1,838 matches
-
dale. Unul scuipă. Tăietură de montaj: Ziaristul coboară din metrou Împingînd-o afară și pe doamna a cărei coafură se clatină primejdios. Observă jandarmii cu o privire mirată. Ceilalți pasageri par nepăsători, ca și cum ar ști ceva ce lui Îi scapă. Sonor: Sonata nr. 1 pentru violoncel de Bach. Plan general: Ziaristul urcă cu scara rulantă, prins Într-un ghem pietrificat de figuri inexpresive. Plan detaliu: Chipul personajului principal se apropie de obiectiv. Seamănă cu Yves Montand. Zoom. Pupilele i se dilată. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu numai că-l acceptă oamenii Închiși la culoare par să accepte pe oricine care știe să cînte, așa se explică ușurința cu care au fost luați sclavi cu miile, căpitanii corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze o sonată pe plajă, negrii cădeau În nisip de Încîntare și marinarii, la pîndă, Îi băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să-i facă vocea a doua, a treia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bursă, e talentat și așa mai departe, Însă este Îndrăgostit. Lucrul cel mai frumos din Running on Empty este povestea de dragoste dintre River Phoenix și fata profesorului de pian, spusă cu economie de mijloace, cu tandrețe, pe acorduri de sonate beethoveniene perfect Întrerupte din cînd și cînd de cîte-o reclamă la Tampax, verde, pentru mers la pădure, una la hîrtie igienică Zewa și alta la Timotei, cu extract de castravete. Și-ar mai fi și proba de interpretare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obscuritate (doar cu o mică lampă de concert deasupra partiturii), Richter a-ntrebat la rîndul lui: „Și ce să vadă publicul? MÎinile?” Și s-a strîmbat expresiv. „Expresia feței”, a spus reporterul. „La ce bun?”, a răspuns Richter. Apoi, pe acordurile sonatei În do major de Shubert, „favorita” sa, uriașul artist, acum bătrîn și slab, a ridicat Încet mîinile și și-a prins În palme fruntea cu Întreaga literatură pentru pian a lumii acolo, Înăuntru, și a rostit Încet „știți, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
politic din capetele sparte. Adevărul e altul: dacă În iunie trecut minerii au plantat flori, cum ne-a mărturisit președintele, de data asta au venit pentru Festivalul George Enescu. În seara zilei de 22 septembrie au ascultat cu căștile plecate sonatele pentru pian preparat de John Cage, la Sala Radio. La sfîrșit au cîntat și ei. Domnul Iliescu, mare amator de muzică intelectuală, nu i-a mai lăudat. L-a deranjat un bemol englez. Așa că de la o vreme conducerea TVR nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce-am pus un casetofon pe mormînt și-a Început să se audă un cîntec de Dylan. Eram toți foarte tineri. Eram toți foarte triști, Riaba, găinușa mea, as I lay, in my bed, once again. Friedrich Gulda interpretînd sonatele pentru pian de Beethoven, Gainsborough, Gagarin și omulețul lui Gopo. Frații Grimm și Grieg. Galați. Galsworthy miercuri seara la televizor, Galileo Galilei zilnic, Gauss aplicînd metode matematice În studiul magnetismului, magnetismul lui Giacometti, Gutenberg pentru muncitori, guturai pentru copii, basmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rezistentă formă de viață imaginabilă (supraviețuiesc unui atentat cu bombă asupra rachetei lor). Tau-cetienii au un metabolism rapid și respiră iod și clor. Tinescu e director și șeful lui Roald Vincent (de la BRC) care se ocupă cu supravegherea comerțului de sonate și cvartete de coarde de pe Viridis și are o iubită, Patricia. Indivizii de pe Stellaris vor să ia locul Pămîntului În ce privește supremația galactică și trimit În acest scop o navă de cincisprezece mii de tone cu o delegație de tau-cetieni (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de coșmar. I.M. Probabil te afli Într-un moment bun al scrisului tău. Cum Îți domini spaimele și depresiile? R.P. Nu mi le domin. Nu mă aflu Într-un moment bun. Încerc uneori să le țin sub control. Citesc. Ascult sonatele pentru violoncel de Bach. Văd cîte un film. Totuși, n-ajută. Ar ajuta cu adevărat doar patru sute de sticle de votcă spaniolă, dar n-am voie să beau. Nu mă lasă psihiatrul, zice c-o să-nnebunesc. Sau un milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece ani, Iordan, frații Marievici interpretau, în propriul magazin, muzică de cameră. Sîcîiți de hîrîiala patefoanelor cu pîlnie, melomanii ieșeni coborau din trăsuri și intrau să asculte, la cei doi Marievici, Sonata în re major de Bach. Ca, după aceea, să ia o bere la "Luther". Tata, născut în 1899, avea s-o uluiască pe Carmen Sylva, la 6-7 ani, cu talentul lui de copil-minune. Toccata Bach-Tausig i-a rămas de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a traversat singură bulversările de după război. Victor Marievici cînta Kreutzer. Ieșenii dădeau concerte pentru amatorii de muzică simfonică ai comunei Făget. Turneele le sprijinea societatea Astra. Cîntau, cîntau, cîntau, ignorînd că totul se prăbușea. Programele concertelor bănățene le am: Kreutzer, Sonata în la de Franck, Kreutzer, Rapsodia a 2-a de Brahms, Kreutzer, Concertul pentru pian nr. 1, în mi bemol de Liszt, Kreutzer. Scrisoarea lui Iordan, rănit a doua oară, în Ungaria, după 26 de luni de front, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la minte. Promite, cu o labă în aret, că a căzut la pace cu prostul ăla de Mihai Viteazu'. Curcanu'. Hai în casă, Tano. S-a lăsat frig. Pun automat discul pe platan și... Cum o fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie? Sonata asta a lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față ace de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu o labă în aret, că a căzut la pace cu prostul ăla de Mihai Viteazu'. Curcanu'. Hai în casă, Tano. S-a lăsat frig. Pun automat discul pe platan și... Cum o fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie? Sonata asta a lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față ace de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt timp. Sînt copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie? Sonata asta a lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față ace de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt timp. Sînt copilul cu copilărie schizoidă: la București, între lucrurile Lisellei lucruri cu inimă (ca pendula asta, darul ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
luna. Numai ziua, o vineri, orele 18: Nopțile în grădinile Spaniei de De Fallo, cinciul lui Beethoven, șaptele în do minor de Mozart. La Dalles (știu și anul, 1955), au interpretat, la două piane: Concertul în do minor de Bach, Sonata în re major de Mozart, Carnavalul din Aix de Darius Milhaud. Iar în '60 (în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Bach, Sonata în re major de Mozart, Carnavalul din Aix de Darius Milhaud. Iar în '60 (în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27 nr2 de Beethoven. Cam tot pe atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
paiul lung, închis în sticlă), cu un sclipăt în ochii aduși spre tîmple, îmi spuneam că mai e puțin și n-o să mă mai lase să plec. Mă imaginam la capătul navetei aventură-inel; speram că voi fi ultima notă, ultima sonată. Viața sentimentală a lui Iordan? Un du-te vino inimă verighetă. Niciodată pe inelarul meu, rămas gol de-a pururi. Strîng pleoapele ca să reintru în epoca (grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care-l răscitezi: "ca să-l săruți apoi la nesfîrșit sărută-mi sufletul pe gură". E adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cine, dacă nu Montesquieu declara că n-a avut vreo durere de nealinat printr-o oră de lectură? Boala era prea gravă. Nevroză? Cred că eram aproape de-o psihoză urîtă. Zăceam pe Bahlui, ca afluent al Styxului și ascultam Sonata de noiembrie a lui Iordan. Îmi spuneam că o să-l păstrez în viață, printr-un efort de voință. Mi-l imaginam în spital: pasăre intrată din greșeală pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zintîi, îmi recomand. O să pun la gramofon vechile plăci ale tatei. Recitesc, a cîta oară, inscripția: Columbia. Made în England. Vita-tonal. Grafonola. Da, Invitație la vals de Weber, exact asta voiam. Mai încolo, o gavotă de Lulli. Și mai încolo, Sonata pentru clarinet și pian de Brahms. Poate și Concertul pentru două viori și pian de Bach. Sau Andante cu variațiuni în si bemol de Robert Schumann. Ascult mai bine muzică acuma. Pe "clasici", spune G. Călinescu, îi înțelegi la bătrînețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vreme și multă excentricitate, oi reuși. Dreptul la corectura vieții rămîne utopie. Dar existența ca greșeală de tipar e un subiect bun. O să-l reiau. Altfel. CUPRINS Litera i 5 Gap 27 Culți și desculți 41 Vergangenheitsbewältigung 59 Cărcălicii 73 Sonată de noiembrie (I) 87 (Alte) bolduri pentru fluturi 105 "Dar astăzi e ultima oară..." 123 Afară-i toamnă grea 141 Sonată de noiembrie (II) 159 Ce oră o fi "dincolo"? 177 Dimineața ninge iară 193 Litera a 209 Apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bun. O să-l reiau. Altfel. CUPRINS Litera i 5 Gap 27 Culți și desculți 41 Vergangenheitsbewältigung 59 Cărcălicii 73 Sonată de noiembrie (I) 87 (Alte) bolduri pentru fluturi 105 "Dar astăzi e ultima oară..." 123 Afară-i toamnă grea 141 Sonată de noiembrie (II) 159 Ce oră o fi "dincolo"? 177 Dimineața ninge iară 193 Litera a 209 Apă și untdelemn 225 Iubiții de ianuarie 239 Mica melodie 253 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
celor trei compozitori ce au dat strălucire numelui Mozart - Leopold, Wolfgang Amadeus și Franz Xaver. În paralel s-a desfășurat concursul tinerilor interpreți, mai exact al celor 31 de duo-uri vioară/pian, având ca piesa obligatorie - în prima etapă - Sonata în sol major KV 301 de W.A.Mozart. Juriul prezidat de pianistul Malcolm Miller din Marea Britanie a acordat următoarele premii: I. Raluca Stâncel/Horea Haplea (1000 DM); ÎI (ex aequo) Corina Cretu/Gabriela Antoneta David și Greta Caciora/Doriana
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
nimicitoare precum "Attila și atacurile lui pustiitoare". "Voiam să-mi simt inima debordând, voiam ca totul să mă vrăjească precum concertul pentru clarinet, ca totul să se reverse ca în Appassionata, să fiu orbită de o lumină scânteietoare ca în Sonata lunii... Voiam "să-i trăiesc" pe Mozart și Beethoven". În căutările ei, Dominique Desanti a avut parte de unul sau două flirturi mai intense. Bineînțeles, scriitoarea nu le caracterizează astfel decât privindu-le retrospectiv. "Pe vremea aceea nu spuneam flirt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în mînă. Cînd și cînd, într-un calendar vechi, scria scurte versuri în stil popular ori zicători și cimilituri, uneori cam licențioase. Cînd a căzut bolnav, în 1923, înspre iarnă, mama (Elena Vasiliu - n. m.) i-a dus să citească « Sonata Kreutzer» de Tolstoi! A citit ceva din roman și după o săptămînă i-a spus că așa ceva și dînsul ar fi putut scrie”.1) Nici mama poetului nu cred că l-a înțeles. Ea citea - se zice - mult, dar citea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avea 15 ani. A devenit fluentă în aceste limbi și în altele, și le-a vorbit de-a lungul întregii vieți. Lecturile ei includeau autori precum Euripide, Aristofan, Chateaubriand, Goethe, Maeterlinck, Shakespeare, Racine, La Bruyère, Ibsen, Nietzsche, Tolstoi (mai ales Sonata Kreutzer), Huysmans și Romain Rolland. Acum romancierii ocupau primul loc în lecturile ei, urmați de poeți, mai ales Hugo și poeții secolului al XVII-lea, atât francezi cât și englezi, pe care îi citea în original. Stilurile diferite ale acestor
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]