1,830 matches
-
pe cap o coroniță de ramuri cu frunze. Ritualul este furat așa cum arată scrierile vechi de la eseni și mitraici, adică religia geților cum o practicau atîtea popoare în imperiul roman la acea vreme. Urma o masă un-de se consuma pîine sfințită făcută cu semnul crucii deasupra și vin la care în unele regiuni se mai adăuga lapte, apă vie și miere. După trecerea botezului, inițiatul era admis în comunitate, frăție sau biserică fiind obligat să participe la adunările de duminică, cum
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
coif de aur și scut de argint, stînd în carul de luptă, urmîndu-l o suită de îngeri de lumină și de adevăr, în fine este apărătorul comerțului între oameni și a celor săraci și apăsați. Cultul se făcea în peșteri sfințite unde erau puse și simbolurile soarelui, a lunii, planetele, stelele, zodiile, calea sufletelor(Calea Laptelui), dăinuind pînă la sfîr-șitul secolului lV și care aducea mare supărare iudeo-creștinilor, noii stăpîni ai imperiului roman după anul 381. Vechii arimini și perși țineau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
femeia care a născut într-o apă în care s-au pus diferite plante mintă neagră, mărar, romaniță, gălbinele, tămâiță, zmeurică, sulfină, nalbă, poala Sântă-Măriei, calapăr, lemnul Domnului, strohuri de fân. Apoi, moașa îi toarnă în vârful capului femeii apă sfințită și o spală pe tot corpul, iar "nepoata" (femeia) spală, apoi, mâinile moașei tot cu apă sfințită 207. După ce spală și cămașa femeii în aceeași apă, moașa ia "scăldătoarea" și o aruncă într-un loc retras, "pe unde nu umblă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
romaniță, gălbinele, tămâiță, zmeurică, sulfină, nalbă, poala Sântă-Măriei, calapăr, lemnul Domnului, strohuri de fân. Apoi, moașa îi toarnă în vârful capului femeii apă sfințită și o spală pe tot corpul, iar "nepoata" (femeia) spală, apoi, mâinile moașei tot cu apă sfințită 207. După ce spală și cămașa femeii în aceeași apă, moașa ia "scăldătoarea" și o aruncă într-un loc retras, "pe unde nu umblă nici oamenii, nici vitele, anume ca să nu calce într-însa și să se bolnăvească" 208. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
12 judecători (ursitori) nevăzuți, aflați lângă fereastră, "urzesc"soarta copilului, decisivă fiind predestinarea celui de-al 12 judecător. În acest timp, "baba" (moașa) scaldă copilul, zicând: "Finul / fina vei scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot cu acea apă, stropea casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când avea loc "colocăria" (masa închinată nașilor), mama punea în fața fiecărui mesean o ulcică (cană) cu apă care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
argintul strecurat, / Ca maica ce te-a dat, / Ca soarele când răsare, / Ca busuiocul cu floare..."368 În ziua de Bobotează, când se sfințește apa, "toate apele, atât cele curgătoare, cât și cele stătătoare, atât izvoarele, cât și fântânele, rămân sfințite, după unii, în decurs de două săptămâni, iar după alții, chiar șase săptămâni."369 În cele mai multe părți ale Bucovinei, în ziua de Sân-Toader, femeile se scoală dis-de-dimineață, până la răsăritul soarelui, înainte "de a-și scoate Sân-Toader caii săi la pășune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
proaspătă, împodobite cu flori, mai ales cu busuioc, legate la torți cu ață (strămătură) roșie, împreună cu o lumânare.389 În a doua zi de Duminica Mare, în Bucovina, întreaga comunitate, împreună cu preotul, merg la câmp ca să stropească holdele cu apă sfințită pentru a fi rod bogat în anul respectiv.390 De Rusalii, apa are puteri apotropaice și este utilizată în descântecele de iele: "...Voi, șoimanelor! / De-ți fi / Din miez de noapte, / De-ți fi / Din răsăritul zorilor, / De-ți fi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
exterioare la devenire. În mitologia românească, aerul a fost asociat cu vântul, cu pomul vieții sau cu pasărea, elemente care fac posibilă continua relaționare dintre planul cosmic și planul terestru. În mentalitatea țăranului român, aerul, stricto sensu, reprezintă o pânză sfințită care înfățișează chipul lui Isus Hristos și care este așezată în mijlocul bisericii, în Vinerea Mare. După scoaterea "aerului", în unele părți din Bucovina, toți oamenii trebuie să treacă pe sub această icoană de pânză pentru a fi sănătoși. Lumânarea de la aer se folosește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la lune de la boiteuse) OCTOMBRIE DES VOYAGES WYN MANOTH (luna de cules viile) KOSO-PERSK (la lune de l`accouplement des chèvres) NOIEMBRIE DU CASTOR WIND-MANOTH (luna cu vânt) LISTOVGNOI (la lune de la chutte des feuilles) DECEMBRIE DE LA CHASSE HEILIG-MANOTH (luna sfințită) GRUELEN (la lune dévorante) În concepția tradițională a satului românesc, fiecare anotimp începe cu o sărbătoare:primăvara își are începutul la Dragobete (24 februarie), vara își are obârșia la Sfinții Constantin și Elena (21 mai), e toamnă începând cu Ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
liliacul este o încarnare a sufletelor morților, dar are și rol apotropaic, aducând noroc, fiind răstignit pe porțile caselor sau îngropat sub pragurile caselor 276: "Liliacul e făcut din șoarece. Șoarecele ce stă în biserică și roade din nafăra cea sfințită capătă aripi și se face liliac. (...) se face și din nafăra de la Paști, adică din pasca cea sfințită, care e tot nafără...de-a mânca vreun șoarece din casă. Liliacul e bun de dragoste. În Bucovina se spune că e
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
caselor sau îngropat sub pragurile caselor 276: "Liliacul e făcut din șoarece. Șoarecele ce stă în biserică și roade din nafăra cea sfințită capătă aripi și se face liliac. (...) se face și din nafăra de la Paști, adică din pasca cea sfințită, care e tot nafără...de-a mânca vreun șoarece din casă. Liliacul e bun de dragoste. În Bucovina se spune că e bun pentru negustorie. Când mergi cu marfa la târg, tragi cu grebluța și o mulțime de cumpărători vin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de gândurile, simțămintele, de faptele noastre bune sau rele. Oriunde ne putem ruga, dar mai ales în Biserică, trupul cel sfânt, „tronul lui Dumnezeu pe pământ”, „casă de rugăciune”, locașul Duhului Sfânt, „Noul Ierusalim”, „cortul lui Dumnezeu, locul pregătit și sfințit de Dumnezeu, unde „se săvârșește lucrarea mântuirii noastre”. Rugăciunea săvârșită în Biserică oferă putere spirituală creștinului pentru a-și putea face o cercetare mai atentă și sinceră a ființei sale morale, coborând în inima sa, pentru a cunoaște partea păcătoasă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și sfințește omul, locul și timpul rostirii ei. Și cel mai important loc al rostirii rugăciunii și al întâlnirii noastre cu Dumnezeu este Sfânta și Dumnezeiasca Biserică. Aici totul este pregătit și potrivit pentru rugăciune. Biserica este sfințită prin altarul sfințit. Aici este prezent Iisus Hristos în Sfânta Cuminecătură, sfântul Său trup și sânge jertfit pe cruce. Aici sunt prezenți Maica Domnului, Sfinții îngeri și toți Sfinții și ne întâlnim cu ei în sfintele icoane. Aici putem afirma că „în Biserica
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mâini și la picioare ca să-l urmeze pe Hristos și să lucreze poruncile lui. După ce-l unge peste tot trupul, preotul îl ia în mâini și ținându-l drept, spre răsărit, îl botează, afundându-l de trei ori în apa sfințită, zicând: „Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui. Amin. La a doua afundare: „Și al Fiului. Amin.” Iar la a treia afundare: „Și al Duhului Sfânt. Amin; acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Rareori întâlnim rugăciuni și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lor.”. Cea dintâi pildă pe care părinții creștini trebuie să o dea copiilor lor este pilda rugăciunii. în familie, când toți se roagă, se simte prezența și ajutorul lui Dumnezeu. Colțișorul din cameră care este împodobit cu chipul unei icoane sfințite, în fața căreia părinții îngenunchiază împreună cu copii lor, devine o mică Biserică, un altar asupra căruia se revarsă ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Rugăciunea familiei, povețele și exemplele părinților se vor întări prin slujbele religioase și predicile ascultate la Biserică. Rodul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Se punea pe ureche o cărămidă caldă, ca să "tragă răceala " sau un tampon din pânză curată, umezită cu apă călduță, care se așeza pe o cărămidă caldă, pentru a păstra căldura cât mai mult timp. Se picura În ureche apă sfințită Încălzită și/sau zeamă din planta numită urechelniță, ori zemă de iarba turcului. Picături În urechi cu miere de albine Încălzită, de mai multe ori pe zi, din care una, seara la cculcare. Picături cu zeamă caldă din flori de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
uneori cu pulbere din albine uscate, din cuișoare, făină de porumb cernută mărunt, "răzătură de pe un ban de argint" și puțină sare, bine pisată. Leacul are o eficiență sporită dacă se folosește "zahăr de gheață" (cristalin) și mai ales, zahăr sfințit, de la Învierea Domnului. Alt leac: se pun pe ochi albuș de ou fiert, pe care s-a presărat zahăr bine pisat. Se arde fuior de in, cenușa se amestecă cu albuș de ou crud, iar pasta rezultată, făcută subțire, se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
levănțică și mentă, ori un bulgăraș de camfor. Se afumă patul de dormit cu sulcină albă și cu tămâie. Sub perna celor ce nu pot să doarmă liniștiți, a lehuzelor și a copiilor mici, mai cu seamă, se puneau busuioc sfințit, avrămeasă, creștinească, mentă sfințită sau o sticluță cu aghiazmă. APRINDEREA CAPULUI (apoplexie, atac cerebral, insolație, meningită, stări depresive, surmenaj) Ceaiuri și calmante cu avrămeasă, brăduleț, bujor alb, buruiana cea mare, buruieni de dânsele, buruieni negre, busuioc, cicoare, cimbru de câmp
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
un bulgăraș de camfor. Se afumă patul de dormit cu sulcină albă și cu tămâie. Sub perna celor ce nu pot să doarmă liniștiți, a lehuzelor și a copiilor mici, mai cu seamă, se puneau busuioc sfințit, avrămeasă, creștinească, mentă sfințită sau o sticluță cu aghiazmă. APRINDEREA CAPULUI (apoplexie, atac cerebral, insolație, meningită, stări depresive, surmenaj) Ceaiuri și calmante cu avrămeasă, brăduleț, bujor alb, buruiana cea mare, buruieni de dânsele, buruieni negre, busuioc, cicoare, cimbru de câmp, ciuboțica cucului, coada mânzului
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
situațiilor de discriminare, în cadrul comunicării interpersonale, a actanților prin raportare la date de ordin social, socio-economic, politic, cultural, religios, ideologic etc. (vezi "ritualurile" prezentate supra, formulele de adresare folosite în anumite relații de tip ierarhic/profesional etc.: "Excelența Voastră", "Prea Sfințite" etc., plasarea mesajului într-o anumită paradigmă/ideologie, temele de discuție cu sau fără referire la probleme "sensibile" de ordin social, politic, religios etc.; de exemplu, "Mai bine nu discutăm politică...", spune locutorul atunci când reacția interlocutorului este mai vehementă decât
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
următoare. Se delimitează „nordul” de „sud”, dihotomia, inculcata în peisaje, semne, simboluri, revenind și în Poeme (1977), unde intra și reminiscențe de poezie patriotică, sentimentalizata, cu tonalități imnice: „Și cerbii, o, cerbii - frați buni vulcanilor / patriei mele, înserarea vâslind / câmpia sfințită de rod primenindu-i” (Corabie în roșu în altă Donaris). Este folosit metrul popular, baladesc, exulta bucuria lăuntrica ori se instalează pacea sufletească purificata ritualic. Același discurs, transpus tot într-o structură triadică, poate fi întâlnit în Solăria (1982), unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
de cult, făcute bisericii. Între 1749-1816 au servit În biserică: Gheorghe Ereu, Nicolae Ereu, İon Ereu. La 1780, pe o evanghelie semnează logofătul Timofte din Lupoaia mențiunea ,, ca să se știe” ceea ce constituie o dovadă că În biserică, deși nu era sfințită se țineau slujbe religioase. În 1786 İacob Săvoiu, cumpără un triod de la popa Lăpădat și-l dă bisericii Lupoaia pentru trebuință. Mărășescu Elisabeta, Mărășescu Virgil, Monografia satului Lupoaia-Cătunele gorj, Anale Biserica Lupoaia. Dacă de la 1750 pînă la 1776, data Înființării
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Buciu pînă În 1971. Urmează Paul Popescu ajutat de Dorel Grivei. Reparații au fost executate În 1885, 1934, 1967- 1970. L această ultimă reparație biserica a fost pictată de İon Gogan. A fost sfințită la 30 octombrie 1971 de către Prea Sfințitul Episcop Nestor. Cu ocazia sfințirii bisericii, preotul pensionar Virgil Mărășescu, a fost hierotesit, dîndui-se rangul onorific de ,, İconom Stavrofor ” . Săftoiu Elena Precup, Studiu geographic al structurii etnice și religioase a populației județului Mehedinți, Arhivele Statului Drobeta Tr. Severin, 1991. În
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cînepă(ceată de răi) alerga cu pași mari peste ghil purtîndu-se ca niște smintiți. Ca să fim toți siguri, repede au venit ostașii adunați în tabără să cerceteze. Cum aceste secături nu-și cereau iertare, le-am dat bucățele de pîine sfințită. Era o groapă, unde ca niște cai puternici, cu picioarele au făcut mocirlă și au murdărit cu ea pînza. Pe acești răi cu mintea în pîclă i-am descîntat cu apă neîncepută și i-am uns să stea vioi și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fost adus de la Roma la Sarmisetuzo pe jos(pe corcie, targă). După lupta cu aceste cățele fricoase, pe noi toți ne-a cuprins durerea. Cînd el a sosit, eu Cotizo am ieșit doborît și am adus pentru noi prima apă sfințită -agheasmă - a lui Zoe și săpăligă. Fiul a fost dus pe țol prin toată cetatea și a fost plîns cu strigăte de curioși. Ieri seară tu ai murit iar cetatea și-a pus haine de sărbătoare și mi-a cerut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]