5,099 matches
-
salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine.” (M. Eminescu) Complementul reluat este însoțit adesea de adverbul și: „Matei ar fi vrut să-l facă și pe el tâmplar...” (E. Barbu, p. 135) Substantivele, în schimb, aduc concretizarea lexical-semantică a funcției sintactice realizate și prin forma scurtă a pronumelui: „Ia eu fac ce fac de mult Iarna viscolu-l ascult Crengile-mi rupându-le, Apele-astupându-le.” (M. Eminescu) Prezența pronumelor relative în dubla realizare a funcției sintactice de complement este impusă de rolul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în schimb, aduc concretizarea lexical-semantică a funcției sintactice realizate și prin forma scurtă a pronumelui: „Ia eu fac ce fac de mult Iarna viscolu-l ascult Crengile-mi rupându-le, Apele-astupându-le.” (M. Eminescu) Prezența pronumelor relative în dubla realizare a funcției sintactice de complement este impusă de rolul lor de elemente joncționale în frază: „Bine, ăsta pe care l-a-nchis la cazarma vânătorilor, da, e, bulgar...” (I.L. Caragiale, II, p. 250) În raport cu poziția formei scurte a pronumelui în linearitatea enunțului, principala
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impusă de rolul lor de elemente joncționale în frază: „Bine, ăsta pe care l-a-nchis la cazarma vânătorilor, da, e, bulgar...” (I.L. Caragiale, II, p. 250) În raport cu poziția formei scurte a pronumelui în linearitatea enunțului, principala realizare a funcției sintactice de complement (direct sau indirect), forma lungă a pronumelui (sau substantivul, pronumele nepersonal sau o propoziție) reprezintă: • reluarea funcției de complement; când forma lungă a pronumelui (sau pronumele nepersonal sau substantivul) urmează formei scurte: „Dă-mi-i mie ochii negri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziției, subiectul reluat este însoțit în mod frecvent de și adverbial: „Atunci Făt-Frumos îi zice și el.” (I. Creangă) La nivelul frazei se produce adesea reluarea subiectului cu dezvoltare propozițională prin pronume demonstrative: aceasta, cu valoare neutră, sau acela. Poziția sintactică a pronumelui se situează între dublarea funcției de subiect și extinderea aceleiași funcții, prin intermediul unei relații de apoziție: „Dacă am găsi excepții adevărate, aceasta ar putea dovedi ipoteticele abateri de la determinism în lumea morală... dar ar putea fi și o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma scurtă a pronumelui personal considerată în mod curent „dativ posesiv”: „Hai în lună! Lasă-ți umbra ta acasă, culc-o în pat...” (M. Eminescu) În această primă categorie de situații, sferele semantice ale termenilor care realizează concomitent aceeași funcție sintactică se suprapun parțial sau total. Între cele două realizări e un raport de reluare, precizare semantică sau reliefare stilistică. O situație deosebită implicând termeni coreferențiali care realizează aceeași funcție sintactică este caracteristică relației de apoziție; termenul secund preia aceeași funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situații, sferele semantice ale termenilor care realizează concomitent aceeași funcție sintactică se suprapun parțial sau total. Între cele două realizări e un raport de reluare, precizare semantică sau reliefare stilistică. O situație deosebită implicând termeni coreferențiali care realizează aceeași funcție sintactică este caracteristică relației de apoziție; termenul secund preia aceeași funcție de la primul termen, termenul-bază. În enunțul „Pasărea asta albă și mică: sufletul nu-i cu nimic vinovată.” (G.M. Zamfirescu), și pasărea asta albă și mică , și sufletul realizează, succesiv, funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este caracteristică relației de apoziție; termenul secund preia aceeași funcție de la primul termen, termenul-bază. În enunțul „Pasărea asta albă și mică: sufletul nu-i cu nimic vinovată.” (G.M. Zamfirescu), și pasărea asta albă și mică , și sufletul realizează, succesiv, funcția sintactică de subiect. În cea de a doua categorie de situații, planul semantic-lexical al termenilor care realizează, succesiv, aceeași funcție sintactică diferă. În elaborarea enunțului, subiectul vorbitor trece de la o concretizare lexicală a unei funcții sintactice la o altă realizare semantic-lexicală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mică: sufletul nu-i cu nimic vinovată.” (G.M. Zamfirescu), și pasărea asta albă și mică , și sufletul realizează, succesiv, funcția sintactică de subiect. În cea de a doua categorie de situații, planul semantic-lexical al termenilor care realizează, succesiv, aceeași funcție sintactică diferă. În elaborarea enunțului, subiectul vorbitor trece de la o concretizare lexicală a unei funcții sintactice la o altă realizare semantic-lexicală. Între cele două realizări se produce un raport de substituire. În enunțul „Firește că în pragul iernii nu caut o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și sufletul realizează, succesiv, funcția sintactică de subiect. În cea de a doua categorie de situații, planul semantic-lexical al termenilor care realizează, succesiv, aceeași funcție sintactică diferă. În elaborarea enunțului, subiectul vorbitor trece de la o concretizare lexicală a unei funcții sintactice la o altă realizare semantic-lexicală. Între cele două realizări se produce un raport de substituire. În enunțul „Firește că în pragul iernii nu caut o casă cu chirie pentru a o admira din curte - adică din uliță, fiindcă n-are
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am sosit.” (O. Paler), atributiva de unde n-am plecat împreună cu circumstanțiala de timp imediat ce-am sosit reprezintă o altă realizare concretă, sinonimă d.p.d.v. al sensului global, a atributivei unde am întârziat. Această a doua situație caracterizează și realizarea funcțiilor sintactice prin doi sau mai mulți termeni dezvoltând între ei relații de coordonare disjunctivă sau opozitivă. Realizarea funcțiilor sintactice prin constituenți multipli reprezintă multiplicarea planului semantic al funcției, asigurată de instituirea unei relații de coordonare copulativă sau adversativă, prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o altă realizare concretă, sinonimă d.p.d.v. al sensului global, a atributivei unde am întârziat. Această a doua situație caracterizează și realizarea funcțiilor sintactice prin doi sau mai mulți termeni dezvoltând între ei relații de coordonare disjunctivă sau opozitivă. Realizarea funcțiilor sintactice prin constituenți multipli reprezintă multiplicarea planului semantic al funcției, asigurată de instituirea unei relații de coordonare copulativă sau adversativă, prin care se dezvoltă sensul de ‘pluralitate’ în simultaneitate: Andra și Cristina au plecat la Cernăuți Când termenii reprezentând aceeași funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin constituenți multipli reprezintă multiplicarea planului semantic al funcției, asigurată de instituirea unei relații de coordonare copulativă sau adversativă, prin care se dezvoltă sensul de ‘pluralitate’ în simultaneitate: Andra și Cristina au plecat la Cernăuți Când termenii reprezentând aceeași funcție sintactică dezvoltă între ei o relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), se multiplică, nu planul semantic al funcției, ci funcția însăși, ca realizare; actualizarea semanticii sale lexicale (care nu mai primește sensul ‘pluralitate’), cu originea în raportul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se desfășoară sub semnul opțiunii: Va pleca la Cernăuți Andra sau Cristina. sau al excluderii: Va pleca la Cernăuți nu Andra, ci Cristina., cu eliminarea situării într-o aceeași temporalitate. Realizarea tautologică a funcțiilor sintacticetc "Realizarea tautologic\ a func]iilor sintactice" Uneori, funcțiile sintactice (sau componenta nominală a funcției de predicat) se realizează, tautologic, prin aceleași unități lexicale prin care s-a exprimat regentul, într-o relație de dependență, sau celălalt termen, în relația de interdependență. Tautologia poate fi autentică, reală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semnul opțiunii: Va pleca la Cernăuți Andra sau Cristina. sau al excluderii: Va pleca la Cernăuți nu Andra, ci Cristina., cu eliminarea situării într-o aceeași temporalitate. Realizarea tautologică a funcțiilor sintacticetc "Realizarea tautologic\ a func]iilor sintactice" Uneori, funcțiile sintactice (sau componenta nominală a funcției de predicat) se realizează, tautologic, prin aceleași unități lexicale prin care s-a exprimat regentul, într-o relație de dependență, sau celălalt termen, în relația de interdependență. Tautologia poate fi autentică, reală: „O crimă rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situată în nedeterminare: „Bănuise el ce bănuise.” (E. Barbu, p. 323) școmplement directț, „Și mai merg ei cât mai merg, și de ce mergeau înainte, de ce lui Harap Alb i se tulburau mințile...” (I. Creangă, p. 245) șcircumstanțial temporalț. Exprimarea relațiilor sintactice și marcareatc "Exprimarea rela]iilor sintactice [i marcarea" identității specifice a funcțiilor pe care le genereaztc "identit\]ii specifice a func]iilor pe care le genereaz\" Unitate fundamentală a comunicării lingvistice, enunțul sintactic concentrează, în organizarea sa, principala caracteristică a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bănuise.” (E. Barbu, p. 323) școmplement directț, „Și mai merg ei cât mai merg, și de ce mergeau înainte, de ce lui Harap Alb i se tulburau mințile...” (I. Creangă, p. 245) șcircumstanțial temporalț. Exprimarea relațiilor sintactice și marcareatc "Exprimarea rela]iilor sintactice [i marcarea" identității specifice a funcțiilor pe care le genereaztc "identit\]ii specifice a func]iilor pe care le genereaz\" Unitate fundamentală a comunicării lingvistice, enunțul sintactic concentrează, în organizarea sa, principala caracteristică a funcționării limbii ca sistem semiotic specific
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Creangă, p. 245) șcircumstanțial temporalț. Exprimarea relațiilor sintactice și marcareatc "Exprimarea rela]iilor sintactice [i marcarea" identității specifice a funcțiilor pe care le genereaztc "identit\]ii specifice a func]iilor pe care le genereaz\" Unitate fundamentală a comunicării lingvistice, enunțul sintactic concentrează, în organizarea sa, principala caracteristică a funcționării limbii ca sistem semiotic specific: înscrierea organică a unui nivel lingvistic în cel imediat superior și strânsa interdependență dintre nivele. Cel mai înalt grad de interdependență caracterizează nivelele gramaticale: morfologic și sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactic concentrează, în organizarea sa, principala caracteristică a funcționării limbii ca sistem semiotic specific: înscrierea organică a unui nivel lingvistic în cel imediat superior și strânsa interdependență dintre nivele. Cel mai înalt grad de interdependență caracterizează nivelele gramaticale: morfologic și sintactic, cu consecințe imediate asupra nivelului lexical situat între ele: variații permanente în structura cuvântului. În raportul dintre cele două nivele gramaticale, conținutul sintactic (relațiile și funcțiile sintactice pe care le dezvoltă) determină o anumită structură morfologică a cuvintelor asociate în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
superior și strânsa interdependență dintre nivele. Cel mai înalt grad de interdependență caracterizează nivelele gramaticale: morfologic și sintactic, cu consecințe imediate asupra nivelului lexical situat între ele: variații permanente în structura cuvântului. În raportul dintre cele două nivele gramaticale, conținutul sintactic (relațiile și funcțiile sintactice pe care le dezvoltă) determină o anumită structură morfologică a cuvintelor asociate în aceeași sintagmă. Categoriile gramaticale cerute de desfășurarea unor relații sintactice se constituie în componente ale planului expresiei enunțului sintactic. În același timp, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre nivele. Cel mai înalt grad de interdependență caracterizează nivelele gramaticale: morfologic și sintactic, cu consecințe imediate asupra nivelului lexical situat între ele: variații permanente în structura cuvântului. În raportul dintre cele două nivele gramaticale, conținutul sintactic (relațiile și funcțiile sintactice pe care le dezvoltă) determină o anumită structură morfologică a cuvintelor asociate în aceeași sintagmă. Categoriile gramaticale cerute de desfășurarea unor relații sintactice se constituie în componente ale planului expresiei enunțului sintactic. În același timp, acestea, componente ale planului semantic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variații permanente în structura cuvântului. În raportul dintre cele două nivele gramaticale, conținutul sintactic (relațiile și funcțiile sintactice pe care le dezvoltă) determină o anumită structură morfologică a cuvintelor asociate în aceeași sintagmă. Categoriile gramaticale cerute de desfășurarea unor relații sintactice se constituie în componente ale planului expresiei enunțului sintactic. În același timp, acestea, componente ale planului semantic al nivelului morfologic, își dezvoltă un plan propriu de expresie: elemente morfematice corespunzătoare: dezinențe de caz, gen, număr și persoană etc. Relațiile sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două nivele gramaticale, conținutul sintactic (relațiile și funcțiile sintactice pe care le dezvoltă) determină o anumită structură morfologică a cuvintelor asociate în aceeași sintagmă. Categoriile gramaticale cerute de desfășurarea unor relații sintactice se constituie în componente ale planului expresiei enunțului sintactic. În același timp, acestea, componente ale planului semantic al nivelului morfologic, își dezvoltă un plan propriu de expresie: elemente morfematice corespunzătoare: dezinențe de caz, gen, număr și persoană etc. Relațiile sintactice, factor principal în organizarea planului semantic al enunțului lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice se constituie în componente ale planului expresiei enunțului sintactic. În același timp, acestea, componente ale planului semantic al nivelului morfologic, își dezvoltă un plan propriu de expresie: elemente morfematice corespunzătoare: dezinențe de caz, gen, număr și persoană etc. Relațiile sintactice, factor principal în organizarea planului semantic al enunțului lingvistic, își impun același rol determinant în organizarea planului expresiei. Cum relațiile sintactice dezvoltă sau condiționează dezvoltarea funcțiilor sintactice, organizarea planului expresiei se relevă, pe de o parte, ca manifestare a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
își dezvoltă un plan propriu de expresie: elemente morfematice corespunzătoare: dezinențe de caz, gen, număr și persoană etc. Relațiile sintactice, factor principal în organizarea planului semantic al enunțului lingvistic, își impun același rol determinant în organizarea planului expresiei. Cum relațiile sintactice dezvoltă sau condiționează dezvoltarea funcțiilor sintactice, organizarea planului expresiei se relevă, pe de o parte, ca manifestare a unor relații sintactice iar, pe de alta, ca marcă a noii identități, sintactice, a componentelor enunțului. Limba română dispune de mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresie: elemente morfematice corespunzătoare: dezinențe de caz, gen, număr și persoană etc. Relațiile sintactice, factor principal în organizarea planului semantic al enunțului lingvistic, își impun același rol determinant în organizarea planului expresiei. Cum relațiile sintactice dezvoltă sau condiționează dezvoltarea funcțiilor sintactice, organizarea planului expresiei se relevă, pe de o parte, ca manifestare a unor relații sintactice iar, pe de alta, ca marcă a noii identități, sintactice, a componentelor enunțului. Limba română dispune de mai multe modalități de manifestare a relațiilor sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]