22,588 matches
-
coordonatorul antologiei. Reapariția acestor nume în cadrul noilor publicații este - într-adevăr - o necesitate și un eveniment, mai ales după anii îndelungați în care ele au fost evitate, în mod strategic. Cu toate acestea, gruparea într-o antologie dă o ușoară senzație de artificios. Dacă dispunem, în general, de antologii drastice de autor, de selecții tematice sau de opuscule generaționiste, e lesne de înțeles că, aici s-a pus accentul pe altceva, pe o cuprindere extraliterară a câtorva autoare admirabile prin spirit
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
pe piele. Nu-și amintea să mai fi suferit vreodată în halul ăsta de sete. Încerca să nu se gândească la ce ar fi putut păți dacă bandiții ăia n-o descopereau și rămânea la cheremul deșertului. Știa prea bine: senzația de sete începea când corpul pierdea o jumătate de litru de apă. După ce pierdea doi litri, stomacul se micșora și nu mai era în stare să rețină cantitatea de apă de care avea nevoie trupul. Știa multe asemenea cazuri, mai
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
mai bea, cu mult înainte ca trupul să-și fi acoperit necesitățile. Medicii numeau acest fenomen "deshidratare voluntară". Și totuși, nu ăsta era lucrul cel mai rău care i se putea întâmpla. Când corpul o să piardă cinci litri, o să apară senzația de oboseală, o să facă febră, o să-i crească pulsul și pielea o să i se înroșească foarte tare. Aza știa foarte bine că după aceea or să urmeze amețeala, durerea de cap, lipsa salivației și problemele de circulație. Într-un mediu
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
a temperaturii corpului. Era cât pe ce să adoarmă, când a deschis ochii, tresărind speriată. Ce a îngrozit-o a fost tăcerea. Nu se mai auzea nici vântul, nici glasurile mercenarilor, nici zgomotul vehiculelor. Tăcerea absolută era cutremurătoare. Avea cumplita senzație că era îngropată în nisip de mai multe zile. Lumina care ajungea filtrată până la ochii ei i se părea acum mai puțin agresivă. Și-a pus bărbia în piept și a scos cu greu capul afară. 1 Melfa - țesătură cu
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
banal fapt divers poate dobândi, din această perspectivă, nebănuite dimensiuni existențiale: Ne uităm cu uimire la ridurile celor de-o vârstă cu noi; imediat ce rămânem singuri, ne detașăm de propriul trecut ca de un bagaj prea greu și încercăm o senzație de imponderabilitate atemporală. Până într-o zi, când controlorul de bilete ne spune în tramvai, de față cu toată lumea: ŤUnchiule, biletul acesta e greșit perforat. N-aveți cumva prin buzunar un altul?ť" Iată un mod cu totul inedit de
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
ceremonii, a scrisului. Poate părea o impietate - sau un semn de inadecvare intelectuală - ceea ce spun, dar nu cu mult diferit am resimțit primul contact cu densul volum de Palimpseste publicat la Cartea Românească, în ediție secundă, de Cornel Mihai Ionescu. Senzația de rescriere și de definitivare narativă e, în viziunea nea, mai pregnantă decât aceea firească unui demers de critică literară. Iar zborul jos presupus de orice asemenea palimpsest, levitația discretă a pasajului care înlocuiește un alt pasaj pare mai curând
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
ca viziune, cât și ca scriitură, energiile textului cehovian însă nu au apărut defel diminuate, dimpotrivă, impresia lăsată a fost aceea de revigorare a lor din interior, investite fiind cu o încărcătură tensională și emoțională eliberată de orice semn complementar. Senzația a fost că personajelor nu li se mai îngăduie să ascundă nimic. La polul opus pentru trupă (și sigur și pentru impactul cu spectatorul) s-a situat colaborarea cu Alexander Hausvater. Imaginarul exploziv al acestuia, tendința de a converti printr-
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
o evaziune în sine însuși din interogatoriu. Din capul locului, anchetatul confundă voluntar încăperea unde i se pun întrebări cu o cârciumă, din care vrea să plece ("nu mai am nimic de cerut"). Nu alcoolurile iluzorii l-au tulburat până la senzația că: "o meduză volatilă / îmi locuiește craniul", ci hărțuiala torționară. Putem pune pe seama cumplitei lămpi scormonitoare faptul că închizând un ochi vede mai bine decât cu amândoi. Iar acel ochi "închis afară, înlăuntru se deșteaptă", doar cu ochiul interior fiindu
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
volnic să fie. Dumnezeu să-i agiute să margă unde i-i voia... O astfel de generozitate numai la marii seniori se întâlnește. Cantemir însă i se opunea. Poate și fiindcă, pentru el, Neculce însemna Moldova. Mulți dintre noi cunoaștem senzația pe care o aveam în marea țară vecină în anii dogmatici, făcând în ea câte o vizită, senzația că nu te mai puteai întoarce acasă. E cunoscută și vorba de pomină a lui Victor Eftimiu plecat la Moscova într-o
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
la marii seniori se întâlnește. Cantemir însă i se opunea. Poate și fiindcă, pentru el, Neculce însemna Moldova. Mulți dintre noi cunoaștem senzația pe care o aveam în marea țară vecină în anii dogmatici, făcând în ea câte o vizită, senzația că nu te mai puteai întoarce acasă. E cunoscută și vorba de pomină a lui Victor Eftimiu plecat la Moscova într-o delegație oficială prin 1946, împreună cu Parhon și ceilalți, să aibă o întrevedere cu Stalin. împrejurare, în care Eftimiu
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
itinerante printr-un colț de Spanie. Așa cum, pentru a emite judecăți și nu doar impresii asupra Barcelonei, ai avea nevoie de câteva luni, nicidecum de câteva ore: o simplă privire asupra planului orașului sau asupra imaginii sale aeriene îți dă senzația descurajantă că e de necuprins. Poate nici în luni, poate în ani, poate într-o viață... Sub brațul întins al lui Columb, se desfășoară portul. N-am rămas decât puțin, el fiind la fel ca toate porturile. Mai mult decât
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
i-a atrofiat flerul limbii. Așa se face că istoricul are un foarte eficient dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia incintele aseptice ale amfiteatrelor universitare
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
adînci ale fascinației pe care arta și personalitatea lui Bitzan le exercită asupra conștiinței publice și asupra privitorului, în particular. în pofida faptului că artistul și-a delimitat foarte net universul și și-a restrîns reveriile la cîteva categorii de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar de nivelul de instrucție, tuturor categoriilor de spectatori. Pentru că Bitzan, spre deosebire de majoritatea confraților săi, contrar aparenței de noutate radicală, oferă privitorului, cu o
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
În ultimele două numere din Dilema veche (207 și 208), Cronicarul a citit câteva articole care nu provoacă dileme. În schimb, ele reprezintă grave semnale de alarmă. Cel dintâi este articolul lui Andrei Pleșu Despre bunătate. Cronicarul are de mult senzația că, în dicționarele de specialitate, acest cuvânt va fi trecut curând la arhaisme, într-atât bunătatea a devenit o marfă care nu se mai găsește pe piață. Răutatea ia proporții îngrijorătoare, răii sunt tot mai activi, iar cuvintele care se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
emoțiile pe care le trăiești în timpul lecturii intră în categoria esteticului. Restul reprezintă tresăriri sufletești ce nu cer intervenția gustului. Facultatea aceasta spontană, cu ajutorul căreia poți spune imediat dacă un text îți place, nu răspunde decît de o felie din senzațiile pe care, deschizînd o carte, poți să le ai. Așa se face că poți citi înfrigurat texte care nu îți plac deloc, cum tot așa poți citi, absorbit pînă la uitare de sine, niște fragmente al căror conținut te traumatizează
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
răgaz să iasă dintre mrejele în care îl prindea ca în niște vâltori. Cel de al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea replicilor la reacțiile cele mai neașteptate, dădeau senzația că au ajuns pe scenă după o teribilă hăituială în labirinturile unui eu năvalnic. "Demonismul" lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc inhibiții și complexul barierelor dintre genuri
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
mai bunului său geamăn." Ne aflăm în fața unui caz de asociere paradoxală între două identități, cu centralități și manifestări proprii, în cadrul aceleiași structuri clarobscure. Doctorul Jekyll ființează "disparat" și "confuz" între două "nuclee" psihologice. Faptul se explică întîi fizic, corporal. Senzațiile trăite de Henry Jekyll, în timpul procesului de transmigrare alchimică, sînt noi, diferite, par să aparțină altcuiva: Era ceva straniu în senzațiile mele, ceva indescriptibil nou și, tocmai datorită acestei noutăți, ceva incomparabil de plăcut. Mă simțeam mai tînăr, mai ușor
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
aceleiași structuri clarobscure. Doctorul Jekyll ființează "disparat" și "confuz" între două "nuclee" psihologice. Faptul se explică întîi fizic, corporal. Senzațiile trăite de Henry Jekyll, în timpul procesului de transmigrare alchimică, sînt noi, diferite, par să aparțină altcuiva: Era ceva straniu în senzațiile mele, ceva indescriptibil nou și, tocmai datorită acestei noutăți, ceva incomparabil de plăcut. Mă simțeam mai tînăr, mai ușor, mai fericit în trupul meu." Apoi, schimbarea are repercusiuni spirituale: " Devenisem conștient de ș...ț o neștiută ș...ț libertate a
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
Daniel Barenboim au fost partenerii seduși de muzică în duetul exaltat erotic și tulburător. Alături de Ian Storey (Tristan). Corrida armonică, topire de timbruri, aliaje prețioase de intensități variabile, o pastă sonoră moale și tremurătoare, care și-a modelat nuanțele după senzațiile și impulsurile care oricum nu pot fi percepute privind scena. Omul care a redat în secolul XX vigoarea modernă a Bayreuthului, regizorul Wieland Wagner, considera că și-a trădat bunicul numai în montarea actului al doilea din Tristan. Acesta ar
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
cărțile. De la romane și studii critice, la cărți de istorie și de filozofie, de la biografii la antologii tematice și dicționare, de la volume de interviuri la albume de benzi desenate, am adunat mii de piese care-mi populează pereții, visele și senzația de amărăciune tot mai pronunțată că mult prea multe dintre ele vor rămâne necitite. Chiar în timp ce voi citi cinci sau zece, alte douăzeci sau treizeci își vor găsi locul fie în teancurile de pe podea, fie, prin supraaglomerare, în rafturile bibliotecii
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
și competent. În afara lecturilor din bibliografia pentru cursuri, nu mai am nici un alt fir călăuzitor în jungla noilor apariții. Așa că, în ciuda faptului că am acces la un număr incomparabil mai mare de cărți decât până în 1990, nu-mi pot reprima senzația că atât rigoarea, cât și calitatea lecturilor sunt în regres. Probabil că nu sunt singurul în această situație. Editorii înșiși lansează semnal după semnal, atrăgând atenția asupra primejdiilor care amenință sistemul. Pe de altă parte, deschizi site-urile editurilor și
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
de faptul că tocmai își trăiesc cei mai buni ani ai vieții lor?), te face să te întrebi dacă aceste poeme au fost scrise cu adevărat de un adolescent sau sunt rodul creației unui scriitor matur care retrăiește cu nostalgie senzațiile și emoțiile vârstei de 17-18 ani. Ca un alt Narcis, adolescentul Emil Brumaru este îndrăgostit de propria imagine. Iar admirația conține în ea și sâmburele conștiinței efemerității ființei umane: "Adolescent confuz, ce drag îmi sunt!/ Ca-ntr-o mantie sufletul
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
peliculele vechi sau zgomotele scrijelite pe care le face acul de pick-up pe discurile antediluviene, ci printr-o atmosferă prăfoasă de film vechi, ca și cum praful deșertului s-ar fi depus pe retina camerelor. Efectul îți intră în sînge, așa cum ai senzația că praful îți intră în ochi; în roșcat-cărămiziul platoului deșertic urmele de sînge au culoarea întunecată a vieții, o urmă lungă pe care acest Anton o adulmecă cu precizie. Are Anton o istorie? Posibil. Puținul pe care-l aflăm vine
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
ar mai avea ceva bani ar putea încerca să se refacă. Nu, nu (mai) vrea să câștige. Vrea doar să nu plece ca un câine bătut. Și să plece când vrea el! Și nu se poate, e prea târziu. Această senzație de prea târziu, de neputință și de lipsă a oricărui orgoliu (acesta vine tocmai din posibilitatea de-a refuza ori de-a accepta jocul) e semnul cel mai sigur al îmbătrânirii." (pp. 508-509). Revoluționarul obosit, îmbătrânit și uneori acrit face
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
cu 1997, anul publicării volumului Istorie și mit în conștiința românească, Lucian Boia a tras după el trena unei nedumeriri mergînd pînă la consternare: pur și simplu nu-l puteai categorisi. Să ne amintim că atunci, în 1997, cartea stîrnise senzație nu atît prin noutatea informației - în fond era vorba de istoria știută a românilor - cît prin insolitul interpretării ei. Lucian Boia venea cu o viziune care ne deconcerta, căci nu eram obișuiți să ne privim istoria așa cum ne cerea cartea
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]