3,671 matches
-
găsească tușiera dispărută, când ușa biroului se deschise și bătrâna domnișoară intră târșâindu-și pantofii cu talpă de cauciuc pe podeaua de lemn. Purta în mână o altă pungă de hârtie care părea să conțină același asortiment de stofă și sfoară, și în plus tușiera care, fiind deasupra, ieșea puțin în afara pungii. Începuse, în urmă cu vreo doi, trei ani, să poarte cu ea aceste pungi, îngrămădind uneori trei sau patru alături de biroul ei și nedestăinuind nimănui ce scop sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un yo-yo cumpărat cu câteva luni în urmă de la un filipinez care vindea astfel de jucării prin vecinătate. Pe o parte a yo-yo-ului era un palmier pe care filipinezul îl scrijelise la cererea lui. Ignatius îl lansă în jos, dar sfoara se rupse și mosorelul se rostogoli pe dușumea, intrând sub pat unde ateriză pe un teanc de însemnări pe foițe Big Chief și reviste vechi. Scoțând firul care îi atârna de deget, scotoci din nou mai în fundul sertarului și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
petrolul din Golful Persic. În același timp, Statele Unite dețin numai aproximativ 3% din rezervele cunoscute (pătrunderea în Rezervația Arctică Națională pentru forări va crește acest procentaj doar cu 1%). Deja puteți avea o imagine cât de aproape sunt nodurile de la sfoara care va gâtui pomparea de petrol - în special a petrolului importat - și cum vedem noi stilul de viață american. Aruncând o privire asupra viitorului care ne așteaptă, consumul mondial de petrol este posibil să urce cu 50% până în anul 2020
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
privindu-l cu insistență. Celălalt bărbat îi arătă un zâmbet din reflex și se înmuie la față. Cămătarul se întoarse cu o grămadă de cărți, legate împreună cu o ață. ă Nu sunteți Virginski, spuse cămătarul. ă Ați putea să tăiați sfoara, vă rog? Aș vrea să examinez cărțile mai cu atenție. ă Nu sunteți Virginski, repetă cămătarul. ă Cine este Virginski? ă Bărbatul care a amanetat aceste cărți. ă Ce mai contează? Doar eu îi plătesc datoria. Am banii să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai cu atenție. ă Nu sunteți Virginski, repetă cămătarul. ă Cine este Virginski? ă Bărbatul care a amanetat aceste cărți. ă Ce mai contează? Doar eu îi plătesc datoria. Am banii să îi răscumpăr bunurile în numele său. Vă rog tăiați sfoara! Cămătarul ezită, trăgându-și obrajii și mai mult pe fața sa de cap de mort. Toată vitalitatea îi era concentrată în ochii săi, care erau pironiți pe Porfiri în timp ce strecură un cuțit sub ață. Primele patru cărți erau, traduse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
agasant, la fel de regulat și constant ca valurile mării. Porfiri, purtând încă pachetul de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu miros de gunoaie. Sfori cu haine erau legate de-a lungul coridoarelor. Copii zdrențăroși și zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de femeie pășind în cameră. Fața zbârcită abia îi mijea din broboada cu care îi era acoperit capul, iar ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu știi? ă Nu, implorară ochii lui Porfiri. ă Insiști ca să îți spun? Întrebarea lui Salitov primi încuviințarea lui Porfiri. Foarte bine. știu că dumneata își bați joc de mine și că mă trimiți în misiuni de tot rahatul. Tragi sfori ca să primesc cele mai rele munci. și acum ai îndrăzneala și obrăznicia să îmi spui că mă respecți! ă Te înșeli, Ilia Petrovici. ă Nu, Porfiri Petrovici. Am dreptate și știu că în dumneata nu trebuie să am încredere fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Porfiri Petrovici. Din fericire pentru dumneata, eu urmez metoda Virchow. Doctorul Pervoiedov trase bisturiul deasupra abdomenului. Pielea căzu datorită presiunii organelor interne umflate. Doctorul se retrase și îi făcu loc diener-ului care era acum concentrat asupra unei operații care implica sfori și foarfece în interiorul corpului. Doctorul Pervoiedov îl urmărea cu o expresie de aprobare concentrată. Metoda Virchow, după cum știți, presupune îndepărtarea organelor și examinarea lor separată. Apoi adăugă către diener: Dă-mi plămânii mai întâi, te rog. Diener-ul își băgă amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Cum a ajuns uleiul acolo? Abia când am venit aici mi-am dat seama. Am observat atelierul care vinde aparate mecanice de la parterul acestei clădiri. Sigur! Asta e! A fost ridicat cu ajutorul unui scripete. Dumneavoastră ați legat o bucată de sfoară în jurul unei crengi, sus de tot, la care i-ați făcut un laț. Prin laț, ați trecut frângia cu care l-ați legat pe Boria de subsuoară și care, la rândul ei, a fost trecută prin scripetele cu greutăți fixat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încă viu. Poate că deja avea ștreangul în jurul gâtului. După ce l-ați ridicat suficient de sus, ați legat frângia asta în jurul crengii. Apoi, fain frumos, ați desfăcut frânghia din jurul corpului său și i-ați folosit securea pentru a tăia jos sfoara cu laț. Așa a apărut tăietura care, trebuie să admit, ne-a dat serios de furcă. Acum Boria era spânzurat, numai că deja el era mort. Sângele încetase să-i mai circule. De aceea nu avea leziuni în jurul gâtului. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să o comită pentru a preîntâmpina o crimă și mai groaznică. Cuprins de o teroare absolută, Boria jură că va face orice îi veți cere dumneavoastră. „Trebuie să facem să pară ca o sinucidere,“ spuneți dumneavoastră. „Ajută-mă să leg sfoara asta de copacul ăsta. Ridică-mă. Așa, e bine. Ține-mă pe umerii tăi. Așa. E bine. Eu trebuie să leg asta. Nu-ți face griji, știu ce fac. Poți să mă lași jos acum. Doamne, Boria, tu tremuri. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe păr, spuse, Lasă, timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim și dăm înapoi la ordinele lui, greșeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară. Marta apucă mâna care se retrăgea, o sărută, apăsând-o cu putere pe buze, Iartă-mă, iartă-mă, repeta ea. Cipriano Algor vru s-o consoleze, dar cuvintele rostite, Lasă, la urma urmei, nimic nu contează, cu siguranță n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. „Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi”. Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi”. Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar eu mutat în altă celulă ca să nu devin obiectul răzbunării celui reclamat. Dar această întâmplare mi-a atras antipatia generală, și a deținuților și a gardienilor care se uitau în altă parte când cineva profita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru unii interpreți sefirotul Rezistenței, al Suportării, al Răbdării constante. Ne aștepta Într-adevăr o Probă. Însă, după alți interpreți, e Victoria. Victoria cui? Poate că, pentru moment, eram singurul victorios În acea Întâmplare cu Învinși, cu diabolici trași pe sfoară de Belbo, cu Belbo tras pe sfoară de diabolici, cu Diotallevi tras pe sfoară de celulele lui. Stăteam la pândă În periscop, eu știam de ceilalți, iar ceilalți nu știau de mine. Prima parte a proiectului meu se desfășurase după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al Răbdării constante. Ne aștepta Într-adevăr o Probă. Însă, după alți interpreți, e Victoria. Victoria cui? Poate că, pentru moment, eram singurul victorios În acea Întâmplare cu Învinși, cu diabolici trași pe sfoară de Belbo, cu Belbo tras pe sfoară de diabolici, cu Diotallevi tras pe sfoară de celulele lui. Stăteam la pândă În periscop, eu știam de ceilalți, iar ceilalți nu știau de mine. Prima parte a proiectului meu se desfășurase după planurile mele. Iar cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o Probă. Însă, după alți interpreți, e Victoria. Victoria cui? Poate că, pentru moment, eram singurul victorios În acea Întâmplare cu Învinși, cu diabolici trași pe sfoară de Belbo, cu Belbo tras pe sfoară de diabolici, cu Diotallevi tras pe sfoară de celulele lui. Stăteam la pândă În periscop, eu știam de ceilalți, iar ceilalți nu știau de mine. Prima parte a proiectului meu se desfășurase după planurile mele. Iar cea de a doua? Avea să se desfășoare după planurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o fetișcană nubilă, de asemenea goală, stîndu-i alături. Nu tu figură paternă, nu tu protector, nu tu Bărbat. Bunicul lui Maggie, crezînd că vaietul de oroare al mulțimii avea de a face cu calitatea prestației lui, a tot tras de sfoara agățată de prelata doborîtă pînă cînd a căzut lat. A zăcut În comă vreo trei zile, apoi a murit. Scandalul era complet. Editorialul din Răbojul spunea: „«Artista» a profitat de Încrederea noastră. O familie de femei dezbrăcate, cu un tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi ele: trebuie să se deruleze În limitele fizicii newtoniene. Cu toate acestea, Diavolului nu-i vine a crede că Wakefield nu aleargă după ceva tangibil. E un farseur, la urma urmei, un predicator de bîlci. Diavolul a tras pe sfoară, cu mîna lui, sute de oameni, dacă e să ne luăm după numărul celor care-și lipesc pe mașină abțibildul ăla idiot cu peștele. — Așadar imaginația, sau lipsa ei, este o problemă atît pentru producători, cît și pentru consumatori. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
singur foc, bîguie Wakefield. Dar Își dă seama că nu există nici o clauză În contract despre durata loviturii de Început. Ar fi trebuit să-mi dau seama! Diavolul este avocat, scrie În toate cărțile, și eu am fost tras pe sfoară! El Diablo, ești acolo? Am priceput mesajul, dar nu plec nicăieri, ticălosule! Îmi bag pula În ea de autenticitate! SÎnt acasă și am de gînd să rămîn acasă! Wakefield așteaptă replica furioasă a Diavolului, dar este ca și cum El Sataniko ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
făcând o tânără ieșită la cumpărături, spera că nu vreuna din pacientele lui, să se întoarcă și să le zâmbească îngăduitor. Știa că Laurence acționa pentru binele ei și că sacrificase timp prețios ca s-o ajute, trăgând chiar niște sfori ca să găsească un loc pentru Ralph, iar ea nu îi arătase nici cel mai mic semn de recunoștință. Simți că o copleșește un val subit de tandrețe și își dori să-i mărturisească fără ocolișuri despre copil. Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
decât în libertate, lege. Se află de ești bulangiu, pedofil... Dacă vrei ceva, orice, se duce cu vorba, pe gratii. Tot la geam e caleașca, mai când pleacă și cadrele, din ce vrei tu, batistă, o cămașă, coșuleț, legate cu sfoară, dar noi iar nu putem din cauză la două gratii. Uite, se leagă de toarte și se lasă în jos, de la o fereastră la alta. Și pui acolo ce ai, ce vrei să schimbi, una bună, țiple de nes. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
caut, ca să mă mai gândesc. Când mă apucă, când am chef, când am timp liber, când simt nevoie de spirit ca să ocup ceva, atunci. Îmi plac cel mai mult cele care rezultă dintr-un banc, că mai poți trage niște sfori, te gândești ce pot să fie. Sunt destul de grele aforismele. Am găsit, acum, ultima oară, niște aforisme cu cuvinte mai rare, e greu să găsești exact termenul respectiv. Am ceva dicționare, am și un atlas al lumii din ’62, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de zi. Urăsc fotbalul fiindcă am avut piciorul dublu fracturat de la fotbal. De copil. Apoi, toate meciurile sunt aranjate, nu văd decât afaceri în spatele meciurilor. Fac mai bine sport în baie. Două sticle normale cu apă în ele și o sfoară mai groasă să țină și le ridic. Mai am două bidoane de câte cinci kile și cu sfoară groasă pe ele, zic eu că merge puțină mișcare. Normal, nu poți avea un lucru mai deosebit și mă descurc cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]