3,661 matches
-
falsa fluentizare a unor surse eterogene. Altfel, poezia lui I. profită prin prelucrare cerebrală de micile detalii, de banalele flash-uri vizuale care animă preț de câteva momente o memorie obosită: „De-o parte și de alta, priveliștea zilelor de sfințenie, animale surpându-și casa către sfârșitul anului școlar. Se-nchide cercul iarăși, spulberă vântul semințe de soi, cerul devine strident, stele sclipesc bronzate și rare. Apa coagulează culorile vrăjmașe; nimănui nu i-aș spune, călcăm pe șapte pardoseli una sub
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
prețuite invenții prometeice, cum ar fi televiziunea, telefoanele celulare și computerele, toate axate pe efectele electromagnetice. Cu toate acestea, medicina occidentală continuă să se concentreze mai degrabă pe psihologia și chimia corpului decît pe energiile sale, păstrînd la loc de sfințenie farmaceutica și chirurgia În detrimentul tratamentelor energetice, În sistemul de sănătate actual. Însă știința de ultimă oră nu susține această abordare unilaterală. După biologistul Bruce Lipton, care a fost cercetător științific la facultatea din Stanford Medical School, sute și sute de
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
aștepți că ți se va întoarce vreodată iubirea. Să înveți să arzi numai pentru acele idei care au darul să deschidă orice porți interzise până la tine. Iată un prim decalog de reguli fundamentale cu ajutorul cărora, dacă le voi respecta cu sfințenie, nu voi îngădui neantului să mă înghită de tot...” Cea mai rezistentă pavăză împotriva neantului este actul cutezător și perfect lucid al creației, la temelia căreia nu trebuie însă sacrificată, afirmă scriitorul într-o reinterpretare polemică a legendei Meșterului Manole
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
creatori rurali care concep nu atât eroi, cât un specimen uman ce nu configurează structuri psihologice, ci o ontologie vagă a spiritului. Numai că, la el, este resimțită mai dramatic invazia civilizației, a tot ce periclitează și anihilează frumusețea și sfințenia naturii. De aceea satul apare ca spațiu sacru. Ca și țăranul lui Sadoveanu, țăranul, aici, este apăsat de civilizație, simte o tulburare sufletească în fața agresiunii acesteia. Mijlocul securizant, la care recurge, este cel universal: retragerea în sine, ajutată de credința
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
cărți de Dialoguri (Dialogi de vita et miraculis patrum italicorum), care au o finalitate didactică precisă, pentru că, scrise într-un stil simplu și cu un limbaj foarte accesibil, potrivit cu înțelegerea oricui, dialogurile prezintă viața multor personaje cunoscute pentru virtutea și sfințenia lor, constituind exemple pe care credincioșii trebuie să le urmeze. Dacă Regula pastorală era dedicată clerului, o dată cu Dialogurile, Grigorie vrea să scrie o carte de pilde destinată oamenilor fără carte, pentru a arăta că nu numai Orientul se poate mândri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
concomitent, École des Hautes Études. Studia limbile clasice, literatura clasică și modernă, istoria, filosofia. Lua lecții de desen, pictură, muzică (făcuse armonie și canto și la Conservatorul din București). Scria mult, de obicei în limba franceză, proiectele literare, conservate cu sfințenie spre a fi desăvârșite și date tiparului, impresionând prin precocitate, orizont, amploare și varietate. Pe când își pregătea teza de licență (despre filosofia nescrisă a poporului român), ftizia, ale cărei semne apăruseră cu un an înainte, o obligă să-și întrerupă
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
perioadă de criză social-economică și supraviețuind mai mult datorită generozității unor colaboratori de prestigiu, R.l., publicație „de critică și informație literară, artistică și culturală”, nu a pornit la drum cu un program precis, ci doar cu câteva principii respectate cu sfințenie: promovarea talentelor și a valorilor, încurajarea libertății de expresie, ancorarea în actualitate. În articolul De ce?, din numărul inaugural, Liviu Rebreanu respinge orice partizanat, subliniind că noua publicație nu s-a născut „pentru a stimula solidarități imposibile”, că nu are „nici
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
acră, Chișinău, 1969; Ultima modă, Chișinău, 1982; Cioara celebră, Chișinău, 1984; Lumânărele, Chișinău, 1986; Mărgeanul zilelor, Chișinău, 1987; Sfintele rădăcini, Chișinău, 1997. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, A exprima cât simți și cugeți, LA, 1987, 18 iunie; Tudor Palladi, Plenitudinea și sfințenia rădăcinilor, LA, 1996, 20 iunie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 220-221. A.B.
RUSNAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289402_a_290731]
-
securitatea personală. În Evul Mediu, sentimentul de securitate era direcționat În sus. Oamenii se uitau către ceruri În speranța de a obține salvarea eternă și se uitau În jos la pământurile lor ancestrale, unde găseau securitate În tradițiile păstrate cu sfințenie și asociațiile comunitare. În Europa feudală, oamenii aparțineau pământului și nu invers. Cineva se năștea Într-o anumită clasă socială și trebuia să Îndeplinească o litanie de obligații comunale, care rezultau din această poziție moștenită. Viața creștină era prinsă Într-
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
intră D. Stăniloae și Mihai Beniuc, iar în 1942, D. D. Roșca. În articolul Cuvânt de început se arată că publicația, pe urmele înaintașei sale de la începutul secolului, va sluji „Patria largă, românească, peste hotarele timpului sălbatic”, cu credința în „sfințenia ideii de unitate panromânească”. În numărul 9/1942 Olimpiu Boitoș precizează: „În mod firesc și necesar, aria manifestărilor noastre este Transilvania”, adăugând însă: „departe de noi gândul de a ignora fenomenele literare ce se produc în cuprinsul capitalei” (Rostul nostru
LUCEAFARUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287872_a_289201]
-
București, 1998; Dinastia Brătianu, București, 1998; Noaptea incendiului, București, 1999. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, Nebunia puterii, RL, 1995, 27; Dan C. Mihăilescu, Cronica unei cruzimi ordonate, „22”, 1995, 36; Ruxandra Cesereanu, Tommaso d’Aquino, postmodernul, ST, 1995, 10-11; C. Stănescu, „Sfințenia” ca mască a tiraniei, ALA, 1995, 280; Florian Baiculescu, Patimile literare înainte și după Stoenescu, „Libertatea”, 1996, 16 ianuarie; Dan Perșa, Dominicanii și comunismul, TMS, 1998, 2; Horia Gârbea, Ficțiunea și documentul, CNT, 1999, 13; Alex. Ștefănescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej ca
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
ca să spunem așa, „harismatică”. Probabil că nu exista nici o regulă; știm că în aceste „mănăstiri” primitive prima regulă era adeziunea la normele Sfintei Scripturi, care era citită și studiată cu asiduitate. Locul însuși era străbătut de harisma care asigura călugărului sfințenia, iar idealul de viață anahoretică, răspîndit în Occident prin învățătura lui Atanasie și exemplul lui Antonie, era considerat încă singurul valabil. „Aplicarea unei reguli ca normă obligatorie de viață comunitară rămîne în afara istoriei și a schemelor sociologice ale monahismului galic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
celor patru cărți de Dialoguri (Dialogi de vita et miraculis patrum italicorum), care au o finalitate didactică precisă, deoarece, prezentînd într-un stil simplu și într-un limbaj foarte accesibil, potrivit cu înțelegerea oricui, viața multor personaje cunoscute pentru virtutea și sfințenia lor, constituie exemple pe care credincioșii trebuie să le urmeze. Dacă Regula pastorală era dedicată clerului, o dată cu Dialogurile Grigorie vrea să scrie o carte de pilde destinată oamenilor fără carte, pentru a arăta că nu numai Orientul se poate mîndri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ambiguu ca oricare alt segment al istoriei. Pe de o parte, diavolul va înainta în lucrarea sa împotriva membrilor Bisericii, supunându‑i fără milă încercărilor de tot felul; pe de altă parte, sfinții vor continua să‑și lucreze virtutea și sfințenia în lume. Cu toate acestea, millenium‑ul, ca și înlănțuirea diavolului, ridică încă două probleme destul de delicate: una, legată de succesiunea etapelor scenariului eshatologic, cealaltă, de însăși durata millenium‑ului. Pentru a‑și putea dezvolta interpretarea alegorică, Augustin se vede
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cuprins de furie și de nebunie, încât va începe să arunce înaintea lui Dumnezeu cel Preaînalt, cuvinte de îndrăzneală și enormități și să supună pedepselor de tot felul pe cei care vor continua să slujească Domnului și să trăiască în sfințenie. Își va închipui că va putea distruge cu totul credința care încă va mai domni și să schimbe minunata ei alcătuire. La acestea s‑a referit Daniel, atunci când a spus: „Și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
morții nu sunt plânși și nu se ține doliu ca la noi,/ Căci e nădejde în învierea de apoi./ Aceștia nu au vreodată carne la masa lor,/ Ci doar legume și tot rodul muncii fără vărsare de sânge./ Trăiesc în sfințenie, iar trupurile le sunt curate/ Nu sunt niciodată mânați de poftele pătimașe ale împreunării./ Nu cunosc nici arșița, nici gerul,/ Ascultători fiind în chip curat față de toate poruncile Legii./ Și noi ar trebui să le urmăm și să trăim în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la mănăstirea Putna. Pe acoperământul de mormânt se poate citi: „Acest acoperământ l-a împodobit Io Bogdan voievod, din mila lui Dumnezeu domn țării Moldovei, fiul lui Ștefan voievod, nepotul lui Radu voievod și l-a pus pe mormântul întru sfințenie răposatei sale mame, Maria, doamna lui Ștefan voievod, în anul 7021 [1513] ianuarie 30”21. „Tratatele politice” Când reprezentanții elitelor românești (n-aș vrea să-i uit pe boieri; voi consacra paragraful următor unei „însoțiri” petrecute în această categorie) rezolvau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
snu ego Pătru voevod [cel Tânăr]. Io Radul voevod. Io Mircea voevod. Io Șerban voevod. Satha. Io Ștefan voevod”60, dar, din ce în ce mai des, pe măsura trecerii timpului, și predoslavii, ctitorii ale respectivelor mănăstiri ori vieți ale unor personaje eminente în sfințenia lor. Câteodată pomelnicele transcriu meritele celor propuși spre neuitare. Așa procedează (cu o cronologie defectuoasă) căci autorul a ținut să coboare și în vechime o copie din 1738 a pomelnicului Mănăstirii Dealu: Io Radul Voevod cel Mare. Acesta am zidit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văl în care-și declara și originea drăculească: „Acest acoperământ l-a împodobit Io[an] Bogdan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Ștefan voievod, nepotul lui Radu voievod, și l-a pus pe mormântul întru sfințenie răposatei sale mame, Maria, doamna lui Ștefan voievod, în anul 7021 [1513], ianuarie 30”578. Alături de soțul ei, Petru Rareș, la Probota (Mănăstirea Probota Nouă), a fost înmormântată Elena Ecaterina Brancovici („Doamna lui Petru Voevod, fiica lui Despot țarul”; lespedea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin prisma relațiilor care există Între persoană și valorile morale. Valoarea este aceea care satisface o dorință sau o trebuință umană. În sensul acesta, valorile pot fi: binele moral, adevărul filosofic, frumosul estetic, dreptatea și sinceritatea În relațiile dintre oameni, sfințenia, sacrul și divinul În sfera spiritualității religioase, exemplul sau modelul În educație, curajul și eroicul În acțiuni, iubirea și respectul, Înțelegerea și Îngăduința. Între persoană și valori există o permanentă relație. Valorile nu implică numai o simplă satisfacere a unor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lux, cărora le corespunde tipul artistului; bă utilul sau valorile de civilizație, cărora le corespund tipul pionierului civilizator; că nobilul, sau valorile vitale având drept corespondent tipul eroului; dă valorile spirituale sau valorile culturale, cărora le corespunde tipul geniului; eă sfințenia sau valorile religioase având ca reprezentant tipologic sfântul. Rezultă de aici faptul că tipul psihomoral este dobândit fie prin imitația unui model ales de către individ, În mod liber, corespunzător cu tendințele, aspirațiile sau nevoile sale, fie că Îi este impus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
opune virtuții. În ceea ce privește forma sa, păcatul poate fi religios sau teologic și filosofic sau moral. Păcatul teologic este „boala care atrage moartea sufletului” (I. Briaă. El este o „robie a libertății”, o acțiune Îndreptată Împotriva Sfântului Duh, a adevărului și sfințeniei lui Dumnezeu, punând Răul În locul Binelui și moartea În locul vieții (Matei, Ev., XII, 32Ă. Păcatul filosofic este acțiunea contrară dreptei judecăți, dar care, la persoanele liber cugetătoare, nu constituie un păcat propriu-zis, ca În sensul păcatului religios care reprezintă o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală. Aceste persoane cultivă valorile morale ale binelui, ca virtuți către care tinde și pe care dorește să și le interiorizeze, cu care vrea să se identifice. dă Spiritele mistice, Înclinate către devoțiune, sunt cele care corespund valorilor sacrului, ale sfințeniei, orientate către lucrurile divine, către Dumnezeu. Aceste persoane aspiră continuu către viața mistică, ca formă de Împlinire ideală plenară a comuniunii omului cu Dumnezeu, fiind În sfere, pentru realizarea acestui ideal, a merge până la sacrificiul de sine sau la ieșirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
stricat și băutura odihna Îți vor tulbura, Și-ți vor aduce dureri ce anevoie le vei Îndepărta; De simți astfel de aburi cum creierul Îți afectează, Grăbește-te la aer curat, ca bine să te faci din nou. XVIII Curăția, Sfințeniei Îi urmează-ntâia, spune Pavel; Și bunul-simț Îi Întărește spusa; Unii se spală, dar arar, alții deloc - Ades spălatul e la fel de necesar ca rugăciunea: Dacă o dată spre obiceiuri murdare decazi, De la prudență și religie te abați; Păstrează-ți dar trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
indiene, care apare cu o forță specială În hinduism, jainism și budism: ce se Întâmplă cu subiectul experienței religioase după Încorporarea acelui summun bonum al tradiției religioase din care face parte. În Europa, răspunsul ar ține de zona și vocile sfințeniei, combinate Însă cu un sens al timpului inexistent În India, unde Întrebarea aplică ultimele consecințe ale unificării teoriilor despre sa-s³ra și karma. Nu voi documenta aici, și Încă prea frugal, decât cazul budist. Oricum, subiectul pare aproape inexistent pentru mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]