2,502 matches
-
exemplu, putem avea senzația că respirăm din nou aerul baladescului cerchist sau oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tânăr decât Eugenio Montale (1896), trăia sub semnul aceleiași condiții. Durerea de neînlăturat, imaginea atotputernicului Thanatos, singurătatea omului, râul din spatele chipului naturii (cele două personaje: leopardianul Arimane și quasimodianul Apòllion sunt grăitoare) reprezintă constante ale poeziei sicilianului și își trag seva dintr-o viziune asupra omului ale cărei trăsături literare fuseseră stabilite, în Italia, de Leopardi. Analiză mai atentă a acestor teme în poezia sicilianului și reliefarea ascendentelor promit concluzii interesante. Procesul intentat de presă împotriva originalității primelor volume quasimodiene a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
răspunsuri se citește în reprezentări ale rătăcirii, redate prin motivele vântului, drumului și valurilor și în imagini ale insulei, miraj al certitudinilor și stabilității. 3.3.1. Vântul, suflul căutării Versurile quasimodiene sunt impregnate de un dramatism ce își trage seva din căutarea unui reper stabil. La nivelul imagologiei poetice neliniștea căutării se concretizează într-o serie de motive literare, precum cele ale vântului, drumului, valurilor ce însoțesc deplasările eului spre spațiile literare ale stabilității: țărmul și insula. Alături de singurătate și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ajungînd indistincte. Romanul al doilea al trilogiei, Plexus, sugerează, cu precădere, acest transfer de perspectivă. Existența naratorului/autorului/personajului Henry Miller se refugiază, cu obstinație, în text, iar textul invadează existența, transfigurînd-o total. Postmodernis mul își extrage, epic, cu certitudine, seva (și) din opera scriitorului brooklynez (influența lui Miller asupra beatnicilor și, în special, asupra lui Kerouac este admisă de istoricii literari americani; totuși impactul merge chiar mai departe, pînă la Barth și Hassan). Astfel, el a devenit nu numai un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ana Blandiana nu încearcă, însă, nicio secundă, să renege realitatea exterioară, obiectivă, ci, dimpotrivă, încearcă să o schimbe, la modul propriu. Poezia sa întreagă este un permanent circuit, între exterior și interior unde se refugiază, uneori, pentru a-și extrage seva, ca să poată reveni, ulterior, mult mai proaspătă și mai puternică, asupra exteriorului, schimbându-l cumva. Poate că lumea interioară, ascunzișul, pe care poeta și le creează prin poezie sunt doar aparente arme de luptă. Realul trebuie și poate fi schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contingent și transcendent: "Vântul tânăr a furat hainele copacilor/ Și aleargă cu ele hohotindu-le peste câmp,/ Copacii au rămas cu trupurile goale în ploaie,/ Să schelălăie tragic și tâmp...// Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zadarnici dansând hoola-hop". (Glumă). Limbajul ludic, poate fi, însă, un alt mijloc de redescoperire a frumuseții primordiale, resuscitată prin incantații de tipul : "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
persistența ideologiei răufăcătoare, asupra mai multor generații supuse laolaltă aceleiași soarte: Am obosit să mă nasc din idee,/ Am obosit să nu mor -/ Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a actului creator, îi identificăm, adesea, versuri ordonate sub forma unei rețete, străbătute, din când în când, de nervuri, sub forma unui strigăt: " Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
principiu...". (Din principiu) Criza identitară, nerezolvată în niciun fel, transformă totul în vid, iar "comunicarea din interiorul cuplului, cândva salvatoare, este acum distrusă de trăirea comună a unui sentiment negativ: frica, spaima irațională de necunoscut, care pare să-și tragă seva dintr-o tot mai greu suportabilă alterare a sensului"150: "Gemeni în uterul spaimei,/ Locuitori ai aceleiași celule,/ Orbi și muți/ În bezna sonorizată sălbatic/ Numai de pulsul hrănitor,/ Smulgându-se din nevertebrate/ Din pești și din păsări, din fiare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ele capată alură de adevăr universal, iar cealaltă, de adevăr personal, reprezintă o convingătoare ilustrare a subtilelor remarci ale lui Sorin Alexandrescu despre "paradoxul continuității / discontinuității" în cultura română. Ar exista, după părerea lui, o axă verticală ce-și trage seva din fondul etern al culturii populare române, care nu încetează a se dezvolta în structurile sale de profunzime, și axa orizontală a culturii scrise, care nu e originală, întrucît modelele sale sunt străine. De aici, acest joc neîntrerupt între observațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
colina rămâne colină, ramura ramură. nu atât ce, ci mai ales cum rostim și-ntr-un târziu, dinspre coline adie dangătul clopotelor, acolo sub neodihna unei înfrunziri într-o împăcare de iarbă prin care susură soarele, ușor pământul diluat în sevele urcând, rămâi Nu atât liniile rostirii tale în marmură, nu atât trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri cât mai ales firea ta, o rugă fără de gând într-o lume debusolată. doar, și numai în vis o luăm agale
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
Și sunt dar celui ce mă conține: Copil și început, sfârșit și eternitate. 1 ianuarie 2007 Se desfășoară în sare așteptarea înaintea zidului, se vede Dincolo grădina, abia un ram Din când în când plutește. Ceva supracelest a copt în sevă Și iată pământul peste morți a pleznit Cu zbucium de strigăte cântate. Nu mai e mult până la veștile A tot ceea ce din carne Devine duh, stele și fire de iarbă: Veșmânt pentru încoronare. 2 ianuarie 2007 Mă redau mie însumi
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
Bocet de apă disperată - marea aprinde ruguri în adîncuri întind mîna după o rază Păianjenul crede că e pentru urzire Se-aude respirația oglinzilor înfiorate de nori purtați cu privirile tale Peste Panorama Borodino Mă atinge cineva care a stors seve în Piața Roșie sau sînt instalațiile electrice care au folosit firele de păr în locul sîrmei? Dinții-s de lapte Pasărea zboară cu pleoapele mele-aripi Flutur brațele spre stol ca și cum aș fi vîntul ce-l împinge Ca și cum Ca și cum eu sînt și
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
dansul pe jăratic biciuiau antenele sunătoarei Strigam și nu voiam să fiu auzită O tristețe de cireș repovestită în hexagonul auriu era promisiunea evaporării din vălul de scrum în ghețarul de fum Ca o fulgerare Ce va face Renetul cu seva din florile înghețate în noaptea cu orizont fără musafiri? Mie mi s-a promis marea cu sarea și-n Muzeul Pușkin și-n Galeria Tretiakovskaya Am dormit numai pe patul armelor expuse în Palatul din Kremlin Cu cîtă răbdare mîngîi
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
căror similitudine cu cele ale Ceciliei Cuțescu-Storck este izbitoare. Cu lecția bine învățată, Mina Byk proiectează nuduri într-un peisaj exotic, care se face ecoul celui tahitian din tablourile lui Gauguin. E ceva de exuberanță horticolă, de junglă tropicală, de seve care alimentează florile mari, cărnoase. Pe acest fundal, nudurile par să împrumute ceva din această exuberanță, feminitatea este explorată într-o dimensiune arhetipală. Senzualitatea nu are nimic artificial, construit, însă panourile evocă scenarii inițiatice ale unor surorități emblematice, precum cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dulcegăria sau pitorescul convențional cu care este tratată de obicei în pictura romantică sau academică, Orientala. Universul țigăncilor ei este orientalizat, fondul autohton este adesea dizolvat printr-o scenografie care păstrează datele minimale ale unui decor exotic, tulpinile pline de sevă ale arborilor sau frunzele de culori ireale, albastru-bej, care au dobândit aspectul unui țesut animal. Alteori, Cecilia Cuțescu-Storck își situează țigăncile într-un cadru aproape abstract, pe un soi de scenă-estradă ale cărei contururi subliniază insularitatea personajului, extras oricărei contingențe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
piatra sau statuile o impresionează, spațiul pare decupat dintr-o fantezie orientală. La fel, în casa Storck, plafonul este invadat de o vegetație multicoloră, un acoperiș luxuriant al unei păduri tropicale cu un foliaj stilizat, spre deosebire de corpurile groase, pline de sevă ale arborilor din panourile decorative. În arabescul foliar se pot desluși animale exotice întregind ansamblul decorativ mural: lemurieni, papagali Ara sau peruși, un leneș 593, o bufniță, păsări ale paradisului, pasărea rinocer etc. Plafonul transformă holul-atrium într-o fastuoasă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de larg interes pentru un număr mare de cititori preocupați de cultură în general și, în special, de formele de cultură actuale, globale sau locale. Efectul de bumerang se bazează pe teoria conform căreia cultura de masă americană își trage seva din cultura europeană. Rădăcinile ei pot fi găsite în tipare culturale antice (grecești și romane) și în tipare culturale medievale pe care coloniștii americani de origine europeană le-au apropriat, hibridizat și adaptat la tehnologia modernă, exportându-le, ulterior, în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
1990 se pune în mișcare haotic, deopotrivă către trecutul și către viitorul său. Națiunile din Centru și din Est, inclusiv Rusia, așa cum am menționat, se regăsesc, se revitalizează, se reînră-dăcinează, însă nu se poate încă ști dacă eruperea pretutindeni a sevelor naționale, inclusiv și mai cu seamă în Germania, nu va provoca puseuri virulente de naționalism, susceptibile a sfărîma solidaritățile instituite forțat (CAER*, Pactul de la Varșovia), sau poate chiar a face să explodeze solidaritatea cîștigată cu atîta răbdare de douăsprezece țări
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nenorocite pentru domnie; aceste lupte ne-au făcut mai mult rău decât toți dușmanii externi laolaltă”. Coordonatele topografice ale mediului urban din Moldova stau sub semnul unei stereotipii generative cât se poate de evidentă. Aproape toate orașele moldovenești își trag seva începuturilor din fostele vetre medievale de locuire amplasate în imediata apropiere a unor cursuri de apă, la intersecția sau de-a lungul unor drumuri comerciale de importanță continentală. În general, acestea legau marile orașe din Nordul Europei sau pe cele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în cel rafinat un strat mai sus. Excepționala forță lexicală din D-ale carnavalului și O noapte furtunoasă, cu locuțiunile atît de tipic mahalagești, nu seacă în verva "studiată și savurată" a limbagiului lui Pirgu, a Penii Corcodușii și în seva expresivă a cuvîntului, cînd e vorba să prindă tipurile din familia Arnoteanu.") și la statutul unor personaje aflate în relație de filiație: "Intermediarul amorurilor clandestine ale lui Pașadia, măscăriciul hilar și antreprenorul de vicii Pirgu cuprinde mult din esența morală
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
is considerd aș less permanent than the things of Vegetative & Generative Nature yet the Oak dies aș well aș the Lettuce but Its Eternal Image & Individuality never dies. but renews by its seed" (E: 555). Argumentația lui Blake își trage sevele din tradiția platoniciana și se referă, precum Eminescu mai tarziu, la legendarii archei sau principiile primare ale lucrurilor. Mai mult, ideea că individualitatea este nepieritoare poate fi pusă în relație deschisă cu credința lui Platon în omnipotenta Formelor eterne. Abia
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
comuniune, care se face permanent resimțită prin prezența dialogului. Poezia de dragoste a lui Grigore Vieru ni se dezvăluie mai mult idilică, deseori sub forma unor egloge, se materializează în chemări ale unui eu liric însetat de viață și de sevele proaspete ale naturii adresate unei iubite care nu întârzie să răspundă acestei invitații. Dar jumătatea promisă, eternul feminin, misterios și inefabil, nu va putea nicicând înlătura primatul maternal, sacralitatea imaginii mamei. Toate aceste incursiuni în lumea ficțională și nu numai
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Calitatea comunicării la nivelul organizației îi permite conducătorului să reducă incertitudinea ce planează asupra deciziilor sale, să ia hotărâri adecvate în situația concretă și să optimizeze cooperarea interumană și organizațională. De asemenea, liderul trebuie să știe să folosească comunicarea cu seva ei informația, ca un puternic factor motivațional pentru toți membri organizației, pentru că, așa cum am mai spus, un om bine informat, indiferent de locul și rolul său în structura organizației, devine extrem de eficient în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor sale. Și nu
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Vis al refugiului, al adăpostului, al siguranței, casa poate deveni imaginea unei temnițe, simbolul opresiunii prin încarcerare, al înmormîntării, ba chiar al mormîntului. Șarpele este, în același timp, ceva dezgustător, promisiune a fecundității și instrument de seducție. Rădăcina care absoarbe sevele pămîntului pentru a le urca la cer este percepută simultan ca forță vitală și ca forță a întunericului... Posibilitățile mitului de a inversa nu fac decît să răspundă reversibilității imaginilor, a simbolurilor, a metaforelor. Mitul politic nu este o excepție
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]