4,167 matches
-
la competiția cu persoanele care muncesc în libertate, la dreptul de asociere sindicală, la repartiția veniturilor, la tipurile de parteneriate și la deplasarea în afara localităților și chiar a granițelor. Timpul liber În închisoare timpul liber este un timp al recuperării sinelui, al reconstruirii imaginii de sine și a demnității. "Fronda calculată, luciditatea modestă, revolta prudentă, toleranța amuzată, rezistența însingurată toate acestea sînt modalități de construire a personalității carcerale, de salvare a unui minimum de libertate și demnitate, de reabilitare de sine
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
noi informații, obiecte și relații cu oameni apreciați în afară. Sau doar pentru apropierea de alte persoane, de regulă de sex feminin: infirmiere, asistente, doctorițe, psiholoage etc. Dincolo de aceste explicații, resorturile turismului intern țin de dorința de protecție simbolică a sinelui, de eforturile de restaurare a personalității. Comunicarea cu persoanele civile este o formă de refuz a comunicării cu gardienii și foștii polițiști. Înlocuirea acestora din urmă cu personal civil calificat a fost una din speranțele puse în demilitarizarea sistemului, spulberate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
e posibil ca fără trebuințele de bază gratificate, în cumplită insecuritate, cu stima de sine ferfenițită, cu flămânde trebuințe de afiliere, cu sete devastatoare de estetic și cognitiv, omul să ajungă la autorealizare, adică la creativitate ca expresie a actualizării sinelui? Cu toate acestea, e interesant să faci un mic și poate insuficient excurs prin teoria gratificării a lui Maslow tocmai pentru a observa cum premisele teoretice acceptate schimbă perspectiva interpretativă asupra lumii în care trăim. Lumea actuală postmodernă s-a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
piramidei trebuințelor, Maslow plasează autorealizarea ca fiind ultima dintre cele superioare, e firesc să te întrebi ce înțelege el prin autorealizare. Ori constatăm că autorealizarea în accepțiunea lui Maslow este creativitatea generalizată despre care afirmă: „Creativitatea ca expresie a actualizării sinelui este emisă la fel ca radioactivitatea, și atinge viața în toate aspectele sale, indiferent de problemele existente, așa cum un om vesel emană veselie fără să-și propună, să aibă un plan și chiar să fie conștient. Este emisă precum razele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
limbajul interior fiind singura modalitate de a elabora scenarii, planuri, proiecte. Cu ceilalți vorbirea e de cele mai multe ori nesinceră, e preocupat să-și salveze imaginea de sine rău zdrențuită, de aceea cea mai sigură instanță căreia-i face confidențe este sinele : „Știe Dumnezeu, îmi zic, dacă mi-ar fi de folos să-mi caut o slujbă! Aceste numeroase refuzuri, aceste jumătăți de promisiuni, acești nu spuși pe șleau, toate speranțele nutrite și risipite, toate încercările care de fiecare dată se sfârșeau
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
scriitorul a cărui muncă e de alt tip decât cea obișnuită, cere inspirație, limpezime, perspective largi ale existenței. El se simte sechestrat într-o îngustime de care-l face vinovat pe Dumnezeu. Discursurile sale cele mai elaborate sunt ori în fața sinelui, ori în fața lui Dumnezeu. Nu-și alege alt public, nici un interlocutor pământean nu e de încredere să merite substanța sa creatoare. Poate câte vreun polițist care-l trimite acasă când îl găsește noaptea în oraș, poate acesta să se mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este ființa obiectivă, cea care valorizează, iar cea la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al Sinelui către și pentru Sine”. Și chiar dacă eu cuget un lucru sau o altă persoană, obiectul cugetării este interiorizat În sfera gândirii mele și prin aceasta eu Îl scot din realitatea lumii, separându-l de aceasta. Interiorizându-l, acesta (obiectul sau persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau mai puțin clară, pe care spiritul o are despre actele sale. Conștiința este ideea de certitudine pe care o are Eul despre el Însuși ca realitate. Este ideea de sine și despre sine, din care se va dezvolta valoarea sinelui, dând astfel naștere conștiinței morale care este un atribut al Supra-Eului. Spre deosebire de conștiință În general, conștiința morală este proprietatea pe care o are spiritul uman (Supra-Eul morală de a enunța judecăți normative spontane și imediate asupra valorii morale a anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are un caracter mult mai subtil, mai diferențiat. Ea urmărește realizarea unor idealuri, sacrificiul de sine, lupta pasională pentru realizarea unor scopuri nobile, Înalte, devoțiunea, abandonarea intereselor banale și cultivarea unor țeluri morale superioare, fie că sunt puse În serviciul sinelui, fie că sunt oferite celorlalți. Formele sentimentelor morale Atât psihologii, cât și moraliștii și filosofii recunosc existența mai multor forme de sentimente morale. Le vom analiza În continuare. 1. Simpatia Simpatia este expresia concentrată a sentimentelor morale ale unei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În raport cu legea morală. Aceste restricții vin din exterior prin legi și din interior prin vocea conștiinței morale. Aspirațiile persoanei sunt expresia dorinței acesteia de a-și depăși limitele care Îi sunt impuse. Orice aspirație este o pulsiune de afirmare a sinelui, dorința de „a-fi-tu-Însuți”. Viața Însă Îți impune normele ei generale, printre care și obligativitatea de „a-fi-ca-ceilalți”. Aceasta Înseamnă, de fapt, „a-fi-conform-unui-model” pe care Îl impun normele moral-religioase și socioculturale. Tot ceea ce este contrar acestuia, tot ceea ce iese din tiparele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
paradoxal, prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De fapt, nu persoana mea este cea care „se desface În părți”, ci acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ea are nevoie de ceilalți sau de o prezență interioară care este Dumnezeu, persoana divină supremă, dar și imaginea arhetipală a Tatălui. Ce semnificație au relațiile mele cu celălalt sau cu ceilalți? Ele reprezintă, pentru J.P. Sartre, „diferitele atitudini ale sinelui Într-o lume În care există altul”. Aceste relații sunt determinate de prezența mea și a celorlalți, de Întâlnirea noastră. În sensul acesta pusă problema, din punctul de vedere al filosofiei existențialiste, Eu rămân o simplă relație existentă exclusiv În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aparținând, În egală măsură, lumii Înscrise În ordinea finitudinii, dar și transmundanului, care iese de sub semnul determinării temporale, proiectându-mă În eternitate. Îmi este oare de ajuns această constatare sau ea reprezintă doar Începutul efortur, persoanei mele de căutare a sinelui? Să Încercăm să răspundem la această Întrebare, definind umanul. Definirea umanului Scopul psihologiei morale este de a defini și explica umanul, considerat ca semnificație a persoanei umane. Umanul este calitatea de a fi a omului, care-l diferențiază de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
în vederea poziționării organizației din care face parte față de toate aceste organisme; poziționarea corectă asigură încrederea membrilor organizației, adică „lubrifiantul care face ca organizația să funcționeze”, „adezivul care menține integritatea organizațională”. În fine, cea de a patra strategie - dezvoltarea creatoare a sinelui - readuce în prim‑plan unele calități personale ale liderului dintre care esențiale sunt respectul de sine pozitiv, capacitatea de alegere a scopurilor pozitive și de centrare pe ele - ambele putând fi învățate în contextele organizaționale prin intermediul a ceea ce în literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și subordonații inhibați (liderul face ceea ce altora le este teamă să facă, dezinhibându‑i astfel pe subordonați care, la rândul lor se lansează în activitate); 8. liderul erou și subordonații turmentați de pulsiuni indezirabile, dar dorind să rămână fideli idealului sinelui lor (liderul este admirat pentru curajul său și insufl\ curaj subordonaților săi pentru a realiza idealul său); 9. liderul care este un exemplu negativ și subordonații care doresc să se debaraseze de conștiința morală sau de valorile convenționale, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ar putea chiar să fie netestabilă. Limitată Companiile nu pot modifica (sau o pot face foarte puțin) starea fiziologică a angajaților lor și din punct de vedere etic ar putea fi împiedicați să facă acest lucru. Teoria comparării interpersonale Compararea sinelui cu ceilalți în sistemul social pentru a produce sentimentele de satisfacție. Mixt Unii autori consideră că modul în care oamenii se autopercep depinde de modul în care îi percep pe ceilalți. Limitată Companiile ar trebui să angajeze oameni veseli, care
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
problematicii negocierii de cea a identității sociale nu este gratuită, ci perfect plauzibilă. Faptul că cele mai multe teorii ale negocierii susțin preocuparea duală pentru sine și pentru ceilalți este în acord cu punctul de vedere al teoriei identității sociale și categorizării sinelui, care stipulează caracterul determinant al sinelui în raport cu acțiunea socială și condiționarea naturii acestei acțiuni de natura relației dintre sine și ceilalți (Tajfel, Turner, 1979). Un asemenea punct de vedere a permis ca o serie de idei din teoria identității sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sociale nu este gratuită, ci perfect plauzibilă. Faptul că cele mai multe teorii ale negocierii susțin preocuparea duală pentru sine și pentru ceilalți este în acord cu punctul de vedere al teoriei identității sociale și categorizării sinelui, care stipulează caracterul determinant al sinelui în raport cu acțiunea socială și condiționarea naturii acestei acțiuni de natura relației dintre sine și ceilalți (Tajfel, Turner, 1979). Un asemenea punct de vedere a permis ca o serie de idei din teoria identității sociale să fie preluate și aplicate în
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și sfârșit clar delimitat; workaholicul pasiv-dependent - este dependent în virtutea nevoii sale de a fi protejat, îngrijit și condus prin structura activității de muncă; workaholicul pre/ post psihotic - folosește munca pentru a stabili legături și structuri astfel încât să-și mențină sensul sinelui intact, deoarece perceperea realității exterioare este precară; pseudeworkaholicul - privește munca drept o modalitate convenabilă de a scăpa dintr-o situație personală intolerabilă. O altă tipologie interesantă a workaholicilor a fost propusă de Robinson (2000), care vorbește despre „stiluri” de workaholism
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
-l la marile momente religioase, în timp ce în lumea islamică acesta este prohibit. După Himmelstein, J. L., (2002), motivele consumului de droguri au fost foarte diverse cuprinzând: modificarea conștiinței și comportamentului, ușurarea durerilor, optimizarea stării de bine, atingerea unor performanțe, explorarea sinelui, explorarea lumii de dincolo, sau atingerea stării de grație. În America de Sud, indienii foloseau frunze de coca, mărturia acestui fapt constituind-o statui datate 300 î.Hr., reprezentând figuri cu obrajii umflați (Goode, E., 1999, p. 56). În India, China, Grecia, Asiria
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
constituie un factor motivator al consumului de droguri(Peluso și Peluso, 1988). Sentimentul de vină față de sine (înainte de consumul de droguri). Goffman(1963) și Anderson (1994) definesc identitatea de sine ca fiind manifestarea sentimentelor față de cea mai sinceră definire a sinelui. Sentimentul de vină față de sine este dat de un nivel înalt de insatisfacție cu care indivizii se confruntă atunci când se definesc ca persoană. Pierderea controlului în definirea identității apare de cele mai multe ori urmare a așteptărilor nerealiste sau a manifestărilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
întru desăvîrșire. Fiecare dintre noi simte chemarea unui nou orizont spiritual și are de dat un răspuns acestei chemări. Avraam e în noi, gata să se elibereze de falsele apartenențe idolatre și să pornească în prodigioasa aventură personală a regăsirii Sinelui. Economie și economism Începînd cu anii '60, procesele rapide de internaționalizare, de mondializare, au transformat profund economiile naționale, restrîngînd marjele de manevră și capacitățile de acțiune ale statelor, făcînd caduc chiar principiul suveranității. Trăim una din acele perioade de fractură
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
între-barea: Ce va deveni "corpul eteric" lipsit de greutate al atomului sau electronului după eliberarea sa de materie, dacă nu un "cîștig informațional"? Potrivit lui Hermes, "este necesar ca, la sfîrșitul lumii, cerul și pămîntul să se contopească". Lungul drum al sinelui spre desăvîrșire presupune că fiecare își determină propria via-ță, potrivit legii divine. Pentru aceasta, el are nevoie de informații, iar universul metafizic și necauzal e plin de informații și guvernat, asemănător legii conservării energiei, de o lege a conservării informației
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
aspect material al acestuia. Potrivit unei asemenea cosmologii monadologice, lumea spațio-temporală, "aici-acum-ul", este făcut dinlăuntrul, de toate Eu-rile ce o alcătuiesc, dar e guvernată de eoni, de conștiințe supraumane, unite în pacea eternă a Conștiinței divine, din-colo de Spațiu-Timp, în Sinele absolut. Emigrăm spre un nou continent al Spiritului, în răspărul hazardului, spre un nou deism, reînviind ideea de Dumnezeu, inteligibilitate misterioasă, Marele Anonim, cu o disperare secretă cauzată de dublul infinit al lui Pascal, de a nu-l afla nici
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
întreaga persoană (sau persoana ca întreg) servește drept model; 2) conștiința aspectelor creative și intenționale ale individului; 3) homeostazia ca element motivant și vector teleologic al întregii vieți umane; 4) obiectivul existenței umane în care individul crede cu tărie; 5) sinele, ca o caracteristică esențială a personalității; 6) accentuarea personalității prin experimentare; 7) prețuirea individului prin libertate și demnitate; 8) evidențierea distinctă a calităților umane, dincolo de simpla considerare mecanicistă sau reducționistă a personalității. De asemenea, nu trebuie uitat un interes deosebit
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]