3,912 matches
-
cilindru. Îl văzu și Dee: — Caligari! exclamă el. E și el aici, și În casă la Madame Sosostris, The Famous Clairvoyante! Trebuie să ne grăbim. Iuțirăm pasul și ajunserăm la ușa unei maghernițe, Într-o stradelă nesigur luminată, cu ceva sinistru, semitic. Băturăm, iar ușa se deschise ca prin farmec. Intrarăm Într-un salon mare, Împodobit cu candelabre cu șapte brațe, cu tetragrame În relief, cu stele ale lui David În evantai. Niște viori vechi, de culoarea pânzei din tablourile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Noi avem aurul, tu harta. Să ne unim și vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce franceze, Montfaucon de Villars, care-i gata să-mi trădeze, acum sunt prevenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și el destinul. Cade, iar Luciano, avid de sânge, Își face datoria. Tu surâzi Împreună cu mine În umbră și-mi spui că ești a mea și că al tău va fi secretul meu. Fă-ți iluzii, fă-ți iluzii, caricatură sinistră a Shekinei. Da, sunt Simone al tău, așteaptă, Încă n-ai văzut partea cea mai frumoasă. Și când o vei afla, vei Înceta să mai afli. Ce mai e de adăugat? Unul după altul, intră ceilalți. Părintele Bresciani mă informase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi rămas câtuși de puțin sub broderia lui, marii lui clești s-ar fi strâns, s-ar fi curbat ca niște colți, m-ar fi supt, și apoi animalul și-ar fi reluat poziția lui posomorâtă de ascuțitoare criminală și sinistră. Un alt avion: ăsta nu venea din nici o parte, Îl generase el Între vertebrele lui de mastodont descărnat. Îl priveam, nu se mai termina, ca și proiectul din care se născuse. Dacă aș fi rămas pe loc fără să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
leșul cu barbă roșie. După cîteva săptămîni, nu-au mai avut cu ce să-l Învelească, așa că doar dădeau zăpada la o parte, odată la cîteva zile, ca să nu-l lase să dispare. Poate pentru a face lucrurile mai puțin sinistre, savanții care supraviețuiseră au țesut o mitologie amuzantă În jurul meteorologului mort, care avea să devină, printre altele, un fel de părinte confesor. Nu era neobișnuit să dai peste cîte unul din ei purtînd o convorbire intimă cu cadavrul, deși nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bucuros de oaspeți, ia broșurica Marianei fără rețineri, o studiază cu atenție si apoi propune: — O să măresc poza asta și o să o proiectez În spatele siglelor care se transformă! Efectul subliminal va fi fenomenal! Wakefield Își imaginează bebelușii grunjoși străfulgerînd printre sinistrele sigle metamorfozate și se chircește de oroare. Nici Mariana nu este foarte impresionată, așa că pleacă oarecum brusc, lăsîndu-l pe bietul artist să se simtă Încă și mai singur. Fiecare pavilion național este Înconjurat de castani și arțari fără frunze, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield? — O hartă a Statelor Unite? — Da, așa e. Patria Natală Americană. Wakefield se simte Încă și mai neliniștit decît atunci cînd au coborît În labirintul lui Redbone. — Ce vrei să spui prin patrie? E un cuvînt atît de vechi. Și sinistru, de fapt. În mintea lui, „patria natală“, dimpreună cu „patria-mamă“ și „patria străbunilor“, este asociată cu retorica lui Slobodan Petrovici și a celor de-o teapă cu el. În țări atît de mici Încît pămîntul poate fi o problemă reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
silueta vechiului eșafod. De fapt, e o schelă Înălțată pe fațada catedralei, dar tot i se pare că turiștii strînși ciucur ar fi mulțimea care asistă la o execuție. Burdihanele lor grase și tricourile lor stupide Îi par cu deosebire sinistre. De multe ori a auzit oameni veniți din Franța sau Japonia remarcînd cît de „european“ pare orașul. Înțelege acum că sursa Încîntării lor este fumul unei istorii criminale, care le pătrunde În creier cînd respiră. Wakefield comandă un amaretto și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
centură. Și acest lucru fusese o realizare a ei și schimbase în bine viețile oamenilor, deși bănuia că la vremea aceea afectase afacerile câtorva firme, atrăgându-i antipatia acestora. La naiba, avea să sfârșească sub un autobuz, cum îi urase sinistrul domn Wadey, dacă nu se aduna. Toată lumea îl saluta pe Ralph pe când mergeau pe High Street, ale cărei case cu fațade de lemn ascundeau discret firme ca Boots și Body Shop, păstrându-și însă farmecul și o neașteptată puritate. Chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
problemele de fertilitate apar cu precădere cu cât încerci mai târziu să faci copii, iar dorința de-a avea o carieră le-a încetinit pe femei în calea spre maternitate. Fran se întristă. Avea să-i dea dreptate acelei femei sinistre. — Dar, personal, cred că orice femeie are dreptul să-și țină pruncul în brațe, oricât de târziu s-ar hotărî să-l conceapă. E unul dintre instinctele noastre primordiale. Lui Fran îi veni să-l sărute. Apăru friptura de miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sunat pe Laurence și m-a ajutat să-l internăm pe taică-tău la Tawny Beeches. — Cum ai putut, mamă? Francesca strânse receptorul cu atâta furie încât i se albiră încheieturile degetelor. — Cum ai putut să-l duci în locul ăla sinistru fără măcar să-mi ceri părerea? N-o să-i placă deloc. Aș fi putut să găsesc chiar eu o persoană care să aibă grijă de el. Dar tu nu erai aici, așa e? zise maică-sa răsucind cuțitul în rană. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
postul de televiziune Eastwards promisese că o să trimită o echipă de filmare. Dar mai întâi trebuia să îi facă o vizită rapidă tatălui ei ca să-i spună că, imediat după lansarea Fair Exchange, avea să-l scoată din locul acela sinistru. Va trebui pur și simplu să-l ia la ea deocamdată și o va ruga pe femeia pe care o cunoștea Henrietta să vină să stea cu el în timpul zilei. Își impuse să nu se gândească la cât de obositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
facă pe tatăl ei fericit, în ceea ce era poate ultimul an când l-ar putea încânta astfel de vești, și avea s-o convingă cu siguranță pe maică-sa că era un ziar prea bun ca să-l vândă. Dar individul sinistru continua să turuie, părând mai potolit acum, de parcă și-ar fi dat seama că făcuse o gafă. — Cu toate astea, juriul a considerat că lovitura de grație în această anchetă a fost dată de rivalul său, Woodbury Express, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii înaltului - e acoperit cu mătăsuri... de broască. Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul Ateneului, susținut de cîntărețul rus Boris Mezențov. O altă notă conține vituperări caustice la adresa publicațiilor sămănătoriste: „Drum drept. D-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în primă instanță, impresia defavorabilă resimțită de un cititor obișnuit. El are însă grijă să specifice faptul că o asemenea impresie ar fi rezultatul unei lecturi superficiale: „La o lectură puțin atentă, îndrăznelile de fantezie ale lui Urmuz par glume sinistre sau fantomaticele jocuri ale unei minți alienate”. Superficială, dar... justificată prin caracterul „absurd” al scrierilor: „Într-o bună măsură, absurdul acestor povestiri participă la ambele impresii”. Ideea absurdului urmuzian — înțeles ca haos al reprezentării care agresează spiritul „clasic”, educat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și-a ascuns imediat fața cu șalul și a trecut în spatele bărbatului. Recepționera a salutat cuplul politicos, având o atitudine complet diferită de cea față de Gaston. Fata cea rujată l-a condus pe Gaston pe coridorul scufundat într-o liniște sinistră. Se auzea, de undeva, apa curgând. Din cauza înălțimii lui și a tavanului jos, Gaston a trebuit să-și strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și răsărit din umbra podului feroviar un bărbat înalt, cu gulerul pelerinei de ploaie ridicat. Părea bolnav, pentru că ținea mâna la gură și tușea. Când a zărit lumânarea și pe Gaston lângă ea, s-a oprit brusc. Un chip întunecat, sinistru. Se putea citi pe fața lui umbra unei nenorociri negre. Obrajii îi erau scofâlciți și părea să aibă febră. Ochii aveau o sclipire înfiorătoare. S-a postat în fața lui Gaston și l-a întrebat cu o voce răgușită: — Cine naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Spunea adevărul, probabil. Takamori, rămas singur pe una dintre îngustele străzi ale cartierului Sanya, privea în jurul lui. O pisică neagră trecu strada luminată de soarele puternic. Unde putea să-l ducă bărbatul acela pe Gaston? În jur domnea o tăcere sinistră. Gaston plecase cu Endō câteva ore înainte de a-și face Takamori apariția în Sanya. Ploaia, care ținuse două ore în șir, s-a oprit în cele din urmă. Cerul mai era înnorat și o pâclă albicioasă se unduia deasupra acoperișurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
jos, apoi mă așez pe canapeaua din fața lui. Nu mai pot continua așa. Nici unul din noi nu mai poate. Ceva trebuie neapărat să se schimbe și, chiar Înainte să apuc să mă gîndesc la cuvinte, ele Îmi ies din gură, sinistru de calme, aproape o șoaptă În liniștea din jur. Nu mai pot continua așa. Dan nu spune nimic. Nici măcar nu se uită la mine. Continuă să se uite fix la mîinile pe care și le ține Încleștate Între picioare, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În cele din urmă, am spus: - Planurile Celui Atotputernic sunt necunoscute și nedeslușite, dar El ți-a dăruit o făclie ca să nu te pierzi cu totul: Răstignitul. Adu-ți aminte de patimile lui și-acolo află-ți mângâierea. Un hohot sinistru a făcut să mă treacă toți fiorii, și răspunsul n-a fost nici el mai prejos de un blestem. - Durerea și chinul de care are parte un bărbat sau o femeie din acest loc într-o singură noapte sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simți vreo schimbare În viața mea. Dumneavoastră poate sunteți nefericit, dar eu nu am nici o vină și de aceea nu pot să fiu nefericită. Lev Tolstoi, Anna Karenina prima oră Turnul din beton armat se Înălța În Întuneric, scorojit și sinistru În lumina rece a lampioanelor. Țâșnea, ca un ultim avanpost al orașului, Între o pajiște presărată cu băncuțe și un teren viran pe care, În timpul zilei, păștea o turmă bezmetică de oi. Probabil că erau Închise undeva pe aproape, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i-a fost trimis de Dumnezeu sau de Sfântul Duh, sau de subconștientul nostru, tulburat și răscolit. De altfel, era inutil să-i spună toate acestea, căci el, Elio, chiar dacă frecventa toți acei preoți iezuiți, episcopi și cardinali stafidiți și siniștri, care pe ea o speriau, de fapt el nu credea În Dumnezeu, căci era un materialist convins, iar acest aspect al lui ei nu-i plăcuse niciodată - asta se vedea și În cele mai mărunte lucruri. De exemplu, după ce făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Un polițist știe. Odată, când Încă era pe mașina de patrulă, i se Întâmplase după un jaf. Paznicul de la bancă fusese lovit În abdomen și zăcea Într-o baltă de sânge pe trotuar. Din rană, sângele curgea cu un șopot sinistru, ca fluieratul unei păsări. Culoarea Îi pierise din obraji și omul Își pierduse cunoștința. Dar nu și viața. Trupul lui Încă zvâcnea, mușchii se contractau. Antonio Îl veghease mai bine de jumătate de oră, neputincios. Capul. Trebuia să țintească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În casa altcuiva. Dar casele altora seamănă cu a noastră. În sufragerie plutește un miros Înțepător de țigări, de chipsuri și de altceva pe care nu-l poate defini. Sau poate că da, dar speră să se Înșele. Casa aceasta sinistră - ciudat de goală, fără suflet, fără obiecte, doar câte o canapea roasă, fără cuverturi, cu o bibliotecă goală. Îi luase de-acolo și nu mai fuseseră văzuți. Casă nelocuită, abandonată, infestată de amintiri - fantasme. Preotul zice că spiritul e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i rămânea decât să stea aproape permanent în individ și să-l uzeze rapid. Dar moartea lui Andrei Ionescu i-ar fi frânt inima Giuliei. Era zdrobit și umilit, iar povestirea despre Giulia i se părea un fel de răspuns sinistru. Bărbatul acesta nu bănuia deloc cum este ea și nici nu-l interesa să afle. Giulia n-ar fi intrat niciodată într-o casă de țigani. De fapt, aproape nici o studentă de la Cinematografie, din anul 2005, n-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]