2,000 matches
-
făcut în 1910 în Marea Sală Musikverein cu Filarmonica din Viena. Au urmat la rând din nou Sankt Petersburg, Moscova, iarăși Viena și apoi Budapesta. În 1914 a revenit în Statele Unite, unde la 4 aprilie 1914 s-a căsătorit cu soprana Susan Metcalfe. În 1916 el a oferit un concert de caritate la Metropolitan Opera pentru copiii prietenului Enrico Granados, dispărut în împrejurari tragice. În anul 1919, întors la Barcelona, Pablo Casals a avut inițiativa de a înființa o orchestră ce
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Victoria Bezetti (n. 11 mai 1937, Constanța, România) este o soprană română. Victoria Bezetti s-a născut în orașul Constanța, unde a urmat și cursurile primare și gimnaziale. În anul 1960 își începe studiile muzicale la Conservatorul de muzică din București, an în care debutează și în activitatea artistică, iar în
Victoria Bezetti (soprană) () [Corola-website/Science/330366_a_331695]
-
În anul 1960 își începe studiile muzicale la Conservatorul de muzică din București, an în care debutează și în activitatea artistică, iar în anul 1964 a absolvit cursurile Conservatorului de muzică din București, după care și-a început cariera de soprană, ca solistă la teatrul Muzical Galați, unde a debutat cu rolul Gilda, din opera Rigoletto de Verdi, urmat la mică distanță, de rolul Violetta din opera La Traviata, aparținând aceluiași compozitor. Și-a perfecționat arta de canto, alături de baritonul Mircea
Victoria Bezetti (soprană) () [Corola-website/Science/330366_a_331695]
-
a efectuat o serie de concerte la Beijing, Nanking și alte orașe chineze. A colaborat cu o trupă italiana, împreună cu care a efectuat 10 concerte cu opera La traviata de G. Verdi, în Germania, iar împreună cu baritonul Mircea Bezetti și soprana Mihaela Dinu, a cântat la Salonul Omagial Eminescu, în Franța (anul 2000). Cariera de excepție a sopranei Victoria Bezetti a fost recunoscută prin premii și distincții naționale și internaționale: W. A. Mozart: G. Verdi: G. Puccini: J. Massenet: Manon - Manon
Victoria Bezetti (soprană) () [Corola-website/Science/330366_a_331695]
-
trupă italiana, împreună cu care a efectuat 10 concerte cu opera La traviata de G. Verdi, în Germania, iar împreună cu baritonul Mircea Bezetti și soprana Mihaela Dinu, a cântat la Salonul Omagial Eminescu, în Franța (anul 2000). Cariera de excepție a sopranei Victoria Bezetti a fost recunoscută prin premii și distincții naționale și internaționale: W. A. Mozart: G. Verdi: G. Puccini: J. Massenet: Manon - Manon; G. Bizet: Carmen - Micaela; Ch. Gounod: Faust - Margareta și Siebel; R. Strauss: Rozenkavalier - Sophie; G. Donizetti: Lucia
Victoria Bezetti (soprană) () [Corola-website/Science/330366_a_331695]
-
Cezar) este un interpret român de operă, pop-opera și pianist. Este cunoscut datorită piesei „"It's My Life"”, cu care a câștigat Selecția Națională 2013 și cu care a participat la Concursul Muzical Eurovision 2013 din Malmö, Suedia. Cezar, alături de soprană Angela Gheorghiu, va cânta la concertul pe care tenorul italian Andrea Bocelli îl va susține pe 25 mai, la Romexpo. În 2011, a acordat un interviu amplu pentru numărul prestigioasei reviste lunare de specialitate, “Das Opernglas”. A apărut de asemenea
Cezar Ouatu () [Corola-website/Science/328834_a_330163]
-
Barăd῾ī ( arabă : "ماجدة الرومي" , transliterare:" Măğida r-Rūmī" ), cunoscută după numele de scenă , este o soprană de origine libaneză. Născută pe 13 decembrie 1956 în Kfarșima, Liban, și-a început cariera muzicală în 1974, când a participat la o emisiune care promova talente, Studio El Fan, la vârsta de 16 ani, unde a și câștigat medalia
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
chemării lui Dumnezeu pentru a ajuta poporul cu bunătatea și binecuvântarea Sa, a compus de asemenea medii inspiraționale din Biblie si a dedicat câteva unor sfinți libanezi, precum Sharbel Maklouf ( preot și călugăr maronit libanez). Albumul evidențiază calitățile sale de soprană și tehnica sa în stilul clasic, în special versiunea în limba franceză a melodiei "Miserere mei, Deus". Albumul "E῾tazalt El Gharam" este lansat după aproape 8 ani de pauză și se adresează unei audiențe mai tinere. Un stil nou
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
1918, a fost prezentată în prima audiție la Opera din Budapesta. A fost primită cu o oarecare reținere, succesul venind numai după revizuire, în 1938. Opera are două personaje principale: prințul Barbă-Albastră (bariton sau bas) și Judit, noua lui soție (soprană sau mezzosoprană). Începutul secolului XX în Europa poate fi caracterizat de înstrăinare, singurătate, durere. Asemenea stări vor fi reflectate în flosofia, arta, literatura vremii. Filosofia lui Nietzsche, descoperirile psihologice ale lui Freud, simbolismul francez, în Ungaria poetica lui Ady Endre
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
are două personaje, soțiile anterioare al Prințului fiind personaje mute, iar prologul în proză a povestitorului deseori este exclus din reprezentări. Rolul lui Barbă-Albastră este interpretat de bași sau bas-baritoni (nefiind excluși nici baritoni). Judit, în original, este mezzosoprană sau soprană (rareori soprană dramatică). Amintirea soțiilor moarte ale Prințului sunt reprezentate de un cor ascuns. Acțiunea operei se petrece „în vremuri de legendă", în castelul Prințului Barbă-Albastră. De fapt împrejurimile și timpul acțiunii nu sunt reale, întâmplările petrecându-se în sufletul
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
personaje, soțiile anterioare al Prințului fiind personaje mute, iar prologul în proză a povestitorului deseori este exclus din reprezentări. Rolul lui Barbă-Albastră este interpretat de bași sau bas-baritoni (nefiind excluși nici baritoni). Judit, în original, este mezzosoprană sau soprană (rareori soprană dramatică). Amintirea soțiilor moarte ale Prințului sunt reprezentate de un cor ascuns. Acțiunea operei se petrece „în vremuri de legendă", în castelul Prințului Barbă-Albastră. De fapt împrejurimile și timpul acțiunii nu sunt reale, întâmplările petrecându-se în sufletul bărbătesc, în
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
1923-1925), profesoară la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București (1936-1942). În 1918, pune la Chișinău bazele „Societății Muzicale Române” din Basarabia, pe care o conduce până în 1940, când este nevoită să se refugieze. Cu o voce de soprană, s-a impus pe scena lirică prin temperamentul scenic și ambitus amplu. Printre rolurile interpretate se numără: Anastasia a colaborat cu dirijorii George Enescu, Jean Bobescu, Umberto Pessione, Marcu Pester, Mihail Bârcă; soliștii N. Nagacevschi, R. Steiner, M. Izar, I.
Anastasia Dicescu () [Corola-website/Science/336960_a_338289]
-
(n. 2 octombrie 1954) este o actriță americană. Ea este cel mai bine cunoscut pentru rolurile sale ca Dr. Jennifer Melfi din serialul "Clanul Soprano", și ca Karen Friedman Deal din filmul "Băieți buni" (1990) regizat de Martin Scorsese, pentru care a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar. Ea a jucat-o pe Angela Rizzoli din seria Rizzoli
Lorraine Bracco () [Corola-website/Science/337015_a_338344]
-
în Anglia, Austria și în alte țări europene. Pink Floyd s-a referit la poem în ultimul vers al cântecului „Time” de pe albumul "The Dark Side of the Moon" (1973). În 1993 compozitorul danez Poul Ruders scris piesa „Clopotele” pentru soprană și zece instrumente, folosind textul lui Poe în întregime, dar în limba neerlandeză. Piesa a avut premiera la Londra și a apărut pe un CD realizat de Bridge Records, New York. MC Lars, un cântăreț hip-hop Nerdcore a cântat o versiune
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
referire evidentă la generalul corsican Napoleon. Povestirea conține, de asemenea, foarte puternice tonuri oedipiene. Publicista Carmen Trammell Skaggs a afirmat că povestirea, deși este intenționată a fi umoristică, a arătat totuși cunoașterea operei de către Poe. El face o referire la soprana Maria Malibran și la Teatrul San Carlo și descrie, de asemenea, tehnica vocală într-un mod care implică o cunoaștere atentă a subiectului. Skaggs subliniază, de asemenea, rolul de critic muzical al lui Poe pentru "New York Evening Mirror" și, mai
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
(Hâncu; n. 24 septembrie 1897, Artiomovsk, Ekaterinoslav, Imperiul Rus; d. 7 august 1970, Chișinău) a fost o cântăreață de operă (soprană lirică) A făcut studii muzicale la Școala Medie de Muzică din Chișinău în anii 1910-1915 cu Iacob Gorsky (clasa canto), apoi lecții de canto cu Lidia Lipkovski în 1918. A frecventat Institutul Muzical Dramatic „Ludwig van Beethoven” din Odesa (1918
Lidia Babici () [Corola-website/Science/334370_a_335699]
-
că hazan (cantor) al Sinagogii Adat Shalom din Farmington Hills, Michigan, a compus în anul 2009 o liturgie muzicală menită să fie folosită în sinagogile liberale de Yom Hashoá:"I Believe - A Shoah Requiem", un oratoriu a cappella pentru cantor, soprana solo, cor de adulți și cor de copii. Lucrarea conține texte tradiționale de doliu din cartea de rugăciune evreiască , precum „Kadish yatom”, „El Male Rahamim”, texte de Paul Celan și Primo Levi. Ea a fost executată în premieră mondială la
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
Parascovia Andreevna Botezat ("Прасковья Андреевна Ботезат", cunoscută sub numele scenic ; n. 29 octombrie 1922 — d. 2001) a fost o cântăreață de operă (soprană) și pedagogă moldoveancă, originară din Ciumașki, regiunea Novosibirsk, Federația Rusă. A făcut studii la Novokuznețk, apoi în Alma-Ata, după care la Conservatorul de Stat din Chișinău (azi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice) în clasa profesoarei Lidia Babici, în
Polina Botezat () [Corola-website/Science/334447_a_335776]
-
și pianistul Iosif Paschill. Aici a interpretat numai piese clasice precum uvertura operei "Zampa", două valsuri de Chopin și Durand, iar în final, "Rapsodia maghiară" de Franz Liszt. În perioada 1900-1910 a susținut concerte clasice la Ateneul Român în compania sopranei Alexandrina Niculescu, violoncelistului Anghel Rădulescu, violonistului Vladimir Hradecky și pianistului Dumitru Dumitriu. La 16 septembrie 1906, în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil D. Fagure remarcându-i virtuozitatea, afirmă despre lăutar că "„a ridicat țambalul la instrument de concert”". În
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
María a născut-o pe fiica lor, poeta Aitana. În timpul anilor 1940 și 1950, ea a organizat lecturi din operele ei în folosul victimelor nazismului sau a muncitorilor greviști din Argentina; multe dintre ele au fost organizate în colaborare cu soprana Isa Kremer, care a cântat la aceste întâlniri. Odată cu alegerea ca președinte a lui Juan Perón cenzură politică și artistică i-a făcut viața din ce in ce mai dificilă în Argentina și în 1963, după o ședere de 23 de ani in Buenos Aires
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
se poate merge până la nota sol, chiar fa# din octava mică), cât și în acut (unde se poate ajunge până la nota re, mi sau chiar fa din octava a treia). Există multă muzică scrisă pentru vocea de sopran (mai exact, soprano castrato), de pe vremea când se obișnuia utilizarea castraților - o voce care nu mai există, având în vedere faptul că practica castrării a fost abolită înaintea sfârșitului secolului al XIX-lea. Astfel, aceștia pot interpreta compozițiile compozitorilor baroci (preclasici) precum Johann
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
ucraineană: Сусана Джамаладінова; în tătară: Susana Camaladinova; n. 27 august 1983), cunoscută sub numele său de scenă (în ucraineană: Джамала), este o cântăreață ucraineană de origine tătară și armeană, născută în locul de exil al familiei, în Kirghizistan. Având vocea spinto soprano, aceasta interpretează muzica compusă de ea însăși într-un amestec de jazz, soul, și r'n'b cu elemente din muzica clasică și gospel. În anul 2009 a câștigat un important festival muzical din Letonia, popular mai ales printre fostele
Jamala () [Corola-website/Science/335622_a_336951]
-
Gestul, care a fost imortalizat de un fotograf, a fost la început descris de "" ca fiind obscen. Scalia a răspuns printr-un drept la replică prin care acuza echipa de știri că se uită la prea multe episoade din "Clanul Soprano" și declarând că gestul este doar un „mai lasă-mă-n pace!” dur. Roger Axtell, un expert în limbajul corporal, a descris gestul ca având semnificația „m-am săturat, pleacă!” și a punctat: „e un gest destul de puternic”. Gestul avea
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
3" (1979) LP Electrecord 25. “Columne” - cântată pentru cor și orchestră (1979) 26. “Jocuri III” - pentru violă (violoncel) și orchestră (1979) 27. “Jocuri IV” - pentru vioară și orchestră (1980) 28. “O Altă Poveste de Dragoste” - Opera (1980) 29. “Nocturne” - pentru soprana și orchestră (1980) 30. “Velerim și Veler Doamne” - pentru cor mixt (1966, rev. 1980) 31. “Hayku” - trei lieduri pentru soprana și orchestră (1981) 32. “Lumină” - cântată pentru cor și orchestră (1981) LP Electrecord 33. “Missa Brevis” - pentru soprana, cor și
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
1979) 27. “Jocuri IV” - pentru vioară și orchestră (1980) 28. “O Altă Poveste de Dragoste” - Opera (1980) 29. “Nocturne” - pentru soprana și orchestră (1980) 30. “Velerim și Veler Doamne” - pentru cor mixt (1966, rev. 1980) 31. “Hayku” - trei lieduri pentru soprana și orchestră (1981) 32. “Lumină” - cântată pentru cor și orchestră (1981) LP Electrecord 33. “Missa Brevis” - pentru soprana, cor și orgă (1982) 34. “Două interludii” - la “O Altă Poveste de Dragoste” pentru suflători (1982) 35. Simfonia nr. 1 - pentru orchestră
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]