71,127 matches
-
era cel mai puternic, iar Wei cel mai slab. În anul 268 î.e.n., Qin a atacat statul Wei și după mai multe bătălii l-a anexat. Apoi, a pornit războiul împotriva statului Han. De teamă, regele acestuia a trimis un sol în statul Qin pentru a încheia pacea, promițând că-i va ceda ținutul Shangdang. Dar prefectul ținutului, Feng Ting, s-a împotrivit acestei decizii. Pentru ca statele Han și Zhao să se unească în fața invaziei statului Qin, el a oferit din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de el a trecut de la ofensivă la defensivă. Bazându-se pe condițiile geografice optime și barierele solide ridicate, armata statului Zhao a reușit să oprească înaintarea armatei statului Qin. Pentru a ieși din impas, Qin a recurs la tactica dezbinării. Solii acestuia au mers la Handan, capitala statului Zhao, unde au cumpărat cu bani grei niște dregători influenți. Ei au răspândit zvonul potrivit căruia Lian Po nu lansează atacuri din cauză că vrea să capituleze și că armata statului Qin se teme foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
forța și precizia cu care se mișcă dau adesea impresia neomenescului. Pielea și mușchii sportivilor par o continuare a echipamentului hi-tech. Noaptea, după ce se încheie transmisiunile de la Atena, mă uit pe DVD-uri la secvențe din istoria Olimpiadelor. Exercițiile la sol sau paralele ale celebrelor pe atunci Olga Korbut și Ludmila Turișceva, de la München ’72, par momente dintr-un concurs interșcolar: viteza, numărul de rotații, complexitatea aterizărilor, totul e redus la jumătate. Iar cele două gimnaste arată ca niște fete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe care le știm, ci doar cete conduse de dictatori rivali și mici comunități de țărani agricultori, fără prea multe legături Între ele. Acești agricultori lucrau pămîntul cu pluguri simple de lemn și cu catîri și, atunci cînd lucrau noaptea, solul radioactiv strălucea În urma plugului precum fosforul. Pe Întreg cuprinsul pămîntului, oamenii sufereau de boli inimaginabile, inclusiv de multe care nu existaseră niciodată Înainte de holocaust, și multe dintre acestea afectau pielea, În așa fel Încît mulți oameni aveau trupul acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
accidentul și orice posibilitate de-a fi acuzat de omor fără premeditare făcuseră din ea un fel de celebritate. - Salonul ăsta-i rezervat victimelor accidentelor de avion, i-am spus. Paturile sunt ținute în așteptare. - Dacă fac un luping la sol, sâmbătă s-ar putea să te trezești și să mă găsești lângă tine. Se uită prelung la paturile goale, probabil vizualizând fiecare rănit imaginar. - Mâine o să cobori din pat. Vor să umbli. Se uită în jos la mine cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lucrurile din jurul meu. M-am uitat atent la fața mea palidă, ca de manechin, încercând să-i citesc liniile. Pielea netedă aproape că aparținea unui personaj de film științifico-fantastic, cineva care, după o îndelungată călătorie lăuntrică, coboară din capsulă pe solul supraluminat al unei planete necunoscute. În orice clipă, cerurile s-ar fi putut deschide... Dintr-un impuls, am întrebat: - Unde-i mașina? - Afară... în parcarea medicului. - Cum? M-am ridicat într-un cot, încercând să văd prin geamul din spatele patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate străzile și autostrăzile acelea fuseseră fără știre construite de noi pentru primirea lor. Aplecat peste mine, Vaughan pilota mașina printre traseele luminoase. Când am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că avea două gemulețe posterioare sparte. Daunele suferite de mașină s-au înmulțit constant. De pe apărătoarea stângă a roții din spate se desprinse un panou și bara de protecție din față rămase agățată de pinionul șasiului, curbura ei ruginie atingând solul la fiecare viraj. Ascuns după parbrizul prăfuit, Vaughan ședea aplecat peste volan în vreme ce conducea cu viteză de-a lungul autostrăzii, neștiind și nepăsându-i de adânciturile și de urmele de impact ale caroseriei, care semănau cu rănile autoprovocate ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
soare, deschise cartea la pagina 231 și continuă să citească. Valul se sparse la treizeci și șase de centimetri de picioarele lui Aurel. Forța, suflul spargerii îl ridică pe acesta în aer, la fix un metru și șapte centimetri deasupra solului. Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și din ce în ce mai sus și mai sus, împingându-l totodată înspre faleza din care apa mușca cu furie, în cele din urmă așezându-l ușor sus, pe faleză, chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am plecat. - Uau! făcură ceilalți în semn de apreciere. - Eu, zise Vlad Țepeș, nu-s lăudăros ca voi. S-au scris cărți și s-au făcut filme despre mine. Sunt și în cartea recordurilor, cu 759 de turci și opt soli papali pe care i-am tras în țeapă într-o singură zi. Da’ un lucru nu-nțeleg, zise Țepeș înfuriindu-se: după ce i-am bătut de atâtea ori noi toți, cum se face, da, cum se face că nenorociților ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
reușit să lași la o parte ceva ce considerai esențial, îți dai seama că poți să te lipsești și de altceva, apoi de multe alte lucruri. Iată-mă, deci, parcurgând această suprafață goală care este lumea. Un vânt la nivelul solului târăște în rafale de lapoviță ultimele resturi ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zbârlit și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea, iar șarpele înceta să se mai zbată. Domnul J.L.B. Matekoni știa că astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fată de etnie afrikaan - venise de la Johannesburg cu câțiva ani înainte, după ce intrase într-o încurcătură din motive politice dincolo de graniță. Apoi, mai era un german din Namibia, un bărbat bărbos, înalt și deșirat, care avea niște idei în legătură cu îmbogățirea solului, și câțiva localnici din Mochudi care lucraseră acolo în mișcarea Brigăzii. Presupun că i-am putea numi un soi de comună, dar nu cred că acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit. Mă gândesc la comune ca fiind genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fi cuvântul cel mai potrivit. Mă gândesc la comune ca fiind genul de loc în care se strâng hippioții și fumează dagga, ceea ce nu era cazul aici. Erau cu toții foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate îmbunătăți agricultura din ținuturile secetoase cum sunt acelea din Botswana și Namibia, cultivând legume sub niște plase umbroase și irigându-le cu picături de apă de pe sfoară. Poate ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sunt acelea din Botswana și Namibia, cultivând legume sub niște plase umbroase și irigându-le cu picături de apă de pe sfoară. Poate ați văzut procedeul, Mma Ramotswe: sfoara iese dintr-un furtun subțire și picătura de apă se prelinge în sol la baza plantei. Chiar e un procedeu care dă roade. Am văzut rezultatele. Burkhardt voia să înființeze o cooperativă acolo, cu sediul în clădirea vechii ferme. Reușise să strângă ceva bani de ici, de colo, desțeleniseră o bucată de savană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-avea; e posibil să aibă o legătură cu căldura și mișcarea. Oare șerpii visau la locuri speciale anume create pentru ei? Or fi crezut că există un rai al șerpilor pe undeva? Un loc unde totul e la nivelul solului și nu există nimeni care să calce pe ei? Îi trebuiră câteva momente ca să-și obișnuiască ochii cu întunericul dinăuntru, dar după un timp văzu că nu-i nimic periculos. Pompa era acționată de o roată mare, care era pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se gândește destul de mult la asta. Dar ceea ce era cel mai important pentru domnul J.L.B. Matekoni era gândul că darul acesta, care era, probabil, cel mai scump cadou pe care-l va oferi vreodată cuiva, era un dar din chiar solul Botswanei. Domnul J.L.B. Matekoni era patriot. Își iubea la fel de mult țara cum știa că și-o iubește și Mma Ramotswe. Gândul că diamantul pe care în final îl vor alege ar putea să vină dintr-una din cele trei mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
timp a luat note mari la matematică, iar caligrafia i s-a îmbunătățit atât de mult, încât ai fi zis că-i vorba de un cu totul alt băiat. A scris o compunere pe care am păstrat-o: Cauzele eroziunii solului în Botswana și într-o zi v-aș putea-o arăta dacă doriți. E o compunere reușită și cred că ar putea ajunge într-o bună zi ministrul minelor sau poate ministrul apelor dacă se va ține de treabă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
casă. Era un ținut secetos, dar acum, la începutul anotimpului ploios, începea să se schimbe. Ploile timpurii fuseseră mană cerească. La nord și la est se îngrămădiseră nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Berthelot... - Eu am coborât, nu mă interesează... - Dar generalul... - Mie mi-e rău... Primarul cere să i se dea un microfon, să vorbească din nacelă mulțimii. - Dragi studenți și privitori, zborul ăsta e românesc... Îl lăsăm pe domnu’ Charles la sol, s-aibă pământul sub tălpi... și zic să-i dăm drumu’, doar nu m-am aburcat de pomană aici... Balonul se ridică, cei de jos fluieră și aplaudă, ambasadorul e pământiu la față. Se urcă-n mașina oficială și dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
roua bogată care Îi acoperea ogoarele. Din prima lui ședere În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu cîteva livezi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un gust ușor amărui, care mai apoi se pierdea Într-un sol buretos, precum și peste găinaț și coji sparte de ou, deci nu mai Încăpea nici o Îndoială că În locul acela Își făcuseră ciub, de-a lungul mai multor veacuri, milioane și milioane de păsări marine. Rămase pe gînduri o bună bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ridica tonul vocii dacă ridici cartilajul laringal. E umflătura aia din gât pe care-o simți că se înalță când cânți scalele ascendente. Ea zise: — Dacă reușești să-ți ții laringele așa, vocea ta ar trebui să rămână undeva între sol și do. Sunt circa 160 de hertzi. Brandy Alexander și felul cum arăta transformau restul lumii într-o realitate virtuală. Își schimba culoarea din fiecare nou unghi. Devenea verde la un pas de-al meu. Roșie la următorul. Devenea argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și să-i fac o vizită. Casa lui Evie era mare - albă cu obloane verzi vânătorești, o casă colonială cu două etaje, cu uriașe coloane în față. Iederă cheală și trandafiri cățărători - trandafiri galbeni - se urcaseră pe trei metri de la sol în jurul fiecărei coloane uriașe. Aici ți l-ai imagina pe Ashley Wilkes tăind iarba, sau pe Rhett Butler dând jos obloanele de furtună, dar Evie, ea îi are pe ăștia trei sclavi din Laos cu salariu minim care refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
războiului își făcea o mie și una de gânduri, dacă între timp s-au plantat mine noi, dacă a plouat și a alunecat terenul, există astfel de cazuri de mine "călătoare" pe uscat, mai ales dacă e vorba de un sol nisipos, ca mai toate malurile Dunării de jos și ale Siretului, dacă planul de lucru nu e bun și la mijloc e o capcană, o trădare, dacă pur și simplu va citi greșit, ce e stînga să fie dreapta, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]