2,115 matches
-
de Saussure, care exprimă relația dintre un semnificat/,,concept" și un semnificant/,,o imagine acustică"82), și analiza triadică a semnului, descrisă de Peirce (prin structura ternară a semnului) și maturizată de Charles Morris (prin cele trei dimensiuni ale semiozei), semiotica nu s-ar fi constituit ca ,,știință integratoare", cum o denumește Traian Stănciulescu (2004). Prin structura ternară a semnului, Charles S. Peirce ne oferă o definiție mai generală decât cea dată semnului lingvistic de Saussure: Un semn, sau un representamen
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
care el însuși se referă (obiectul său) în același mod, interpretantul devenind la rândul său un semn și așa mai departe, ad infinitum", Umberto Eco identifică mecanismul continuu de producere a semnelor și precizează astfel procesul de semioză nelimitată 84. Semiotica știința semnelor transmise, construite și prelucrate ca limbaje semnificante de către oameni are ca obiect de studiu semioza (semeiosy, semiosis), concept introdus de Charles S. Peirce pentru a relata implicarea și influența între semn-obiect-interpretant. Procesul de semioză (prin care un obiect
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în parte. Semnificația fenomenelor meteorologice, în cazul acesta, este dată de o cultură ca entitate. Pentru a valorifica într-o manieră integratoare contribuțiile istorice în definirea semnului și semiozei, Traian Stănciulescu clarifică faptul că semioza este obiectul de studiu al semioticii, iar semnul, înțeles ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de la emițător la receptor, creează situația de comunicare gestuală sau generează semioza gestualității. Situația de comunicare este cea care permite gestului să se manifeste în mod real, constituindu-se drept cadru de generare și implicit de finalizare a unei situații semiotice. Continuator al tradiției peirceine, filosoful american Charles Morris denumește o altă triadă care a contribuit la dezvoltarea semioticii: ,,sintaxă (studiul relațiilor dintre semnele unui sistem semiotic), semantică (studiul relațiilor dintre semne și obiectele pe care le desemnează) și pragmatică (studiul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
care permite gestului să se manifeste în mod real, constituindu-se drept cadru de generare și implicit de finalizare a unei situații semiotice. Continuator al tradiției peirceine, filosoful american Charles Morris denumește o altă triadă care a contribuit la dezvoltarea semioticii: ,,sintaxă (studiul relațiilor dintre semnele unui sistem semiotic), semantică (studiul relațiilor dintre semne și obiectele pe care le desemnează) și pragmatică (studiul relațiilor dintre semne și cei care le interpretează)86. Centrându-ne pe dimensiunile semnului precizate de Charles Morris
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dintre semnele unui sistem semiotic), semantică (studiul relațiilor dintre semne și obiectele pe care le desemnează) și pragmatică (studiul relațiilor dintre semne și cei care le interpretează)86. Centrându-ne pe dimensiunile semnului precizate de Charles Morris, putem exemplifica accepțiunea semiotică a gestului prin: 1) Analiza sintactică a gestului: urmărește logica internă a gestului și relația dintre gesturi. Demersul analizei de față presupune descrierea gestului ca microgest, a cărui semnificație decurge din structura sa și legătura cu alte gesturi. Să luăm
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în interacțiunile umane. Concepută în sens larg ca domeniu al acțiunii și interacțiunii comunicative determinate contextual, pragmatica oferă un cadru integrator pentru studiul comunicării gestuale în general, care deține o amploare din ce în ce mai mare în relațiile sociale actuale. Capitolul 2 Aplicații semiotice 2.1. Semioza didactică Intervenția educativă este definită de Constantin Sălăvăstru ca o ,,structură articulată de semne care, în calitate de semnale, produc în conștiința unui receptor un interpretant cu valoare de gest semnificativ, modificând, în forme și cu intensități diferite, personalitatea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
care se adaugă contextul. Semioza didactică se referă la funcționarea acestui sistem de semne lingvistice și nonlingvistice sau a comunicării didactice ca proces semnificant de producere și receptare de semne din partea actorilor educaționali. Termenul de ,,semioză" (obiect de studiu al semioticii) se compune, după Traian Stănciulescu (2004), din ,,situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare" (de transfer al conținutului semnificativ), două etape corelate ale unuia și aceluiași proces (denumit de autor ,,semioza comunicativă"). ,,Cele două procese al semnificării și al
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
funcționarea acestui sistem de semne lingvistice și nonlingvistice sau a comunicării didactice ca proces semnificant de producere și receptare de semne din partea actorilor educaționali. Termenul de ,,semioză" (obiect de studiu al semioticii) se compune, după Traian Stănciulescu (2004), din ,,situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare" (de transfer al conținutului semnificativ), două etape corelate ale unuia și aceluiași proces (denumit de autor ,,semioza comunicativă"). ,,Cele două procese al semnificării și al comunicării se manifestă prin mediere reciprocă, reflectându-se unul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
didactică reprezintă un ansamblu de activități de simbolizare pe care profesorul le pune în practică, care pot fi acceptate sau refuzate, valorizate în contexte diferite sau uitate de elevi. Ca structură de semne semnificantă, semioza didactică solicită deținerea unor coduri semiotice variate de către profesor și întruchiparea unui repertoriu vast de roluri în interacțiunile cu elevii: interpret, resursă, facilitator, dirijor, actor, negociator, expert, psiholog, inovator, mediator, partener, evaluator, manager etc. Inevitabil, semioza didactică generează și anumite conflicte de rol care-i derutează
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pe parcursul anilor de studiu se observă și în perioada distanțării elevului de profesor pe plan spiritual, când găsim în căile proprii de gândire sau de acțiune ale discipolului ecouri (mai mari sau mai mici) ale intervenției educative. 2.2. Analiza semiotică a discursului didactic a) Analiza structurală a discursului didactic În activitatea de predare, limbajul verbal al profesorului exprimă produsele gândirii sale în forma noțiunilor, judecăților, raționamentelor ținând cont de nivelul semio-cognitiv al elevilor. Din această perspectivă, profesorul este constrâns de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
atât de contextul discursiv dat, cât și de particularitățile auditoriului. Prin discursul didactic, profesorul nu acționează numai asupra elevilor, ci și asupra sa. În funcție de impactul propriului discurs, profesorul se simte dorit, plăcut, competent, fericit, împlinit, apreciat sau invers. e) Analiza semiotică a parametrilor paraverbali Importanța expresivității vorbirii profesorului decurge din faptul că forma discursului didactic este primul element cu care elevii vin în contact înainte de a înțelege ideile transmise. Un discurs didactic este expresiv atunci când există o concordanță între expresiile utilizate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ale componentelor sale, ca și felul cuiva de a reacționa atunci când deschide o ușă, salută, strânge mâna altei persoane etc. În demersul cercetării de față, am pornit de la analogia semn gest, ceea ce ne-a permis să analizăm gestul prin prisma semioticii (teorie, știință, disciplină și metodă generală care studiază semnele). De remarcat este faptul că analiza gestualității din perspectivă semiotică nu mai evidențiază doar simple unități de bază, ci funcții de bază (semioză, program, proiect). Algirmas J. Greimas definește semioza unui
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
etc. În demersul cercetării de față, am pornit de la analogia semn gest, ceea ce ne-a permis să analizăm gestul prin prisma semioticii (teorie, știință, disciplină și metodă generală care studiază semnele). De remarcat este faptul că analiza gestualității din perspectivă semiotică nu mai evidențiază doar simple unități de bază, ci funcții de bază (semioză, program, proiect). Algirmas J. Greimas definește semioza unui program gestual ca fiind ,,relația între o secvență de figuri gestuale luate ca semnificant și proiectul gestual considerat ca
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
propoziția" pe care o alcătuiește și în rolul pe care îl joacă. De asemenea, ne propunem să realizăm profiluri ale profesorilor care utilizează frecvent gesturile în comunicarea didactică după efectul pe care-l produc asupra elevilor, subliniind natura funcțională a semioticii gestuale. Dintre multitudinea de variabile care influențează gesturile profesorului în sala de clasă, cercetăm numai pe cele legate de gradul didactic, vechimea în învățământ, reactivitatea la stres a profesorilor și profilul liceului. Pe ansamblu, cercetarea are în vedere și obținerea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
au fost variate: metode specifice științelor sociale (chestionarul, testul proiectiv, observația), metode de prelucrare statistică cu ajutorul S.P.S.S.-ului/Pachet de programe statistice aplicabile științelor sociale (testul Chi-Square, coeficientul de corelație Pearson Chi-Square și Bateria de Testare Soft RQPlus) și metode semiotice (analiza funcțională și analiza integratoare sau structural-funcțională a gesturilor). a) Descrierea metodelor specifice științelor sociale. Pentru a măsura reactivitatea la stres a profesorilor (prima etapă a cercetării fiind identificarea profesorilor cu reactivitate accentuată la stres și a celor cu reactivitate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
la stres". • Statistical Package for the Social Sciences (S.P.S.S.)/Pachetul de programe statistice aplicabile științelor sociale reprezintă un program bine structurat pentru calcularea și analizarea datelor statistice, asigurând un acces rapid către analiza computerizată a acestora 142. c) Descrierea metodelor semiotice. Dintre virtuțile de referință ale semioticii, subliniem faptul de a fi o metodologie posibil de utilizat în orice cercetare. În investigația realizată, am aplicat analiza funcțională a gesturilor profesorilor pentru a putea să stabilim funcțiile și disfuncțiile acestora în comunicarea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Social Sciences (S.P.S.S.)/Pachetul de programe statistice aplicabile științelor sociale reprezintă un program bine structurat pentru calcularea și analizarea datelor statistice, asigurând un acces rapid către analiza computerizată a acestora 142. c) Descrierea metodelor semiotice. Dintre virtuțile de referință ale semioticii, subliniem faptul de a fi o metodologie posibil de utilizat în orice cercetare. În investigația realizată, am aplicat analiza funcțională a gesturilor profesorilor pentru a putea să stabilim funcțiile și disfuncțiile acestora în comunicarea didactică după efectul produs asupra elevilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
după efectul produs asupra elevilor, cât și o analiză integratoare, care a urmărit racordarea relației structural-funcțională a gesturilor la contextul situației de comunicare, cercetarea realizându-se în licee diferite. Orice comunicare gestuală a cadrului didactic poate fi cercetată ca situație semiotică (semioză), ca ansamblu multifactorial ce asigură o comunicare didactică eficientă. Analiza integratoare a gesturilor profesorilor are în vedere redefinirea ,,situației de comunicare" în întregimea sa, prin corelația funcțional-contextuală gestuală. 4.4.2. Design-ul cercetării Cercetarea s-a desfășurat pe parcursul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
capul, își concentrează privirea, se deplasează spre elevi (coeficientul Pearson Chi-Square ia valori între 17,05 26,62; p < 0,05) [Anexa 10]. Pentru a ilustra disfuncția gestului indicării unui elev cu degetul arătător, apelăm la analiza triadică specifică metodologiei semiotice: a) Analiza sintactică urmărește logica internă a gestului și relația dintre gesturi. Gestul îndreptării degetului arătător spre elev poate fi decodat ca un gest agresiv. De regulă, profesorul care folosește frecvent acest gest vrea să-și impună autoritatea asupra elevilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o variabilă cheie, care își pune amprenta asupra comunicării gestuale cu elevii: cu cât este mai accentuată, cu atât profesorii utilizează mai frecvent gesturi care îndeplinesc disfuncții în comunicarea didactică. Am introdus alături de metodologia specifică științelor sociale și statistice metodologia semiotică prin analiza funcțională a gesturilor profesorilor în contexte/licee diferite (Liceul Industrial, Liceul de Artă, Liceul Pedagogic), ilustrând astfel dimensiunea dinamică, pedagogică și constructivă a comunicării gestuale cu elevii. Cel mai mare avantaj al cercetării este legat de autenticitatea surprinderii
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
să descrie tipologia gestuală după funcția pe care o îndeplinesc (embleme, ilustratori, reglatori, expresii faciale, adaptori); * să analizeze comparativ accepțiunile gestului; * să sublinieze rolul și importanța fiecărei accepțiuni. Teme de discuție 1. Ecouri istorice și criterii de definire. 2. Analize semiotice: gestualitate-gen; gestualitate-vârstă; gestualitate-statut social; gestualitate-cultură; gestualitate-spațiu și timp. 3. Particularități ale accepțiunilor gestului. Teme de reflecție 1. Specificați de ce kinezica nu este o știință exactă precum matematica, fizica, chimia. 2. Explicați contribuția gesticulației la înțelegerea amplorii emoționale și logice a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
universal al gestului; b) accepțiunea etologică; caracterul local al gestului; c) accepțiunea psihologică; caracterul dobândit al gestului; d) accepțiunea socială; caracterul contextual al gestului; e) accepțiunea culturală; caracterul educativ al gestului; f) accepțiunea artistică; caracterul înnăscut al gestului; g) accepțiunea semiotică; caracterul personalizat al gestului; h) accepțiunea pedagogică. caracterul estetic al gestului. 13. Priviți cu atenție cele patru posturi schematizate (A, B, C, D) și indicați care din adjectivele următoare descriu fiecare poziție: agitat, atoateștiutor, dezinteresat, dominant, furios, întrebător, mândru, modest
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
1997/1989. DeVito, Joseph J., Human Communication. The basic course, ediția a XI-a, Pearson Education, Londra, 1983/2009. Dinu, Mihai, Comunicarea. Repere fundamentale, Editura Știință, București, 1997. Dinu, Mihai, Fundamentele comunicării interpersonale, Editura BIC ALL, București, 2004. Dospinescu, Vasile, Semiotică și discurs didactic, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1998. Eco, Umberto, O teorie a semioticii, traducere de C. Radu și C. Popescu, Editura Meridiane, București, ediția a II-a revăzută (A Theory of Semiotics, Indiana University Press, SUA), 1976
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Londra, 1983/2009. Dinu, Mihai, Comunicarea. Repere fundamentale, Editura Știință, București, 1997. Dinu, Mihai, Fundamentele comunicării interpersonale, Editura BIC ALL, București, 2004. Dospinescu, Vasile, Semiotică și discurs didactic, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1998. Eco, Umberto, O teorie a semioticii, traducere de C. Radu și C. Popescu, Editura Meridiane, București, ediția a II-a revăzută (A Theory of Semiotics, Indiana University Press, SUA), 1976/2008. Eggert, Max A., Body Language: impress, persuade and succeed with the power of body language
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]