2,609 matches
-
față de taur. Vai de preotul lui Jupiter sau de străinul care le pândea sau le surprindea în timpul ritualului, era sfârtecat peloc și tăiat bucăți. Bacantele preotesele Hecatei se strecurau în palatele regilor care erau imorali, trăind în lux și desfrâu, seducându-i și supunându-i prin teroare, conducând în stat. Pe vârfurile munților bântuite de vijelii trăiau în temple, preoții lui Jupiter. Hecate stăpânea văile dogoritoare. Bacantele pentru temple erau o permanentă amenințare, prin teroare instigându i pe traci. Orfeu vrând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nu au mai avut puterea, să țină conturul chipului meu, intact. Neputincios te-ai retras în cochilia ta și țiai promis să te lași de sculptat. Ți-ai cumpărat vopsele și un șevalet, să găsești alte modele, pentru a le seduce. Un semn de iubire Domnește atâta liniște în jurul meu și iarna mi se pare ca o vrăjitoare. Parcă și-a pus capcane de fulgi de nea în ochi, n-a mai fost demult atât de acaparatoare... Pământul o primește atât
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Dumnezeu! Nu vedeți ce prietenos e Diavolul? În religie, se decimează de milenii armatele aceluiași Comandant Suprem. Teoria desacralizării e în vogă. E mai ușor de manipulat un om fără Dumnezeu. Căința l-a salvat până și pe Iuda, cel sedus de arginți. Altfel rămânea un vânzător de duzină. . Biserica nu trebuie subordonată decât lui Dumnezeu. Omul contemporan nu-și mai sacrifică viața pentru religie. Dar nici chiar câteva clipe într-o zi? Unii pun în brațele lui Dumnezeu nu sufletul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Don Juan - acest toreador al iubirii. Iubirea - această catapeteasmă a condiției umane. Trupurile îndrăgostiților au desenat pe nisipul eternității cele mai frumoase poeme. Dragostea adevărată este imună la vulgaritate. Când iubesc, femeile de rasă ocrotesc, nu epuizează. Când știi să seduci, e păcat să mai și domini. Dragostea e tot ce a putut face omul dintr-o pedeapsă originară. În definitiv, Don Juan a dus și el o cruce. Fiecare iubire are și un Westerloo al ei. Admir îndrăgostiții pur-sânge. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
P.Țuțea, există cel puțin un nerod. Când funcționează și triunghiul conjugal, incidența crește spectaculos. Capul unora se lasă prea mult contaminat de inteligența picioarelor. Prostul vulgarizează și situațiile tragice prin care trece. Proștii sunt oameni serioși. Nu se lasă seduși de umor. Prostul înțelege din ironie numai răutatea. Înțelepții trăiesc, proștii vegetează. Imbecilii au răspunsuri la toate. Prostului îi este străină ratarea. Pentru că nu are unde să mai cadă. Comunitatea trebuie să-i plătească pe proști ca să nu se gândească
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici fidelă nu era deloc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de temelie a politicii externe a Chinei timp de mii de ani înainte de secolul XX. Cucerită de câteva ori de invadatori tătari, mongoli și manciurieni, China nu a făcut decât să stea liniștită și să „li se bage pe sub piele”, seducându-i pe acești puternici agresori barbari cu farmecele irezistibile ale mâncărurilor și îmbrăcăminții chineze, ale picturii și poeziei, muzicii și dansului și, nu în cele din urmă, ale femeilor chineze. În loc să lupte cu foc împotriva focului, China a luptat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
devenit consoarta sa favorită și s-a ridicat repede în rândurile doamnelor de la palat. Totuși, pe măsură ce împăratul îmbătrânea, vitalitatea lui se diminua și, în curând, acesta s-a dovedit incapabil de a-i satisface poftele trupești, astfel încât ea l-a sedus în secret și pe prințul moștenitor, devenind și favorita lui, ceea ce s-a dovedit a fi un gest foarte înțelept. Conform obiceiului vremii, atunci când împăratul murea, toate consoartele sale erau obligate să se radă în cap și să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
un domn chinez din dinastia Ming târzie ieșea în oraș cu prietenii pentru a se bucura de o seară cu vin și femei, acesta avea întotdeauna la el daruri costând în mătase sau parfumuri care să-l ajute să le seducă pe eventualele amante, poate și o „ediție de buzunar” a cărții sale preferate de noptieră și un buzunar plin de „arme sexuale”, pentru a fi pregătit pentru orice. În romanul erotic din dinastia Ming Lotusul auriu, dăm peste eroul Hsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și prezentat împăratului Chinei în anul 1330. Mesajul său se aplică și mai mult condiției umane din ziua de azi decât celei de atunci. Autopoluarea a fost cea mai mare nenorocire împotriva sănătății și longevității umane, de când civilizația l-a sedus pe om, convingându-l să divorțeze, renunțând la căsătoria sa fericită cu natura. Obiceiurile alimentare nesăbuite, stilurile de viață neregulate și viața sexuală exagerată merg mână în mână cu așa-numita „viață bună” reprezentată de cultura populară în întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
El trebuie să convingă clientul că poate intra în contact cu o lume adevărată, deși nu este una obiectivată, știută. Din această pricină nu puțini sunt cei care mărturisesc că gestica și limbajul sunt armele prezicătorilor: cu ele reușesc să seducă și convingă oamenii. Strategia este foarte diversă și adaptabilă. În funcție de situație, se pot adopta atitudini ferme sau misterioase, șovăielnice sau extrem de optimiste. Gestica și limbajul sunt mai ușor de urmărit în cazul divinației artificiale decât în cazul celei naturale. În
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
evoluțiilor istorice, printre care și cea a unei industrializări intensive și a unei producții și consum de masă ale obiectelor și serviciilor. Acestea trebuie să răspundă implicit sau explicit așteptărilor noastre, să încânte și să subjuge, să incite și să seducă fără a mai fi nevoie de a mai face referiri la mitologii esențiale"333. Or, toate mitologiile profane ascund în spatele lor vechi semne și înțelesuri ale lumii. Aparenta "ficționalizare", "industrializare" și degradare a acestor reprezentări colective sunt un semn că
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
citea, dacă a fost abătut de la lectura cărții de vîntul care gonea frunzele, dacă nerăbdarea lecturii este a autorului, a omului sau doar a vîntului. Cele două cuvinte, cu care Începe poemul - lectură și cu care se sfîrșește - frunzele, ne seduc și verbul Întorcînd e la fel de bun și pentru frunze, și pentru foi. Interferențe În textele ce urmează veți găsi apropieri făcute Între arii culturale care unora le pot părea ireconciliabile. Totdeauna, aceste apropieri pot funcționa ca niște portițe prin care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
iată a și venit primăvara: zilele și oamenii par doar fum (inconsistent) În cais. moșii de iarnă se duc precum babelepar fum În cais Maria Doina Leonte Dacă Însă citim poemul prin ligamentarea unor cuvinte, el devine: moșii de iarnă seduc precum babeleparfum În cais aceleași zile trecătoare rămîn totuși pline de seducție și de parfum, de diversitate și unicitate. Grupajul de poeme de mai jos aparținînd tot lui Dan Norea (ale cărui poeme valoroase au ilustrat expunerea anterioară) ne arată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
totdeauna prea lungă. În al doilea, În particular, donatorii veritabili de sînge, sărăcimea care doar așa obține acel bonus aferent donării, venit precar care leajunge doar pentru o porție de urzici. În al treilea rînd, și mai abstract-simbolic, cei Înrobiți (seduși de fapt) socialmente să-și doneze sîngele societății de consum. Cumpără urzici poate avea și sensul nevinovat al bucuriei primăvăratice de a simți miresmele noi și proaspete ale unor vegetale autohtone. Dar aluzia la precaritate, la criză, la condiția nefastă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
urmărind constant dinamica schemei actanțiale și, evident, modificările în raportul enunț-enunțare. În sfârșit, trebuie să mărturisim că ne-am apropiat de textul publicistic arghezian cu prudența detectivului nerutinat și neconvertit încă la dogmatism metodologic, alunecând pe firul textului, lăsându-ne seduși de atmosferă, de sclipirea unui cuvânt ne-potrivit, de contorsiunea frazei, de brutalitatea, uneori pe dedesubt catifelată, a expresiei etc., fiind mereu ispitiți să reconstituim gestul din spatele cuvântului, să ajungem la spiritul lăuntric nu al ideii, ci al ideologiei (idea-logos
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
stilizează, fără îndoială, spiritul polemic. Homo eloquens este războinicul care cucerește, subjugă, domină, vrăjește cu o armă infinit mai puternică decât armele materiale: cuvântul. Agresivitatea verbală directă, necenzurată este amendată ca barbarie, în timp ce spiritul public al Antichității greco-latine va fi sedus de discursul oratoric, emoționant, patetic, speculativ și, nu în ultimul rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre retorică (desigur, cea antică) și polemică: una vizează semnificația etimologică, deci "referința războinică", cealaltă "conotația negativă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discret de pamfletar, ca o strategie retorică de a violenta pasivitatea lectorului și de a-l aduce în miezul diputei. Cu alte cuvinte, polemistul împrumută, la nevoie, din resursele stilistice ale pamfletarului pentru a da culoare disputei și a-și seduce lectorul-jurat. Imperativul fiind marcă a enunțării performative în genere, activează puternic în text prezența lui Tu, ca partener esențial de dialog, iar prin aceasta El devine non-persoana discursului, a cărei absență trimite, aici, la descalificarea sa umană conform aceleiași teorii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
caută să-l convingă. Chiar în cazul în care ținta este enunțiatarul înscris în enunț, atunci caracterul public al textului polemic transformă din masa cititorilor în Terțul abilitat să judece. Terțul este acea opinie pe care discursul caută să o seducă"75. În același volum colectiv, Elisabeth Zawisza relevă tripartiția rolurilor în discurs, invocând o celebră butadă a lui Diderot: "Il faut être trois pour exprimer le rapport à deux"76. Numitorul comun al acestor observații se regăsește în dimensiunea spectaculară
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește magia actului artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată în scenarii ritualice purificatoare. Balotă se va lăsa sedus de forța imagistică a textelor în care obsesia Verbului cu efect letal devine artă, prin catarsis-ul produs în imaginarul agresivității necenzurate. Un studiu de relativă actualitate dedicat pamfletului arghezian aparține lui Ștefan Melancu 106, un autor care își propune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
existențe pervertite și dezumanizate. În acest sens, cartea lui Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian (eseu despre pamfletul arghezian)107, vine să confirme, încă o dată, faptul că dimensiunea agresiv-deformatoare a pamfletului polemic reprezintă o inepuizabilă sursă interpretativă pentru toți cei seduși de magia verbului arghezian. "E semnul indubitabil că e viu, că nu e un "capitol de istorie literară" clasat în formule definitive, oricât de pertinente și exacte ar fi ele". În efortul său, autorul mizează pe spectacularul aceluiași univers în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect persuasiv. Ceea ce surprinde și seduce este modul în care Arghezi combină, aparent spontan, echilibrul din enunțarea constativă a certitudinilor cu pathosul subiectiv al comunicării performative, în care lexicul figurat asigură expresivitatea textului polemic. Cu tot spațiul normat, subtilele derapaje afective fac deliciul polemicii explicite. Invocând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deopotrivă de literați și de profani, că este invocat în contexte publice dintre cele mai diverse îi reconfirmă celebritatea, iar această calitate funcționează ca un indicator al eficienței pamfletului. Nu doar scriitura, ca act estetic, e cea care bulversează și seduce prin ruperea brutală a convenției, prin dinamitarea cadrului principial de comunicare; ceea ce atrage și emoționează, în plus, e intuirea riscului pe care dimensiunea conflictuală îl presupune. De aceea, celebritatea oricărui pamflet politic este proporțională cu riscul consecutiv publicării sale: fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
său. Format în perioada maturității presei românești și având șansa de a veni după Eminescu, Arghezi liricizează discursul gazetăresc într-o manieră atât de personală încât îi va impune, ca și antedecesorul său, însă cu alte valențe, un statut paradigmatic. Sedus de substanța magică a cuvântului, poetul Agatelor negre va ceda impulsului ludic de a transforma realul evenimențial în poezie, de cele mai multe ori. Acest lucru nu înseamnă că, atunci când rămâne cantonat în actualitatea imediată, devine prozaic, așa cum uneori exegeza argheziană a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]