick, ridicînd ochii din telefon. Jack Harper o să fie la televizor ! — Poftim ? Tresar, surprinsă. O să fie Jack la televizor ? Și mie de ce nu mi-a spus ? — Se duce o echipă TV la el la birou să-l filmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Te caută cineva de la departamentul de publicitate al Harvey’s Bristol Cream, intervine și Caroline. Vor să știe unde să-ți trimită o sticlă de lichior cadou ? — Dar de unde mi-au aflat numele ? De unde ? Deja mi s-a dus buhul ? Secretarele noastre n-au altă treabă, decît să-i informeze pe toți cei care sună despre cine e vorba ? — Emma, tatăl tău la telefon, spune Nick. Zice că trebuie neapărat să vorbească cu tine, urgent... Nu pot, zic ca paralizată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
duc să-mi iau o cafea, spune Fergus, ridicîndu-se. Vrea cineva ceva ? — Mie dă-mi una cu Harvey’s Bristol Cream, spune vesel Nick. — Haha, murmur pentru mine. — Vai, Emma, să nu uit, adaugă Nick, apropiindu-se de biroul meu. Secretara aia nouă de la administrativ. Ai văzut-o ? E o adevărată apariție, nu crezi ? Îmi face cu ochiul, iar eu Îl privesc alb, neînțelegînd. — Are o tunsoare super, gen arici, adaugă. Și niște dungarezi pe cinste. — Termină ! strig furioasă, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rang la fel de Înalt ca și al tău. - Bineînțeles. Ba chiar mai Înalt, am răspuns. M‑am obișnuit să fiu minimalizat de oameni de afaceri, de avocați, de ingineri, de marii fanfaroni din Washington, de diverși oameni de știință. Chiar și secretarele acestora, care‑și extrag concepția de viață de la televizor, râd pe Înfundate și schimbă semne Între ele când mă văd că apar - un nătăfleț care se lasă greu Înțeles. Așa Încât Îi Îngăduiam Velei să‑mi fie cât de superioară poftea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Făcea mare caz În jurul șampaniei. - Plătea nota cu bani gheață, desprinși dintr‑un teanc de bancnote de cincizeci. Nu folosea cărți de credit. - Nu‑l văd ducându‑se la bancă să scoată bani, a observat Ravelstein. - Probabil că‑și trimite secretara să Încaseze câte un cec. Oricum, plătea cu bancnote noi, curate, neșifonate. Nici măcar nu le număra, lăsa pe masă o moviliță de hârtii verzi și făcea un gest de „păstrează restul”. Pe urmă se repezea În colțul celălalt al mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
punct intervenise Ravelstein În viața mea. El te făcea să‑ți Întorci din nou fața spre original. Te forța să redeschizi ceea ce tocmai ai Închis. Am mers până acolo Încât Într‑o zi am dictat niște note asupra acestui subiect secretarei mele de atunci, Rosamund, care a făcut un neobișnuit comentariu personal. Mi‑a mărturisit: - Cred că Înțeleg ce vreți să spuneți. Am fost convins după aceea că așa și era. Nikki, moștenitorul lui Ravelstein și principalul Îndoliat - existau numeroși rivali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Bianca. ─ Mai mult ca sigur, o sprijină sărbătorita. Sor’-mea psiholoaga ți-ar spune că subconștientul îți dă de veste că e cazul să fii mai fermă, dragă, să tai în carne vie. Bianca oftează. După numeroase aventuri cu fiece secretară, telefonistă și recepționistă de la biroul unde lucrau amândoi, soțul ei a părăsit-o, dar și acum, după trei ani, Bianca îl iubește și îl bârfește cu aceeași pasiune de care prietenele ei s-au cam săturat. Așa e, întăresc ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu zic nu, la dezgropare, ori la ambalaj, ori poate așa a fost să rămână, incompleți. Dar fără cap... Nisip dădu să spună ceva. Goncea îi făcu semn să tacă. - N-am altă soluție. Luați săculețu’, semnați la eaj, la secretara tov. colonel Ghiță, și până diseară îl și îngropați. Plutonierul Brandaburlea, Macatist al meu, vă așteaptă în mașină. Nisip încercă iar să spună ceva. Părintele Macovei îi făcu semn să tacă. Șopti ca pentru sine. - Dumnezeu le vede și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de lucru, și nu știu dacă a observat careva în afară de mine arbitrarul din decizia șefului (revin la tema asta fiindcă m-a surprins). Mă rog, tot colectivul se schimbase, prieteșugul plutea în aer. Șase bărbați cu mâneci suflecate și o secretară în taior chicoteau în așteptarea băiatului cu bunătăți, și se uitau din când în când, calzi, zâmbitori, către biroul șefului, unde acesta continua să vorbească la telefon de mai bine de zece minute - i-ai luat și lui ceva, întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un pic mai copt, am să-i aduc personal la cunoștință doamnei director acest defect. Doamna director a fost de acord că cel mai bun stimulent pentru munca în echipă e o melodie veselă, care să fie cântată în gând. Secretara dânsei ne-a chemat pe toți proaspeții angajați într-o sâmbătă, când restaurantul era închis. Muzica însuflețește mișcările, ne-a spus. Marii șefi ai corporației au hotărât că angajații vor fi mai productivi și mai plini de viață dacă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Trebuie să profiți de un pat ca ăsta cât îl ai la îndemână... — Vești proaste. Ministrul nu ne va putea primi până săptămâna viitoare. — Mama lui de! I-ați explicat că problema este gravă? — Nu am putut vorbi decât cu secretara primului lui secretar. Și n-a părut impresionată de faptul că yubani-i amenință cu declararea războiului. A trebuit să-i silabisesc de două ori cuvântul yu-ba-ni-i... — V-am spus că e o prostie să venim. Nimeni n-o să ne ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Brunetti nu vorbise cu Viscardi, discuția sa cu Vianello și Fosco ajunsese ca să-l convingă că nu avusese loc nici un jaf, ei bine, nu un jaf Îndreptat spre altceva În afară de banii companiei de asigurare. Cu puțin după zece, una dintre secretarele de la parter aduse corespondența la birourile de la ultimul etaj și așeză câteva scrisori și un plic maroniu, mare cât o revistă, pe masa lui de lucru. Scrisorile erau cele dintotdeauna: invitații la conferințe, Încercări de a-i vinde asigurări speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de când fusese introdus ca stimulent. Deși poate că expresia de glumă tradițională nu era cea mai potrivită, mai ales în rândul angajaților companiei Bond, care se deplasau cu mijloacele de transport în comun. — Da, bravo, Hugo, a sărit și Charlie, secretara de la Vânzări, unduindu-se în ritmul muzicii pe tocurile ei înalte. Sau, și-a spus Hugo, era posibil ca ea să fi încercat doar să-și păstreze poziția verticală. Charlie nu mânca aproape niciodată și de aceea nu prea rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
faci tu bonă cu normă întreagă și las-o baltă cu toate celelalte?! —Ba ți-am spus. Sau, cel puțin, i-am spus Shaunei. A făcut o notă în agendă. —Ai știut de chestia asta, Shauna? a urlat Neil la secretară. Că Fine își vaccinează nenorocitul ăla de copil? N-ai scris în agendă... Nu? Nu ți-a spus? Nu i-ai spus, Fine, a anunțat Neil întorcându-se la telefon. Hugo s-a străduit să-și păstreze calmul. Păi, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fiindcă auzise că se pricepea să bată la mașina de scris; astfel, le întindea și o mâna de ajutor. - Uite ce ne-am gândit noi, cei din comitetul comunal, să o luăm pe fiica ta la primărie, un fel de secretară. Nea recomandat-o doamna directoare de la școala generală. O să aibă un program lejer, să poată avea timp de tine și de gospodăria de acasă. - S-o întrebăm și pe ea! spuse Gheorghe. Frusina a fost de acord cu această propunere
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Frusina, bună ziua, domnule primar! - Bună ziua domnule doctor, i se adresă primarul. Nu vam mai văzut pe la primărie de mult. Cu ce treburi pe la noi? Frusina se înroși. Alexandru se adresă primarului: - Am venit de data aceasta să o văd pe secretara dumneavoastră, am o treabă personală cu ea. Și vă rog să vă adresați la persoana a doua singular, cu mine, sunt ca și copilul dumneavoastră! - Bine, Alexandru. Eu vă las, eram pe picior de plecare. Am niște treburi administrative. Frusina
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
patronii, doi, evrei. Familii impecabile <victor45>: două colege măritate, una cu un japonez <victor45>: a doua de curînd, după doi ani de concubinaj <victor45>: una de vreo 40, cam uritica, muncește la cariera <victor45>: contabilă măritata de 25 ani <victor45>: secretara e grasă, adică GRASĂ <victor45>: nu știu nimic de viața ei privată <victor45>: un student de 20, are girlfriend <victor45>: un coleg bărbos, commonlaw de vreo 10 ani <victor45>: și-au cumpărat casă împreună <victor45>: o japoneză, studentă, fără boyfriend
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
așteaptă să sune telefonul, măcar o dată, dar telefonul rămîne tăcut. De altfel niciun telefon nu sună nicăieri în clădire. Faxul rămîne și el mut. La ora 11 și două minute X decide să-i facă o vizită șefului. în biroul secretarei - nimeni. (X simte o ciudată satisfacție în suflet, ca un fel de răzbunare. oricum nu i-a plăcut niciodată de doamna Jobert.) X bate la ușa directorului. niciun răspuns. Deschide. nimeni. Pe biroul șefului (domnul Kariatide, supranumit în Institut și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mollar, de la afaceri financiare și juridice (care l-a bătut într-o zi pe X pe umăr spunîndu-i dumneata ești un tînăr de viitor). Lui X i-a făcut o deosebită plăcere să ia un ceai și la doamna Jobert, secretara șefului. a descoperit astfel că doamna Jobert trăia singură, înconjurată de muzică bună și de o blibliotecă impresionantă. X i-a mai vizitat, rînd pe rînd, pe notabilii orașului, pe foștii săi profesori de la universitate, pe principalii directori de societăți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se pare firesc să-și asume acest post dată fiind absența prea îndelungată și total nejustificată a titularului. operează cîteva modificări structurale în instituție. Concediază cîțiva oameni pe motive de incompetență. o păstrează însă pe doamna Jobert în postul de secretară. La sfîrșitul fiecărei luni trece pe la agenția sa bancară și își ridică salariul (care între timp s-a mărit, date fiind noile sale responsabilități). „e mai bine așa”, spune Vocea. Bineînțeles. „trebuie să trăiești ca și cum nu s-ar fi întîmplat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
încercam să-i explic la ce servise fiecare încăpere. Jos, la parter : imediat pe stînga birourile diverșilor vicepreședinți, pe dreapta biblioteca, iar în față marea sală de recepție care găzduise restaurantul. La primul etaj : biroul președintelui precedat de cel al secretarei, sala oglinzilor unde se țineau întrunirile festive și încăperile care găzduiseră extraordinara revistă Secolul 20 și în anii din urmă editura Cartea românească. Iar la mansardă funcționaseră tot felul de birouri, unde un stol de secretare băteau texte la mașini
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
precedat de cel al secretarei, sala oglinzilor unde se țineau întrunirile festive și încăperile care găzduiseră extraordinara revistă Secolul 20 și în anii din urmă editura Cartea românească. Iar la mansardă funcționaseră tot felul de birouri, unde un stol de secretare băteau texte la mașini de scris dintre cele mai zgomotoase și mai ciudate, una dintre ele fiind dotată cu caractere extrem de mari, era mașina rezervată unor documente ultraoficiale și ultraimpunătoare. De fapt, Casa monteoru era un veritabil labirint, privită din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]