4,282 matches
-
părând mai degrabă o comunitate tribală. Natura fiind o componentă organică a traiului acestor oameni, totul este inserat, proiectat în semnificative peisaje (vizuale și sonore), realizate cu forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
materia literară a aproape trei decenii de poezie, etapele volumelor devenind aici cicluri. Omul de lut, legenda Golemului, este piesa de rezistență a poetului și a lecturilor sale de actor în fața publicului. Un alt poem important, Șlefuitorul de lentile, evocă silueta lui Spinoza, urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
în locul lui, căra rucsacul după el sau mânca înghețata? Și mai trage odată rucsacul pe spate și din nou cade, femeia îl ajută în sfârșit, să se ridice și el în picioare, apoi i-l așează rucsacul în spinare. Dispare silueta copilului, numai un rucsac mare văd, mergând în două picioare! Castelul de sticlă -Mamă, tată, zise Prințesa, am crescut mare și vreau să văd lumea și cu alți ochi decât fiică de împărat! Am de gând să cutreier lumea până
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
petală de trandafir. De aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând-o în palmă ieși pe balcon să privească marea și ce văzuse? Silueta unui pescar, care zăcea pe mal, și barca în legănarea valurilor. Ridicându-și colțul rochiei, alerga pe scări în jos, cu repeziciune ca să-l poată salva la timp pe străin. Cu sprijinul animalelor, care o însoțeau pretutindeni, îl întoarse cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să se ducă după cutia ei pentru viermi de mătase. Capitolul Unsprezece tocmai se Îndrepta spre bucătărie ca să-și mai ia o porție de budincă de orez când aceasta i-a blocat calea. La cincizeci și șapte de ani, cu silueta ei scundă, Îndesată și cu plasa ei de păr impunătoare, bunica mea era foarte potrivită pentru a bloca drumurile oamenilor. În spatele ei, În bucătărie, se Întrunise numerosul contingent feminin al acelei zile, râzând și șușotind. Intrigat, Capitolul Unsprezece s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajungea să le vadă - și puțini erau aceia. Expus publicului larg era chipul Desdemonei: ochii mari și triști, tenul palid, diafan. Ar trebui să menționez, cu urma de invidie a cuiva care a fost cândva o fată cu pieptul plat, silueta voluptuoasă a Desdemonei. Corpul era pentru ea un motiv permanent de stinghereală. Își anunța mereu prezența fără consimțământul ei. Când Îngenunchea În biserică sau când bătea covoarele În curte când culegea fructe sub piersic, formele feminine ale Desdemonei scăpau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui. La Început fusese doar curios să vadă cum arătau niște sâni adevărați, de femeie. Nu conta că erau ai surorii lui. Încerca să uite că erau ai surorii lui. Prin kelimi care atârna Între paturile lor, separându-le, vedea silueta Desdemonei, care se dezbrăca. Era doar un corp; putea fi al oricui - sau cel puțin așa Îi plăcea lui Lefty să pretindă. ― Ce faci acolo? Întrebase Desdemona În timp ce se dezbrăca. De ce ești așa tăcut? ― Citesc. ― Ce citești? ― Biblia. ― Da, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-și dea seama dacă și ei reacționau, dar aceștia n-o făceau, deși continuau să respire. Ușile se deschiseră și coborâră cu toții. Prin fumul care plutea În aer, Lefty văzu alte tramvaie, din care coborau alți muncitori, sute de siluete cenușii mergând târșâit prin curtea pavată, spre porțile fabricii. Pe alături treceau camioane și Lefty se lăsă purtat de șuvoiul schimbului de tură, cincizeci, șaizeci, șaptezeci de mii de oameni care se grăbeau să-și fumeze ultima țigară sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu balustrada aferentă. O pasarelă se Întinde spre celălalt centru de interes al scenei: un cazan gri imens, cu un blazon pe care scrie: CREUZETUL ȘCOLII DE ENGLEZĂ FORD. Începe o melodie din folclorul european. Deodată pe pasarelă apare o siluetă. Îmbrăcat cu un costum balcanic format din vestă, pantaloni bufanți și cizme Înalte de piele, emigrantul Își duce avutul Într-o bocceluță, la capătul unui toiag. Se uită În jur cu teamă, apoi coboară În creuzet. ― Ce propagandă, bombăne Zizmo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deschid ochii. Strigă. Lina Își Înfășura picioarele În jambiere ca să nu facă varice. Îngrijorată că-i mirosea urât gura, ținea pe noptieră o cutie cu bomboane de mentă. Se cântărea În fiecare dimineață, mușcându-și buza de jos. Îi plăcea silueta mai nurlie pe care o căpătase, dar Își făcea griji pentru consecințe. ― Sânii mei n-or să mai fie niciodată la fel. Știu eu. După asta niște talăngi. Ca În National Geographic. Graviditatea o făcea să simtă că seamănă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bine Îmbrăcat - și Încă În cea mai bună formă fizică. La etaj, soția lui era prea speriată ca să facă sex, dar jos, În Casa Zebrei, femeile Îi aruncau lui Lefty priviri Îndrăznețe, fierbinți. În acest moment, În timp ce privea cele trei siluete adormite În pat, În capul bunicului meu erau toate aceste lucruri la un loc: dragostea pentru copiii săi, dragostea pentru soția lui, alături de frustrare, provocată de căsnicia sa și o dorință adolescentină, de burlac, În preajma doamnelor de la bar. Își aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ea le zâmbi, mulțumindu-le. În tramvaiul din Gratiot Îi spuse vatmanului: ― Vă rog, vreau la strada Hastings. ― Hastings? Sigur? Îi arătă adresa și spuse tare: ― Strada Hastings. ― Bine. O să vă anunț. Tramvaiul porni spre Greektown. Desdemona se uită la silueta ei oglindită În geam și Își potrivi pălăria. De când cu sarcinile, se Îngrășase și i se Îngroșase și talia, dar tenul și părul Încă Îi erau frumoase și era Încă o femeie atrăgătoare. După ce se privi, Își concentră atenția la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Niepce și cum Daguerre a cules toți laurii. Descrie prima fotografie făcută vreodată unui om, o scenă de stradă din Paris fotografiată cu un timp de expunere atât de lung, că nu se vede nici unul dintre pietonii grăbiți, În afară de o siluetă solitară care se oprise să-și lustruiască pantofii. ― Și eu vreau să intru În cărțile de istorie. Dar nu cred că asta e chiar cea mai potrivită cale. Pe Belle Isle, Plantagenet pilotează Daimlerul pe Central Avenue. Totuși În loc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unul din capete, scaune pliante sprijinite de-a lungul pereților. Le asimilează pe toate În liniște. Și apoi, Încă o dată, se aude o voce: ― Bună, Desdemona. Pe scena goală, Profetul, Mahdi, Fard Muhammad, stă În spatele podiumului. Nu e decât o siluetă slabă și elegantă, cu un melon care-i umbrește chipul. ― N-ar trebui să te afli aici, Îi spune el. Dar presupun că azi e În regulă. Desdemona, cu sufletul la gură, reușește să Îngaime: ― De unde știi cum mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și În cele din urmă pașii o luară În sus pe scări și ajunseră la ea În cameră. ― Mătușă Des? spuse Tessie. Desdemona nu se mișcă. ― Trebuie să-ți spun ceva, continuă Tessie. Am vrut să fii prima care află. Silueta din pat rămase nemișcată. Totuși vigilența care cuprinsese corpul Desdemonei Îi spuse lui Tessie că era trează și că o asculta. Tessie trase adânc aer În piept și anunță: ― O să anulez nunta. Se lăsă tăcerea. Încet, Desdemona Își trase perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care l-a doborât George Washington. Îndreptați-vă atenția asupra tapetului cu motivul Războiului de Independență. Un model care se repetă, Înfățișând faimosul trio de toboșar, flautist și bătrân șchiop. De-a lungul primilor mei ani din viață, aceste siluete Însângerate au mărșăluit prin dormitorul părinților mei, când dispărând după o masă de toaletă „Monticello“, când ivindu-se de după o oglindă „Mount Vernon“ sau nemaiavând uneori Încotro să se ducă, fiind tăiați În două de câte un dulap. Acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la fereastra goală unde stătuse Morrison. Și Își dă seama că restaurantul e În siguranță. Soldații au venit și-au plecat. Revolta s-a sfârșit... ...Doar că acum altcineva Înaintează În josul străzii. În timp ce tancurile dispar pe strada Pingree, o altă siluetă se apropie din sens opus. Cineva care stă În cartier dă colțul și se Îndreaptă spre Casa Zebrei... ...urmând coloana de tancuri, deja nu mă mai gândesc să-mi epatez fratele. Izbucnirea asta atât de mare de Împușcături m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe o alee și mă opresc În spatele unui copac. Mă dau jos de pe bicicletă și arunc o privire pe cealaltă parte a străzii, spre bufet. Firma cu cap de zebră e Încă intactă. Restaurantul nu arde. În acel moment, totuși, silueta care se apropia de Casa Zebrei intră În câmpul meu vizual. De la treizeci de metri, Îl văd cum ridică o sticlă pe care o ține În mână. Dă foc la cârpa care atârnă din gura sticlei și, cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văzut numai din spate. Încă nu se luminase de-a binelea. Din clădirile Învecinate, care ardeau, se Înălța fumul. Totuși, la lumina flăcărilor mi s-a părut că recunosc bereta neagră a prietenului meu Marius Wyxzewixard Challouehliczilczese Grimes Înainte ca silueta să o ia la fugă. ― Opa! Înăuntrul bufetului, tatăl meu auzi strigătul bine cunoscut al chelnerilor greci și, Înainte să-și dea seama ce se Întâmplă, tot localul se aprinse ca un aperitiv flambat. Casa Zebrei devenise un saganaki! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Îi curățase trupul cu prosoape umede și bețigașe cu vată. Dar acum, la șaptezeci de ani, povara de a nu mai avea pe cine să Îngrijească În afară de ea Însăși o Îmbătrânise peste noapte. Părul grizonat Îi albise complet, iar silueta ei robustă Începu să se Încovoaie și să se micșoreze, așa Încât părea să se dezumfle câte puțin În fiecare zi. Se făcu mai palidă. Îi ieșiră la iveală venele. Punctulețe roșii, ca de la soare, Îi erupseră pe piept. Încetă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să facă parte dintr-o gașcă de băieți al cărei liant principal era lipsa de popularitate. O seară de sâmbătă captivantă Însemna pentru ei să stea În camera fratelui meu și să privească reproduceri din Escher. Urmăreau ore În șir siluete ce urcau scări pe care, În același timp, le coborau sau priveau gâște care se transformau În pești și apoi iar În gâște. Mâncau biscuiți cu unt de arahide, mânjindu-și dinții, și se testau unul pe celălalt cu Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Phil Își Închipuia că singurul subiect adecvat pentru artă era un peisaj pitoresc, fără nici o legătură cu experiența lui. Picta perspective marine pe care nu le văzuse niciodată și cătunuri din păduri pe care nu le vizitase nicicând, cu tot cu o siluetă care fuma pipă, odihnindu-se pe un butuc. Doctorul Philobosian nu vorbea niciodată despre Smirna și ieșea din cameră ori de câte ori cineva aborda acest subiect. Nu pomenea niciodată de prima lui soție și nici de copiii săi uciși. Poate că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea buldogului de la Yale, dar avea și eleganță. Wolvereta nu juca numai ca să câștige. Juca și ca să-și mențină silueta. La țâșnitoarea din apropiere am pus un deget peste gaură, făcând ca jetul de apă să se Înalțe sus, În aer. Mi-am băgat capul În șuvoi. Antrenoarea Stork ne controla Întotdeauna părul Înainte să ne lase să plecăm, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la salonul lui Sophie Sassoon din Eastland Mall. Înghesuit Între un cinematograf și un magazin de sandvișuri, Lâna de Aur făcea tot ce putea ca să se distanțeze social de vecinii săi. Deasupra intrării atârna o marchiză cu gust, imprimată cu silueta unei grande dame pariziene. Înăuntru, pe biroul de lângă intrare, erau așezate flori. Sophie Sassoon Însăși era la fel de colorată ca și florile. Într-o rochie hawaiiană purpurie, plină de brățări și de pietre prețioase, se strecura de la un scaun la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am spus. Începusem din nou să plâng. Am Încercat să mă opresc. Ștergându-mă la ochi, m-am Învârtit prin birou și, până la urmă, m-am trezit În fața uneia dintre miniaturile cu moguli. În rama lor micuță, de abanos, două siluete mici făceau dragoste. În ciuda efortului pe care Îl presupunea activitatea aceea, chipurile lor păreau liniștite. Expresiile lor nu arătau nici tensiune, nici extaz. Dar, normal, nu fețele mi se păreau partea cea mai interesantă. Geometria corpurilor amanților caligrafia grațioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]