3,963 matches
-
îi netezea cutele din haina din plastic sau cine știe ce carcasa lui Alin îi făcea. Dacă-i dădeai un șut, își cerea el scuze. N-avea tată, zicea că murise, dar toți bănuiau că de fapt fugise în lume cu vreo sirenă sau că, pur și simplu, se îngrozise să mai rămînă tatăl unui copil precum Cornel și a șters-o, înscenîndu-și un accident, pentru a nu mai fi căutat de cei abandonați. Dacă Alin s-ar fi atins de Cornel, și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de rost, să se pregătească la toate prostiile, care te-ajută fix degeaba să treci la nivelul următor. Dar de ce n-o pui și pe soră-mea să-nvețe? Învață și ea, nu-ți fă griji. Dar Alin știa că sirena nu-nvăța. Pierdea timpul cu băieții și cu prietenele prin oraș. Odată ciclopul a vrut s-o facă și pe ea medic. Cînd a crescut, nu i-a mai mers. A încercat să se sinucidă cînd n-au lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Poate nu-și pregătise cu grijă ingredientele sau nu se antrenase ca lumea pentru vraja asta. Nu de data asta. Dragonul era imun. Și-a scos alte arme. A plîns, s-a tîrît la picioarele dragonu-lui, i-a amintit de sirena pe care o lasă să facă ce vrea, s-a supărat pe el, i-a spus că nu mai vorbește în veci cu el, c-o să intre în gre-va foamei, nimic n-a funcționat, dragonul a rămas neclintit, parîndu-i orice
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Dragonii i-au luat cu mașina și pe băieți. Pe drum, Alin a adormit, refăcîndu-și forțele pentru o nouă misiune. Acasă, l-au lăsat să joace cît voia. Spuneau că i-ar prii după o astfel de tragedie. Pînă și sirena le-a dat dreptate, cică să treacă peste "trauma suferită", ceva de genul. Voia să-l "consilieze", dar el a pus-o să-i ia un joc. Alin nu prea înțelegea de ce toată lumea se poartă așa cu el, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
lățimii umerilor. Această poziție este abordată de către înotător după primul semnal al arbitrului. La comanda „Luați locurile”, se execută flexia coatelor și se apropie pieptul de perete, concomitent cu ridicarea șezutei. Bărbia este menținută în piept. După semnalul sonor, fluier, sirenă, pistol, elanul se realizează printr-o extensie energică a întregului corp, concomitent cu ducerea brațelor spre înapoi, ușor prin lateral, iar privirea este energic spre celălalt capăt al bazinului. Drumul aerian se execută cu corpul arcuit, peste nivelul apei. După
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cel care devine centrul misterelor de la Eleusis datorită faptului că el poate simboliza soarta dorinței pămîntești: refularea și sublimarea ei. Iată ce relatează mitul: Hades, divinitatea infernului, o atrage pe Persephona în lăcașul lui subteran (subconștientul) în timp ce aceasta asculta cîntecul Sirenelor (simbol al exaltării imaginative). Pornind de la această semnificații dublă -bobul îngropat și dorința refulată -, imaginile agrare și psihologice se amalgamează ca să facă în final loc semnificației etice, sensul și obiectivul inițierii în aceste mistere. La intervenția lui Zeus (Soarele), Hades
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care obligă traducerea să le caute sensul moral, căci, în interpretarea sezonieră și chiar și în cea metafizică, adaosurile nu ar fi decît niște arabescuri lipsite de importanță, în mitul în discuție, de exemplu, Persephona este răpită în timp ce asculta cîntecul sirenelor, dar după o altă variantă în timp ce culegea narcise. Sirenele simbolizează aspectul seducător al imaginației exaltate, iar narcisele reprezintă unul dintre simbolurile vanității. Sensurile acestea nu dobîndesc un sens veridic decît dacă sînt interpretate din punct de vedre psihologic: dorința (Persephona
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în interpretarea sezonieră și chiar și în cea metafizică, adaosurile nu ar fi decît niște arabescuri lipsite de importanță, în mitul în discuție, de exemplu, Persephona este răpită în timp ce asculta cîntecul sirenelor, dar după o altă variantă în timp ce culegea narcise. Sirenele simbolizează aspectul seducător al imaginației exaltate, iar narcisele reprezintă unul dintre simbolurile vanității. Sensurile acestea nu dobîndesc un sens veridic decît dacă sînt interpretate din punct de vedre psihologic: dorința (Persephona) este supusă refulării (răpirea) atunci cînd prima se lasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Florentina Vrăbiuță (c) TIBERIU BRĂILEAN (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Tiberiu Brăilean Fundamente filosofice ale economiei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 În căutarea "sensului" pierdut... Evenimentele scriitoricești din ultima vreme ne descoperă un Tiberiu Brăilean complex și sofisticat, fermecat deopotrivă de sirenele verbului poetic, de arcanele speculației sistematice, de ispitele redemptorii ale gnosticei Sofia sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o matrice de potențialități, o stază din care totul decurge, totul se naște la Viață. El poate fi perceput golit de gînduri și de sentimente, fără imagini și fără concepte într-o cameră albă, goală, ascultînd liniștea, tulburătoarea liniște a sirenelor despre care vorbea Kafka. Cum spunea Leonardo da Vinci, "printre lucrurile importante pe care le avem, cel mai important este existența lui nimic". În rest, tot ce există, Universul întreg e doar o idee trecătoare în mintea lui Dumnezeu. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
speranță, pleacă pe continent și se oprește la Amsterdam. La sediul unei corporații navale internaționale i se oferă postul respectiv de meteorolog. Acceptă și iată-l acum în prima noapte în casa părăsită de la antipozi. Ca un Ulise ispitit de sirene, are parte de vedenii fantasmatice tip E.A. Poe, cum ar fi mâna horror cu degete unite printr-o membrană aparținând unor ființe între om, rechin și batracian care se îmbulzeau să ia clădirea cu asalt, să dea buzna peste el
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unele de inspirație macedonskiană: "Efebul de aur trece pe drumul de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de sirene/ De va fi o lume ideală la capăt/ Funebrele bocete vor da strălucire/ Celui prea tânăr alungat pe mări" (Izvoare); "Arde-n altare smirna ideilor/ Nimeni nu doarme când noaptea/ Trece emirul pe podul de aur" (Canoe); Repaosul luminii, umbră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rădăcini de fier/ și se iubesc deși în vârf au brumă/ și cântă răstignirea lor pe cer". La celălalt capăt, spre sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, departe de a se lăsa și el, asemenea unora dintre congeneri, sedus de sirenele ațâțătoare ale poeziei douămiiste, Horia Zilieru poetizează la fel de anacronic și de gingaș sentimental, în versuri ce preferă stilizarea afectivă sau stilistică a propriilor neliniști sau drame existențiale. A se citi, spre exemplu, remarcabilul Cântec de adormit Joshua Emmanuel, din Patimile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
francezilor pentru forma, cultul formei: "la forme finit par être une fin en soi" [de Gramont, p.308]. Ceea ce primează este cultivarea ideii de frumos în propria persoană. Majoritatea metaforelor utilizate în portretele Parizienelor sunt cele de păpușă, floare, pasăre, sirenă, având o semantica bogată: "Elles ressemblent à des fleurs, elles ressemblaient à des oiseaux, elles ressemblaient à mille autres choses autant qu'à des femmes" [Maupassant, Notre coeur, p.209]. Este sugestiva comparația femeilor din saloanele pariziene cu florile rare112
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mais un bouquet vivant, un imaginable bouquet" [Maupassant, Notre coeur, p.208]. Florile râului otrăvesc bărbații și femeile, maturii și adolescenții deopotrivă. Plantă care ascunde pasiunea incestuoasa a lui Renée este un arbust blestemat 113. Aparențele amăgitoare sunt însă asemeni sirenelor, care nu au decât ceea ce promit și seduc pentru a întinde o capcană: seriile de determinative dispuse în crescendo (mâinile, care atrag și sufocă, picioarele lungi făcute parcă pentru a se salva la momentul potrivit) prezintă o imagine contradictorie, simbol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Odiseu, Atena și Telemah, Penelopa îl asculta pe cântărețul Femius, Plecarea lui Telemah, Telemah ajunge în cetatea Pylos, Jertfă în cinstea Atenei, Apariția lui Iftìmos în fața Penelopei, Zeus îl trimite pe Hermes la Calipso, Nausicaa, Pe insula Ciclopilor, Tărâmul morților, Sirenele Scila și Caribda, Spre insula soarelui etc. Aceste versiuni se încadrează în tradiția ilustra inaugurată de Ippolito Pindemonte, Vincenzo Monti, Ugo Foscolo, continuată de Giacomo Leopardi și nu în ultimul rând de Giovanni Pascoli care, la rândul său, îi tălmăcise
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scriitori se lasă "anexați", pe măsură ce intră în interiorul marelui continent, de acest "Nou Canaan" care îi învăluie, fără voia lor, în mreaja mythos-ului fabulos și inexplicabil (complet diferit de logos-ul asumat inițial, prin natura lor pozitivistă, de autori), întocmai precum sirenele homerice își împresoară victimele cu cîntecul lor ireal de seducător. Odată captivi în "visul american", ei nu mai scriu un jurnal de călătorie, ci doar literatură. De altfel, s-a vorbit frecvent în critică despre componenta "estetică" a jurnalului de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
planetei. Aceasta este condiția umană și poetică. Poate că apariția sa în lume n-a fost decât o ingenioasă tentativă a naturii de a-și contopi regnurile. Poate că poezia nici nu este altceva decât nehotărârea între ipostaze. Dacă e sirenă, poetul cântă, păstrându-și coada de pește mut; pterodactil, primește aripi uriașe, dar nu renunță la dinți; Pan este animal, om și zeu, în același timp. Iar, dacă e numa om, atunci este nenumărați oameni, deodată. Este constructorul și marinarul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Hristos. Zarurile aruncate au fost descifrate ...Sau cel puțin așa suține tînărul și neliniștitul filosof parizian Quentin Meillassoux, profesor la celebra Ecole Normale de pe rue d'Ulm, într-o recentă publicație a sa, Le Nombre et la Sirène /Numărul și Sirena (2011), în care abordează mult discutatul secret al poemului emblematic al lui Stéphane Mallarmé, "Un coup de dés"/ "O aruncare de zaruri"... Considerat unul din cei mai sclipitori și originali gînditori ai generației sale, revelat și consacrat de volumul Après
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
zaruri...", o tentativă de a inventa o nouă metrică, atît în formă cît și în conținut, o metrică la fel de strictă ca alexandrinul și la fel de aleatorie ca versul liber. Aceasta e ipoteza pe care a verificat-o în eseul Numărul și Sirena, scrutînd poemul mallarmean în căutarea indiciilor unei încifrări ontologico-poetice, oprindu-se îndeosebi asupra miezului textului, unde două sintagme de comparație ipotetică "comme si" (si fiind și a șaptea notă din gamă) înconjoară o meditație asupra abisului ("0"). De unde și formula
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
distih în chiasmă (de la "o lovitură de zaruri" la "ca și", apoi de la "ca și" la o "lovitură de zaruri"). Textul în sine este o permanentă provocare adresată inteligenței cititorului și mizează pe forța contradicției. Cert e că Numărul și Sirena reușește să tulbure apele exegezei mallarméene și să ne facă să reconsiderăm raporturile poetului cu hazardul. In honorem Edgar Morin Sociolog, istoric, filosof, Edgar Morin a împlinit 90 de ani pe 8 iulie 2011. Aniversarea și-a sărbătorit-o publicînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Moreau. Acest fapt demonstrează intenția pictorului de a oferi o viziune coerentă a operei sale, pe un portativ tematic care relevă armonicele stilistice. După contabilitatea ținută de Gilbert Durand 56, avem 25 de reluări ale temei Himerei, 6 ale temei Sirenelor, 6 ale Messalinei, 13 ale Pasifeei, 16 ale Elenei, 3 ale lui Circe, 10 ale Medeei, 5 ale Dalilei și 18 ale Salomeei. Ceea ce probează și o transpunere aproape muzicală a operei sale, într-o armonie care se bazează pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Kalinderu). Această figură feminină posedă întreaga ambiguitate virtual punitivă a unei femme fatale, ambiguitate pe care personajul fabulos al folclorului românesc, Zâna sau Știma lacurilor, o întreține. Asemeni Ielelor, Frumoaselor, Vântoaselor, Rusalcelor din folclorul autohton sau a naiadelor, nereidelor sau sirenelor din mitologia greco-latină, Știma sau Zâna lacului dispune de fascinul unui erotism meduzant, fatal. Povestirea lui Vasile Voiculescu, Lostrița, sau povestirile lui Mihail Sadoveanu, care refac un spațiu fabulos, mitologic, Nada Florilor, sunt populate cu ființe înzestrate cu o periculoasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
singurătatea deplină a unui loc pustiu, desfășurându-și grația departe de ochiul profan. Simbolist în această pânză este un anumit aer melancolic, o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie alegorizantă. Mitologicul sau folcloricul constituie doar un pretext
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care poartă amprenta simbolismului, Îngerul morții (1910-1911), Quartetul (1900) și Corul de copii, Hora ielelor (1900, Muzeul Brukenthal, Sibiu), ultimul este dedicat acestor creaturi fantastice ale pădurilor, făpturi feminine de o frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate, le întind în mijlocul pădurii. Jocul ielelor se poate dovedi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]