278,409 matches
-
o abreviere aberantă: VAT| e un cuvînt care provine de la FARMACIE. Și jocul de retragere sacadată al actorilor unul din fața celuilalt amplifica, într-un fel simplu, dar care poate fi doar văzut, nu și descris, sugestia acestui joc plin de sens absurd al replicii Tatălui. Insula: parodia cea mai direct literară a lumii ca teatru. Nepotul lui Rameau: puține rescrieri postmoderne reușesc un joc atît de subtil cu textul de la care pornesc. Piesa cea mai scurtă, Exact în același timp, are
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
spirit comun există în teatrul lui Gellu Naum. E construcția care urmează, suprarealist, logica filmică a visului, într-o densitate de imagini șocante pe care visul nu o va avea niciodată? E jocul de cuvinte împins pînă la prea-plinul de sens care sfîrșește în vidul absurd al oricărui sens? Sînt toate acestea și mult mai mult decît atît. Un joc monoton. Dar ce bine că e monoton!
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
E construcția care urmează, suprarealist, logica filmică a visului, într-o densitate de imagini șocante pe care visul nu o va avea niciodată? E jocul de cuvinte împins pînă la prea-plinul de sens care sfîrșește în vidul absurd al oricărui sens? Sînt toate acestea și mult mai mult decît atît. Un joc monoton. Dar ce bine că e monoton!
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
schematismul agresiv al discipolilor lui Robbe-Grillet, utilizează ca materie primă felii de epică tradiționalistă, de cea mai bună calitate. De aceea, cărțile sale pot fi citite cu același interes de lectorii cu atitudine participativă, care urmăresc povestea, story-ul, derularea și sensul întîmplărilor, dar și de naratologii sofisticați, care descoperă, de fiecare dată cu încîntare, strategii epice mereu surprinzătoare. Romanul La belle Roumaine este, se poate spune, o versiune postmodernă a celor 1001 de nopți. O succesiune de povești din vremuri și
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
a deveni personaj activ al cărții, ispită destul de repede reprimată, dar care are menirea de a-i reaminti cititorului că întîmplările pe care le urmărește cu sufletul la gură nu reprezintă decît rodul unei convenții romanești, oricînd și în orice sens negociabile: Aici aș putea să mă bag și eu în joc... Căci, orișicît, știu mai multe decît bietul Iegor. Aș putea să-i pun cîteva întrebări la care să-i fie mai greu să răspundă. Cu privire la vultur? Nu neapărat. Nu
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
aceleași viziuni sumbre și culori expresioniste chiar dacă diferite imagistic. Astfel, apare tentația de a discuta ambele discursuri poetice ca pe unul singur "contaminat" din ambele părți, dialogal, ca un asalt reluat însă cu strategii retorice alternative, avansând sigur spre aceleași sensuri ca un balaur cu o singură inimă dar cu două capete. Unul spune "călătoresc între viață și moarte", celălalt "trăiești doar ca să mori ce-i de murit"; unul "omu-i un cheag de lumini bolnave foarte", celălalt "pe mine când cade
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
foarte", celălalt "pe mine când cade lumina, se stinge". Să luăm două fragmente din două splendide poeme care dezvoltă două metafore diferite, dar care vorbesc, în fond, despre aceeași zbatere inutilă a ieșirii, a scăpării dintr-un labirint existențial fără sens, unde moartea, viața și odihna se confundă ca într-un coșmar pervers: Dar într-o zi ai să descoperi că (...) patul începe să se afunde de atâta dormit. Întâi e o adâncitură mică, pe care, dacă urci în el, o
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
au lucrat împreună pe versurile aceluiași poem. Poezia, ca mod de viață (spiritual), dar și ca autodistrugere (în concret), trăită la puterea a doua prin acea (dublă) atracție a celor două voci care își dispută alternativ aflarea codului schimbării de sens prin care viața capătă atributele morții și viceversa, devine acum o experiență anonimizată, simultană, căpătând o nouă personalitate tocmai prin "depersonalizarea" particularităților. Ecourile dintre poezia celor doi se topesc aici indistinct parcă într-o singură voce. Experimentul poetic complementar e
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
a neamului omenesc, fără credința în ea, nici o înlesnire a Cunoașterii ulterioare pe toate planurile nu ar fi avut loc. Și că geniul omenesc, punându-și întrebări sub cerul înstelat, a întocmit Scriptura, care, până la proba contrarie, - dacă are vreun sens, - este necesitatea umană absolută înțeleasă și bine găsită... (Va urma)
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
prin zestrea basarabeană a biografiei sale - ceea ce e cu totul altceva. Dacă aș face o istorie a romanului basarabean postbelic, i-aș pune subtitlul: de la Constantin Stere la Paul Goma, ca fiind cele mai importante și pilduitoare repere istorice, în sensul integrării în literatura română.
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
pe trup. Lui i se alătură în curând profesorul protocronist Diaconescu, autorul teoriei daco-geților stabiliți aici o dată cu primul val indo-european, vorbitori de română, de altfel, un idiom mai vechi decât latina și deținătorul unui cod secret, unui cifru universal-cosmic cu sensuri mântuitoare; doctorul Apolodor Arghir, care susține existența unei Vibrații universale care decodifică materia și influențează istoria; Pantelimon Georgescu, descoperitorul lui Nemesis, o stea-pereche a Soarelui, emițătoare de vibrații ce influențează ordinea universală; Maximilian, omul care aude ultrasunetele; cel numit Sfântul
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
în particule elementare sau Salutări de la Praga, de pildă, însă miza acestui roman mi se pare sensibil alta. Naratorul este cam plat și prea rigid, îndeplinind deseori doar o funcție enunțiativă, de martor, cronicăresc-consemnativă, e atașat de cele istorisite în sensul ținerii aproape de un pretins adevăr istoric. Efectul cu adevărat puternic ar fi ieșit tocmai din totala detașare ironică, printr-un discurs meta, autoreferențial, polifonic-exclamativ. Povestitorul pare că insistă a ne convinge uneori de gravitatea faptelor, încearcă să obțină o adeziune
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la moartea care e suspendarea vieții în proiect. Expierea în sens mistic e și ea interzisă. Refuzată deopotrivă de viață ca și de transcendență, "asceza" Erosului în chestiune nu ține nici de puritate, întrucît se situează într-un timp "după ce actul erotic s-a consumat, dar înainte ca saturația să se
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
a acestei sculpturi, lipsa oricărei ostentații și riguroasa prezență a ideii, îl situează pe Ion Lucian Murnu alături de reformatorii sculpturii românești - Paciurea, Anghel, Brâncuși -, adică alături de aceia care au intuit faptul că resemnificarea sculpturii este posibilă doar prin recursul la sensurile adînci ale unei civilizații în care semnul și aluzia comunică mai mult decît discursul amplu, sufocat de amănunte și pîndit la tot pasul de riscul tautologiei. Artist complex, surprinzător prin coerența viziunii sale globale și prin rigoarea comunicării ei prin
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
argumentele, mai mereu devenite clișee, ale criticii de verdict. O alta, propusă, bunăoară, de Stanley Fish, ca răspuns la întrebarea "de ce (mai) citim critică?", este prejudecata, într-un fel, că înțelegi mai bine un text, extrăgînd din el mai mult sens, dacă parcurgi "părerile despre". Critica e văzută, în ambele cazuri, ca un manual al bunului cititor, cu deosebirea că în prima variantă permite confruntarea ipotezelor individuale cu niște rezultate "standard", pe cînd în a doua oferă o metodă de "înaintare
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
îl vede ca pe un stoic nezgomotos, neclintit de laude și contestări; poezia lui - un pustiu de culoarea cenușii. Dar "cine vrea să Ťpornescăť de undeva trebuie să aibă în vedere că numai de aici, din acest spațiu devastat de sensuri, dezolant, o poate face." Poezia începe să aibă sens numai după ce a închis toate ieșirile de siguranță, pierzîndu-și tentația de a minți în apărarea unui iluzoriu prestigiu. "Numai poezia?" Firește că nu. Metoda lui L. Raicu seamănă bine cu ceea ce
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
laude și contestări; poezia lui - un pustiu de culoarea cenușii. Dar "cine vrea să Ťpornescăť de undeva trebuie să aibă în vedere că numai de aici, din acest spațiu devastat de sensuri, dezolant, o poate face." Poezia începe să aibă sens numai după ce a închis toate ieșirile de siguranță, pierzîndu-și tentația de a minți în apărarea unui iluzoriu prestigiu. "Numai poezia?" Firește că nu. Metoda lui L. Raicu seamănă bine cu ceea ce s-a numit new historicism, opunînd ideologia dorită de
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
Dumitru Hurubă Trăind cu convingerea că viața unui semiratat e ușoară, cam toți ne înșelăm, fiindcă nu e deloc așa. În general, un semiratat, în cel mai adevărat și mai înălțător sens al cuvântului, este un suferind care trebuie înțeles, compătimit și acceptat ca prezență indispensabilă în cadrul unei comunități. Evoluția acestuia de-a lungul existenței este, în cele mai multe cazuri, doar aparent simplă, deoarece se întâmplă deseori ca el să-și conștientizeze neputințele
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
de un fost iubit", Evenimentul zilei = EZ 2686, 2001, 9; "are de vreo cinci ani o iubită", VIP 19, 2001, 11) și prieten - prietenă ("fostul prieten al Madonnei", EZ 1530, 1997, 12; "prietena lui avea apartament", EZ 2313, 2000, 2). Sensul special al termenului prieten(ă) nu este foarte vechi; el s-a dezvoltat în limbajul familiar prin eufemism, poate și sub influența francezei. Ambiguitatea cuvîntului care poate indica atît amiciția, cît și relațiile amoroase e rezolvată în franceză prin determinanți
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
proză, cu siguranță, "desantiștii" lui Ovid S. Crohmălniceanu ar fi avut în el un foarte important precursor. Scriind despre Celesta Tenzi și aparițiile ei în autobuzul Fălticeni-Probota, scriitorul face, poate fără să o știe, literatura navetei avant la lettre: "Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi, la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
de tipul Bibliotecarul-detectiv care iubește corespondențele livrești și ambiguitățile mistic-oculte. "...nu cunosc omul decât prin lectură", așa începe unul dintre modulele prozei. Melanjul de registre (parabolic, livresc, gnostic, urban folcloric) creează o suprafață alunecoasă ale cărei sclipiri pot fi strălucirile sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
livresc, gnostic, urban folcloric) creează o suprafață alunecoasă ale cărei sclipiri pot fi strălucirile sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi purtătoarele unor înțelesuri secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își schimbă
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
Rodica Zafiu Circulă de mai multă vreme recomandarea ca ideea de "parte dintr-un întreg sau dintr-o mulțime" (sensul partitiv) să se exprime în română în mod specializat, diferențiat: prin prepoziția din dacă mulțimea de referință este desemnată de un singular cu sens colectiv ("unul din grup") și prin prepoziția dintre dacă e vorba de un substantiv la plural
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
de mai multă vreme recomandarea ca ideea de "parte dintr-un întreg sau dintr-o mulțime" (sensul partitiv) să se exprime în română în mod specializat, diferențiat: prin prepoziția din dacă mulțimea de referință este desemnată de un singular cu sens colectiv ("unul din grup") și prin prepoziția dintre dacă e vorba de un substantiv la plural ("unul dintre tineri"). Unii tind să considere această recomandare ca o regulă fermă, absolută; în unele edituri și redacții se corectează sever textele, eliminîndu-se
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
pe coerența sistemului lingvistic: autorii și vorbitorii mai vechi și mai noi folosesc, în asemenea construcții, ambele prepoziții. Sintagme fixate în limbă - din două una, într-una din zile - confirmă normalitatea și stabilitatea acestei folosiri: din are în limba română sens partitiv și nimic nu limitează combinarea sa cu un plural. E suficient un minim sondaj statistic pentru a aduce numeroase argumente de autoritate și exemple clasice în acest sens. Într-un volum de proză al lui Creangă (am folosit, pentru
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]