50,569 matches
-
receptat imediat noutatea și subtextul acestui debut neobișnuit, desi an economia volumului tributul plătit comandamentelor timpului era masiv cantitativ și vai! aproape an totalitate inconsistent calitativ. Trei ani despart tipărirea celei de-a doua cărți a poetului, O viziune a sentimentelor (apărută la ănceputul anului 1964) de primul său volum. Sunt anii unei lente consolidări a pozițiilor greu cucerite de avangardă mișcării de recuperare a tradiției mării poezii românești. O bătălie cu multe meandre se dă adesea an surdina, rareori și
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
a fenomenelor. Poezia stănesciană din această perioadă a "momentului '68" este triumful imaginarului absolut an care mitologia eului liric populează universul poetic cu stări de spirit stranii, dureri abstracte, suferințe ale creierului, bătăi ale inimii, imagini ale timpului, viziuni ale sentimentelor, ideilor și mai ales ale poeziei an sine, himerica și golita de orice referințe personale, intime ori sentimentale din viața poetului. Volumul este un labirint al textului ingenios construit, aș spune genial, ăn care Nichita Stănescu ănchide o ăntâmplare a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
și golita de orice referințe personale, intime ori sentimentale din viața poetului. Volumul este un labirint al textului ingenios construit, aș spune genial, ăn care Nichita Stănescu ănchide o ăntâmplare a vieții lui producătoare de adâncă spaimă existențiala. Este un sentiment originar acesta, de cădere an durată, de azvârlire an ireversibil. Nici un alt poet român nu a mai făcut ăntr-o asemenea măsură din răspunsurile la spaimă de temporalitate materia absolută a poeziei că Nichita Stănescu. Meșteșugita din materialul rezistent al "necuvintelor
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
apăsat de spaimă ontologica de temporalitate, dar la Nichita Stănescu strategiile lirice desfășurate la nesfârșit pentru a ănvinge ori măcar amăgi timpul formează an sine ănsăsi substanță ireductibila a liricii sale, timbrul ei inconfundabil, amestecul indicibil ăntre concret și abstract, sentimentul ciudat că poetul ănfruntă, ca Iacob pe ăngerul sau, ceva invizibil pentru ceilalți, dar ăngrozitor de palpabil pentru sine. De aici și dificultatea reală de a percepe și ăntelege an concretul ei poezia stănesciană an raportarea să permanentă la un
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
ființei fizice, care-l face pe "Omul cu M mare" să fie mereu de aflat an "moartea cu m mic" (Tragere la sorți) are de ănfruntat autorul Elegiilor, ci și asediul tot mai dureros și brutal al iernii timpului istoric. Sentimentul trăirii definitive sub zodia vremurilor de fier, torturante, ănfrigurate, letargice ale unei lumi pe care Orfeu (uneori sub chipul lui Amfion) credea a o fi ămblânzit odinioară prin cântecul sau, ca și adâncă să descurajare, umilință și disperare de a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
de flăcări din apoteoza finală a Sensului iubirii, ăntruchipare a "zeului-soare" străbătând tăriile aureolat de o maree a luminilor și seniorul "necuvintelor" zdrobindu-se ăntr-un turnir cu inexprimabilul artei poetice ("Prințul căzând de pe cal/ striveste-n cădere un ănger./ E sentimentul total/ pentru care azi sânger") din Măreția frigului până la soldatul zăcând pe câmp ăntr-o baltă ănrosită raportând impersonal situația ănfrângerii pedestre a celui ce fusese "eroul liric" al ănaltelor zboruri ("Cum stiti cu toții, căzusem de pe cal,/ și nemișcat stăteam an
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
de plăcerile fine ale deșertului, o conversatie intimă ăncepu." Este una din conversațiile cele mai spirituale ale prozei ăntregului secol și cele mai strălucite. Tălmăcim, cât de cât, cu puterile noastre: "Pătrunsa de un spirit glacial ce face să ăntepenească sentimentele cele mai elastice, ămpiedecănd inspirațiile cele mai generoase, si care dau rasului ceva strident, ascuțit, conversația această, plină de o ironie acra, preschimbând veselia an rânjete, dovedea o istovire sufletească redusă la ea ănsăsi, fără alt scop decât satisfacerea egoismului
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
compuneri și să tremure pentru fiecare litera și virgulă greșită. Și nimic altceva decît ură nu puteau provoca acești vampiri ai sufletelor tinere". Deși perfect îndrituite, următoarele cuvinte ale lui Emil Iordache par aproape inutile: "Nu este exclus ca același sentiment să-l fi avut și elevii de liceu, nevoiți să tocească manualul de istoria literaturii române de care am pomenit, ai cărui principali realizatori sînt criticii ăstiintificiă Ion Vitner (prof. univ.) și Ov.S. Crohmălniceanu (conf. univ.)". Concluzia pertinenta a criticului
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
în aceste note de călătorie; ochiul descoperă, înainte de toate, valorile știute ale spațiului, le caută mereu povestea și dovezile care să le ateste veridicitatea, mentalitățile, caracteristicile unor colectivități, ale unor națiuni, filosofia lor de viață; la evrei, de pildă, admira sentimentul datoriei "față de pămîntul sfînt al înaintașilor", în vreme ce la olandezi remarcă deplină libertate, pofta de ludic, nesupunerea la dogmă, conformism și "tradiție scorțoasa": "un neam de reformiști", spune, cu dreptate, călătorul. Grigore Ilisei rămîne și în notele sale de călătorie un
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
Australiei prin intermediul textelor compuse de diferiți naratori anonimi sau puțin cunoscuți, pe care naratoarea principala le inserează contrapunctic în scrisorile adresate surorii din România: vechi jurnale intime, însemnări, epistole, din perioada coloniala sau mai recente. Găsim în ele disperările, maniile, sentimentele de vină, de murdărire sau de insuportabila plictiseală, dar și exaltările și freneziile pe care le-au trăit acei înaintași. Vechile texte citite (rescrise) de ea în lungile după-amieze ale duminicilor melbourneze povestesc despre aventuroasa traversare a oceanului, despre naufragii
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
Pur și simplu, nu sînt băgate în seamă. Iar de corectat, cine s-o facă? Rigoarea a pierit aproape cu desăvîrșire. Nu te mai aștepți că o bibliografie să fie completă. Contribuțiile anterioare sînt citate, cel mult, din politețe, fără sentimentul că istoriografia literară e o ștafeta obligatorie. Am descoperit anii trecuți că se poate absolvi Facultatea de Litere fără să știi ce istorii literare românești există, de la Aron Densusianu încoace. Drept care, am propus un curs special de istoriografie literară românească
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
al unor asemenea cărți este uriaș. Chiar dacă mi se pare că nu ar exista, el acționează inefabil asupra ființei mele și mă transforma, cum ar veni spus, pe nesimțite. De aici provin, însă, riscul și răspunderea. Când citești dintr-un sentiment al revoltei față de ordinea nedreaptă a lumii riști, dar nu prea știi unde duce riscul. Dar când citești pentru a înțelege atât cu mintea cât și cu inima, atunci tu, ca cititor, ai depășit riscul și ajungi să te împărtășești
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
surprind cu niste lacrimi care curg pe brazdele obrajilor. O fi de emoție, de regretul unei vieți irosite, de fericirea de a ma vedea aici, după atîtea peripeții servite copios de destinul și capriciul întîmplărilor de-a lungul vremii? Am sentimentul omului bătrîn care umblă pe picioarele și sufletul pe trecut. Mă simt scormonit în mine iar imaginile lui Victor, care m-a adus aici, mă urmărește mereu, ca o piatră grea ce-mi stă pe suflet."). Om cu desăvîrșire simpatic
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
sentimentalism ieftin, dar nici să se ascundă în spatele unei durități "masculine", nici să-și rețină ipocrit trăirile "feminine". Sinceritatea, franchețea sînt armele (cu două tăișuri, ce-i drept) pe care scriitoarea le mînuiește în încercarea de a face să învingă sentimentul datoriei și al iubirii pentru familie și orașul a mediu în care s-a produs formarea. Vechiul București, familia, relația copil-mamă, mamă-copil sau copil-mediu sînt regăsite prin memorie, în ale cărei vîrtuți autoarea nu crede în totalitate, ci trebuie să
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
Amintirile nu sînt "libere" și asta nu se întîmplă doar din rațiuni de stil, ci și din pudoare și teama de ridicol. Pe de altă parte există și o alta teamă, aceea de a nu ucide din prea multa analiza sentimentul. Amintirile au două voci evocatoare, a adultului, autor și al metatextului despre care vorbeam și a copilului, care are o percepție mai "primitivă" asupra relațiilor cu ceilalți. Privirea adultului intra și ea în rol și urmărește "tabloul" momentelor prezentate, contribuind
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
Adultă i se adresează copilului, îi atrage atenția asupra unor detalii scăpate îl și mustra uneori pentru că n-a înțeles, că n-a prețuit cum trebuie clipe fericite, oameni, locuri și mai ales că nu și-a exprimat mai explicit sentimentele față de Ea. Un copil în vechiul București nu e o carte lineara, ea nu povestește într-o ordine cronologică despre obîrșii și formare, nu este un Bildungsroman, ci dacă o socotim "român", putem spune că are o epica mai complexă
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
începutul cărții exprimă, evident, o banalitate, o idee comună și nici măcar nu e îmbrăcată într-o stilistica mai rafinată, dar ea, așa cum vor mai fi multe în carte a comentate deseori de autoare a vrea să aducă un elogiu simplității, sentimentului celui mai obișnuit, considerat de obicei atît de firesc, încît nici nu se mai vorbește despre el. Amintirile despre Ea (de fapt e impropriu să le numim amintiri pentru că legătura dintre mama și fiică este foarte specială: prezenta mamei se
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
activitatea politică a Partidului Național Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia. Memorialistul crede că ăManiu a fost conducătorul real și necontestat al politicii românești din Ardeal, începînd de prin 1903 și pînă la Unire... Lăsînd la o parte sentimentele mele de nepot recunoscător, afirm această cu toata obiectivitatea și o fac pentru că urmașii noștri să nu dea crezare minciunilor meschine care tind să diminueze rolul politic al lui Maniu, atît înainte, cît și după Unire". Așa să fie. A
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
răspîndire a melodramei. În epoca noastră, arta nu are un dușman mai redutabil decît melodrama. Un veritabil imperialism melodramatic colonizează, una cîte una, cetățile artei și le supune codului sau unic de comportament. Publicul melodramei e unul de sclavi ai sentimentului. Incapabili de revoltă. Mă tem că era melodramei nu va cunoaște nici un Spartacus.
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
trece tot mai al tau/ pămîntule prieten./ Am inventat cîntece de adormit universul/ am îndulcit catapetesme/ m-am lăsat devorat de cuvinte/ călcîndu-te am trăit bucurii nerușinate/ bucurii de om singur" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Poetul are sentimentul unei damnări moderne, în compoziția căreia intra istoria (nervozitate temporală), spaimă mulțimii (nevroza a solitudinii), dedublarea eului (inconformism al ființei în raport cu sine). "Pesimismul" e conotat metropolitan, spre a i se asigura alibiul unei "actualități" pe cît de defectuoase moralmente, pe
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
negru al cernelii/ m-apasă". (Preludii pentru trompeta și patru pereți). În cele din urmă, substanțele afective ale trăirii, desi părelnic învinse în impactul cu Cartea, se repliază în nucleele lor, drept autentice purtătoare ale divinului mister al ființei: "Obosite sentimentele se retrag din cărți/ tu că o inimă însingurata rasai/ călcînd în picioare propria umbră/ precum Dumnezeu orizontul" (Naștere vinovată sau scurtă introducere la lecția despre om). Luptînd cu poezia precum Iacob cu Îngerul, Daniel Corbu rămîne stăpîn pe ființă
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
glosînd pe marginea maximei lui Ugo Foscolo care ar fi afirmat pentru prima oara că doar arta-i nemuritoare, individul de rînd trebuind să aspire însă și el să realizeze ceva în viața că în momentul morții să nu aibă sentimentul zădărniciei. La Toronto creatorii își pot face publice afinitățile pentru că exista secțiunea "Talking with Pictures" în care a de exemplu a un teribilist independent, precum Gregg Araki și-a confirmat maturizarea prezentînd Adevărul îndrăcit (1937) de Howard Hawks, comedie trăsnita
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
al De astăzi beau sînge, și al celor Trei poeme este, pentru mine, autorul care se lasă permanent, cu o voluptate nemaiîntîlnita, surclasat de viață. Poate scriu acest lucru și din pricini obscure și misterioase despre cum și de ce un sentiment poate să existe de-a lungul a zeci de ani. Mă refer, pur și simplu, la faptul că nu pot face abstracție de iubirea pe care i-o port, iubire ciudată și îndelungată. Sergiu Filip, alias Paul Daian este un
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
atâtea mistere. Omul - și misterul. Ne suntem nouă înșine, de altfel, câte un mister. Jung poate să ne mai aștepte: suntem în curs de a elabora o serioasă erată, sau adăugire - cât un volum, în care se va vedea cum sentimentul colectiv al unui mister împărtășit, care face să funcționeze orice angrenaj social într-o strictă realitate poate fi întors pe dos, ca o formulă copiată începând cu sfârșitul. Populație & societate este titlul unei publicații despre care până mai ieri nici
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
pe locotenentul Achim Savicevici, pentru a face o anchetă. Acesta, insensibil la miracole, procedează exact că atunci când anchetează cazuri prozaice, adunând declarații și deschizând un dosar, pe care desenează grav câteva semne de întrebare. Tzvetan Todorov a demonstrat convingător că sentimentul fantasticului apare atunci când o întâmplare neobișnuită poate fi considerată deopotrivă un fenomen explicabil științific și un miracol. Tocmai indecizia îl face pe cititor să se simtă înfiorat (întrucât el se întreabă obsesiv în sinea lui: știu că există o explicație
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]