1,917 matches
-
de studiu, Mädler desena prima hartă a planetei. Ecuatorul este definit de rotația corpului, dar locația Primului Meridian a fost specificata, ca și în cazul Terrei, alegându-se un punct arbitrar. Un crater mic, mai tarziu numit Airy-0, localizat în Sinus Meridiani reprezintă punctul prin care trece meridianul de 0.0° longitudine. Suprafața planetei, așa cum se poate vedea de pe Pământ, apare sub două tipuri de areale: câmpii plane acoperite cu praf și nisip bogat în oxid de fier roșiatic, considerate “continente
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
bogat în oxid de fier roșiatic, considerate “continente”, și li s-au dat nume ca Tară Arabiei (Arabia Terra) sau Lunca Amazoniei (Amazonis Planitia); și locuri mai întunecate, considerate “mari”, de aici denumiri că Marea Erythraeum, Marea Sirenum și Aurorae Sinus. Scutul vulcanic, Olympus Mons (Muntele Olimp), este cel mai înalt munte cunoscut din sistemul solar. Acest munte are 25 km înălțime și o bază de 600 km în diametru. În aceeași regiune cu el se află alți trei vulcani, numiți
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
două puncte craniometrice opuse: bazionul ("Basion") situat la mijlocul marginii anterioare a găurii mari a occipitalului și opistionul ("Opisthion") situat la mijlocul marginii posterioare a găurii occipitale mari. De-a lungul marginii inferioare a găurii occipitale se află un șanț inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă. Solzul osului occipital
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
opuse: bazionul ("Basion") situat la mijlocul marginii anterioare a găurii mari a occipitalului și opistionul ("Opisthion") situat la mijlocul marginii posterioare a găurii occipitale mari. De-a lungul marginii inferioare a găurii occipitale se află un șanț inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă. Solzul osului occipital formează cu cele
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
marginii anterioare a găurii mari a occipitalului și opistionul ("Opisthion") situat la mijlocul marginii posterioare a găurii occipitale mari. De-a lungul marginii inferioare a găurii occipitale se află un șanț inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă. Solzul osului occipital formează cu cele două oase parietale sutură lambdoidă
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
Băilești, România) 42. CREATIVE MATH SERIA A ȘI SERIA B (Suceava, România) 43. EUROPEAN MATHEMATICAL JOURNAL (Bruxelles, Belgia) 44. REVISTA DE MATEMATICĂ DIN VALEA JIULUI (Petroșani, România) 45. REVISTA DE MATEMATICĂ ALFA (Craiova, România) 46. COLLEGE MATHEMATICS JOURNAL (UȘA) 47. SINUS, REVISTA DE MATEMATICĂ (Suceava, România) 48. MINUS (Tîrgoviște, România)
Mihály Bencze () [Corola-website/Science/318369_a_319698]
-
este bombat, stilul este gros și cilindric. Polenul este steril. Cârceii sunt verzi, bifurcați, glabri. Frunza adultă este mare, asimetrică, întreagă sau trilobată, rar cu lobul terminal alungit, colorată verde închis pe partea superioară și puternic scămoasă pe fața inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale, slab schițate, iar sinusul pețiolar are formă de liră. Dinții sunt șterși, cu baza lățită și marginile drepte și mucronați. Nervurile sunt verzi, iar pețiolul este de culoare verde-vineție, mai lung decât nervura mediană. Strugurele este cilindro-conic
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
Polenul este steril. Cârceii sunt verzi, bifurcați, glabri. Frunza adultă este mare, asimetrică, întreagă sau trilobată, rar cu lobul terminal alungit, colorată verde închis pe partea superioară și puternic scămoasă pe fața inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale, slab schițate, iar sinusul pețiolar are formă de liră. Dinții sunt șterși, cu baza lățită și marginile drepte și mucronați. Nervurile sunt verzi, iar pețiolul este de culoare verde-vineție, mai lung decât nervura mediană. Strugurele este cilindro-conic, de mărime mijlocie, aripat, cu o așezare
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
grecește ὑμήν "piele, pieliță", latină "hymen vaginae") denumește o membrană subțire care acoperă parțial deschiderea vaginală umană. În stadiile incipiente ale genezei fetale, vaginul nu prezintă deschidere. ul se dezvoltă dintr-un strat subțire de țesut, care separă vaginul de sinus urogenitalis și se formează din celule ale sinusului și ale vaginului. În cele mai multe cazuri, himenul se deschide încă înainte de naștere. Marimea și forma himenului diferă mult între femei. Unele din formele cele mai răspândite sunt: Doar în rare cazuri himenul
Himen () [Corola-website/Science/315020_a_316349]
-
o membrană subțire care acoperă parțial deschiderea vaginală umană. În stadiile incipiente ale genezei fetale, vaginul nu prezintă deschidere. ul se dezvoltă dintr-un strat subțire de țesut, care separă vaginul de sinus urogenitalis și se formează din celule ale sinusului și ale vaginului. În cele mai multe cazuri, himenul se deschide încă înainte de naștere. Marimea și forma himenului diferă mult între femei. Unele din formele cele mai răspândite sunt: Doar în rare cazuri himenul închide complet vaginul ca o forma specifică de
Himen () [Corola-website/Science/315020_a_316349]
-
în partea anterioară a acestui fund de sac; acest fund de sac de natură endodermică este închis de o membrană ectodermică (membrana cloacală - proctodeum) (62, 57). În săptămâna a 6-a un sept mezodermal împarte cloaca într-o cavitate anterioară (sinusul urogenital) și una posterioară (canalul anal); acest sept fuzionează în săptămâna a 7-a cu membrana cloacală și formează corpul perineal; membrana cloacală este împărțită astfel într-o membrană urogenitală (porțiunea anterioară, mai întinsă) și o membrană anală (porțiunea posterioară
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
(franceză: "golfe du Lion", spaniolă: "golfo de León", occitană: "golf del/dau Leon", catalană: "golf del Lleó", latină: "sinus Leonis, mare Leonis") este o parte a Mării Mediterane care scaldă litoralul din regiunile franceze Languedoc-Roussillon și Provence, de la Pirinei în vest până la Toulon în est. Pe malul golfului Lion se află Camargue, singura regiune mlăștinoasă naturală de pe țărmul Mării
Golful Lion () [Corola-website/Science/316322_a_317651]
-
a scris o carte de trigonometrie sferică numită Sphaerica dezvoltând teorema lui Menelaus. Cartea arcelor necunoscute pe o sferă scrisă de matematicianul Islamic Al-Jayyani este considerată a fi primul tratat de geometrie sferică. Cartea conține formule ale triunghiurilor dreptunghice, teorema sinusului și soluții ale triunghiului sferic prin intermediul triunghiului polar. Cartea "De Triangulis omnimodis" a lui Regiomontanus, scrisă în anul 1464, este prima lucrare de trigonometrie pură din Europa. Girolamo Cardano nota un secol mai târziu că multe din problemele de trigonometrie
Geometrie sferică () [Corola-website/Science/320042_a_321371]
-
9-lea, Muhammad ibn Mūsă al-Khwărizmī a fost un pionier în trigonometria sferică, scriind un tratat pe această temă. În secolul al 10-lea, Abū al-Wafă' al-Būzjănī a stabilit formula de adunarea a unghiurilor, adică sin(a + b), precum și formula sinusului pentru trigonometrie sferică: În care a, b și c sunt unghiurile de la centrul sferei care subîntind cele trei laturi ale triunghiului, iar α, β, and γ sunt unghiurile dintre laturi, unghiul α fiind opusul laturii subîntinse de unghiul a, β
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
ceea ce unii consideră a fi primul tratat de trigonometrie sferică intitulat "Cartea arcelor necunoscute ale unei sfere","circa" 1060, în care trigonometria sferică a fost publicată într-o formă modernă. Cartea lui Al-Jayyani mai conține formule ale triunghiurilor dreptunghice, teorema sinusului și soluția unui triunghi sferic prin intermediul triunghiului polar. Mai târziu, acest tratat a avut "o puternică influență asupra matematicii europene", iar "definiția raportului ca număr" și "metoda sa de rezolvare a triunghiurilor sferice având toate laturile necunoscute" probabil că l-
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
de astronomie, iar mai apoi a dezvoltat trigonometria sferică, aducând-o la forma ei actuală. El a arătat că există șase cazuri distincte ale triunghiurilor dreptunghice în trigonometria sferică. De asemenea, în capitolul "On the Sector Figure", a enunțat teorema sinusului pentru triunghiuri plane și sferice, descoperind și teorema tangentei pentru triunghiurile sferice. Pe suprafața unei sfere, cel mai apropiat analog al dreptelor sunt cercurile mari, adică cercurile ale căror centre coincid cu centrul sferei. De exemplu, considerând Pământul o sferă
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
Cele cinci numere pe care le avem acum formează pentagonul lui Napier. Pentru orice alegere a trei unghiuri, unul fiind unghiul din "mijloc", ceilalte două unghiuri vor fi adiacente sau opuse altor două unghiuri. Atunci Regula lui Napier arată că "sinusul" unghiului din mijloc este egal cu: De exemplu, începând cu unghiul formula 5, putem obține formula: Folosind identitățile pentru unghiurile complementare, avem: Vezi și formula Haversin care dă lungimile laturilor și unghiurile unui triunghi sferic într-o formă numeric stabilă pentru
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
triunghiului sferic care subîntind unghiul A, triunghiuri în care se folosește teorema cosinusului pentru triunghiuri plane. Mai mult, acestă identitate se reduce la teorema din plan pentru triunghiuri de arie mică. De asemenea triunghiurile sferice satisfac o teoremă analoagă teoremei sinusului din geometria plană: O listă detaliată a identităților este disponibilă aici În final, aceste triunghiuri satisfac și formula laturilor pe jumătate.
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
Versin or sinus versus, versin("θ"), este o funcție trigonometrică egală cu . Funcția versin apare în câteva tabele trigonometrice timpurii fiind larg răspândită, dar în ziua de azi puțin folosită. De asemenea mai se scrie ca vers("θ") or ver("θ"). În Latină
Versinus () [Corola-website/Science/320046_a_321375]
-
este o funcție trigonometrică egală cu . Funcția versin apare în câteva tabele trigonometrice timpurii fiind larg răspândită, dar în ziua de azi puțin folosită. De asemenea mai se scrie ca vers("θ") or ver("θ"). În Latină, este cunoscută ca "sinus versus" (sinus invers) sau "sagitta" (săgeata). Există alte șapte funcții similare: Altă funcție similară este exsecant. Pentru o funcție trigonometrică "f", definițiile de mai sus corespund relațiilor: Istoric, sinus versus a fost considerată una din cele mai importante funcții trigonometrice
Versinus () [Corola-website/Science/320046_a_321375]
-
funcție trigonometrică egală cu . Funcția versin apare în câteva tabele trigonometrice timpurii fiind larg răspândită, dar în ziua de azi puțin folosită. De asemenea mai se scrie ca vers("θ") or ver("θ"). În Latină, este cunoscută ca "sinus versus" (sinus invers) sau "sagitta" (săgeata). Există alte șapte funcții similare: Altă funcție similară este exsecant. Pentru o funcție trigonometrică "f", definițiile de mai sus corespund relațiilor: Istoric, sinus versus a fost considerată una din cele mai importante funcții trigonometrice, dar în
Versinus () [Corola-website/Science/320046_a_321375]
-
ca vers("θ") or ver("θ"). În Latină, este cunoscută ca "sinus versus" (sinus invers) sau "sagitta" (săgeata). Există alte șapte funcții similare: Altă funcție similară este exsecant. Pentru o funcție trigonometrică "f", definițiile de mai sus corespund relațiilor: Istoric, sinus versus a fost considerată una din cele mai importante funcții trigonometrice, dar în timpurile moderne a scăzut în popularitate datorită calculatoarelor de mână și computerelor. Când θ tinde către zero, versin(θ) este diferența dintre două cantități foarte apropiate, deci
Versinus () [Corola-website/Science/320046_a_321375]
-
fost născocit în textele de navigație doar pentru acest tip de aplicații (vezi referințele). De fapt, cel mai vechi tabel care a supraviețuit, din secolele patru - cinci a perioadei "Siddhantas" din India, a fost un tabel de valori numai pentru sinus și sinus versus (între 0 și 90° cu increment de 3.75°) (Boyer, 1991). Acest lucru este, poate, chiar mai surprinzător având în vedere că versin apare ca un pas intermediar în aplicarea formulei unghiului pe jumătate sin("θ"/2
Versinus () [Corola-website/Science/320046_a_321375]
-
în textele de navigație doar pentru acest tip de aplicații (vezi referințele). De fapt, cel mai vechi tabel care a supraviețuit, din secolele patru - cinci a perioadei "Siddhantas" din India, a fost un tabel de valori numai pentru sinus și sinus versus (între 0 și 90° cu increment de 3.75°) (Boyer, 1991). Acest lucru este, poate, chiar mai surprinzător având în vedere că versin apare ca un pas intermediar în aplicarea formulei unghiului pe jumătate sin("θ"/2) = versin("θ
Versinus () [Corola-website/Science/320046_a_321375]
-
poate, chiar mai surprinzător având în vedere că versin apare ca un pas intermediar în aplicarea formulei unghiului pe jumătate sin("θ"/2) = versin("θ")/2, obținută de Ptolemeu, și folosită pentru a construi astfel de tabele. Ca și pentru sinus, etimologia derivată din secolul al 12-lea a transcris greșit cuvântul sanscrit "jiva" via limba arabă. Pentru a contrasta cu "sinus versus", funcția sinus a fost numită câteodată "sinus rectus" sau "sin vertical". Sensul acestor termeni poate fi determinat dacă
Versinus () [Corola-website/Science/320046_a_321375]