5,168 matches
-
din împrumut. E un blestem să nu fii a mea soartă Când simt că ne iubim cu-adevărat Și inimile nu mai știu să tacă... Iubirea noastră oare e-un păcat? IUBEȘTE-MĂ Iubește-mă cu jumătăți de gură Și soarbe-mă cu jumătăți de cer Sărută-mă cu jumătăți de lună Frământă-n mine-un „azi” și-un „ieri”. Golește-mă între un „azi” și-un „mâine” Și sapă-n mine cu atingeri moi Un umed cântec din priviri sublime
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
smulge inelul cu perla Din degetul cu care mi-a arătat geșit Viitorul. În oraș, pe banca cu umbră vopsita, Cafegiul fierbe secundă în ibricul plin cu nimicuri Și doar aburul gurii lui mai urca pe umărul ceștii Din care sorb că din suc de cucuta. Stă tolănita jivina dinaintea tejghelei Și continui să pictez hieroglife Pe tot zidul tapetat cu reviste din veacul trecut. -Vrem sânge de pe linia întâi a vietii! Țipă rărunchii Și îngeru-mi schilav Cobora pe frânghii celeste
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
mele, Glasul tău-napoi mă cheamă și-mi deșteaptă doruri grele, Pare pâinea alb-pufoasă și grânarul de poveste, Dar o pâine ca acasă nicăieri nu se găsește. Dragă, scumpă Românie, oridecâte ori zefirul, Peste gândul meu adie, eu te văd sorbind potirul... E paharul suferinței, jugul pus de stăpânire, Dar sub flamura credinței, tu răspunzi doar cu iubire. Dragă Românie mare, mulți au vrut să te sugrume, Dar ești încă în picioare, te mândrești cu al tău nume, Ai dat Cezarului
DOR DE ȚARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370482_a_371811]
-
un cioc de cocor Desparte-mi în silabe cuvântul dor Spunându-i poetei că încă nu mor. Și smulge-mi din suflet acele candori Păstrate legate cu ațe și sfori De-mi lasă în rouă covorul de flori Să-și soarbă lumina în ceasul din zori! Nu-mi frânge apusul căzut în ogor, Ci lasă-mi sărutul să zboare ușor Să-ți mângâie trupul răstignit pe sol Pierdut în gândul înconjurat de stol Și lasă-mi în urmă în coșul cu
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
de zborPurtată în taină de-un cioc de cocorDesparte-mi în silabe cuvântul dorSpunându-i poetei că încă nu mor.Și smulge-mi din suflet acele candoriPăstrate legate cu ațe și sforiDe-mi lasă în rouă covorul de floriSă-și soarbă lumina în ceasul din zori! Nu-mi frânge apusul căzut în ogor,Ci lasă-mi sărutul să zboare ușorSă-ți mângâie trupul răstignit pe solPierdut în gândul înconjurat de stolși lasă-mi în urmă în coșul cu floriPetale de crin
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
au întors străbunii Într-o aprigă furtună, Au descins pe coama lumii, Oful lor ca să ni-l spună! Țara noastră-i cotropită De prea mulți ce vor s-o rupă, S-o mănânce ca pe-o pită, Și s-o soarbă ca pe supă. S-au făcut stăpâni aice Lupii lumii și hiene Ș-au venit ca s-o despice Și să-i toarne foc în vene Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Pe cai negri ca tăciunii
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
mult Iată, s-au întors străbuniiîntr-o aprigă furtună,Au descins pe coama lumii,Oful lor ca să ni-l spună!Țara noastră-i cotropităDe prea mulți ce vor s-o rupă,S-o mănânce ca pe-o pită,Și s-o soarbă ca pe supă.S-au făcut stăpâni aiceLupii lumii și hieneș-au venit ca s-o despiceși să-i toarne foc în veneIată, s-au întors străbuniiîntr-o aprigă furtunăPe cai negri ca tăciunii,Gândul lor ca să ni-l spună!Nu mai
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
mai suntem! -Partenere! -Mda! Partenere! Partener care trădează... Urmă o scurtă pauză în care cei doi se priviră. -Ți-aș îmchide naibii să nu te mai văd, spuse locotenentul apucând o țigară de plastic. -Tot tâmpeniile alea care proiectează fum inexistent sorbi? -E mai practic partenere! Cineva mi-a spus că nu m-am lăsat de fumat în realitate deși am mulți ani de când n-am mai pus țigară în gură. Fumez mental! -Surogate partenere! Surogate! -Aha ! Poate mai ții minte povestea
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
îmbătător și aparținând tuturora.( Există un fel de bucurie sălbatică...). In schimb la Miltos Sahtouris,edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate ... Vor veni zilele ce ne-au sorbit/în cupele de alabastru ale amiezii,/din nou iluminând răsuflarea mării/și-nnebunind licuricii câmpiei,așa își creionează în Epilog edenul,poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte din viață, în insula Skiros,pe care o vede ca un spațiu
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
e haina zdrențuită Și inima mi-e împietrită C-am fost departe Domnul meu De dragostea și Harul Tău... Mă-ntorc la Tine...mi-a fost dor În pacea Ta să mă-nfășor, Să-Ți simt iubirea Tată Sfânt Să sorb dulceața din Cuvânt Și mi-a fost dor de vocea Ta Ce alina durerea grea... Să fiu cu Tine mi-am dorit Să simt din nou că sunt iubit... Mă-ntorc la Tine...e târziu În jur e trist și
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
suntem automate, De multe ori suntem fără de noi, Iar inima cu silnicie bate Când este obligată să înoate în noroi. De multe ori chemăm câte o rază Să lumineze drumul nostru-ngust Și ne visăm ajunși în cate-o oază, Sorbind pocalul ultimului must. De multe ori mințim cu nonșalanta, Nici nu mai credem ce am spus odată; De multe ori iubim fără speranță Si-ntoarcem gâtul după o stricată. De multe ori cunoaștem adevărul, Dar ne mințim și le sucim
ANOTIMPUL ATOMIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369470_a_370799]
-
Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. - Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și mie și voi sorbi cu putere din râul serafic și misterios, devenind ca un curcubeu, ca un sol al iubirii de nebiruit. Ceea ce a contribuit la mine să mă regăsesc a fost tocmai dorința de a mă vedea la casa mea, copii în jurul meu
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
brăzdă cerul scăpărând de mai multe ori, orbindu-l temporar pe Tiberius care își masă ușor ochii. -Cheamă-l totuși aici, spuse el, întorcându-și silueta gârbovă prin semiîntuneric. Nerva! Tu ce zici? -N-ar fi rău să-l auzim, spuse acesta sorbind ceva dintr-o ceașcă. Tiberius făcu un semn cu mâna iar Thrassylus ieși repede pentru a aduce dorința împăratului la îndeplinire. -Natus! strigă Tiberius. Mergi cu magistrul Thrassylus, iar el îți va spune ce ai de făcut. Cei doi se
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
foarte repede în toată Pereea, Iudeea, Decapolis și chiar și mai departe. Magistrul Ruthavan tăcu din nou, privindu-l pe Tiberius care se așezase acum pe o altă canapea. Tăcerea se prelungi. Nerva se lungi din nou pe canapeaua sa sorbind din cupa de argint. Nici Thrassylus nu spuse nimic ci doar își șterse sudoarea apărută pe frunte, cu o năframă mică. Într-un târziu Tiberius spuse: -Se pare că ceva de bun augur se va petrece deci în Iudeea, Thrassylus
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
fără cuvinte a zilei ce vine în timp ce udați florile spre a le împrospăta gustul apei și lăsați-le în geam, lumina să le sărute în voie culorile. Deschideți fereastra unei amintiri privind aburul ce se înalță din licoarea ce o sorbiți, veți observa că zborul poate fi însăși aripa unui gând desvelit. Alegeți drumul zilei apoi . El poate fi mersul spre o chemare, vraja unei înțelepciuni, sau o simplă trecere spre un alt dincolo propus de neant. Când vă întâlniți cu
RITUALUL UNEI CLIPE DE VIAȚĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369536_a_370865]
-
de bun român, călător prin românimea de oriunde se află ea și răspânditor de cărți zămislite în Basarabia), aveam în biblioteca mea albumul “Cetățile sufletului - Manăstiri și schituri basarabene”*, operă a maestrului Pavel Bălan, pe care l-am răsfoit și sorbit cu privirea și inima, ca un acont la ce avea să urmeze, fără însă a lega suficient această bucurie de numele autorului. Mi-am dat seama de această șchiopătare a conștiinței mele de consumator de cultură abia când profesorul Vasile
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CHEMAREA INIMII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Noi nu avem o relație adevărată. Nu suntem mereu sorbiți de lumină, nu ne cățăram suficient de hotărât pe treptele virtuții. Nu ne plimbăm pe drumuri pietruite ținându-ne de mână râzând, nu ne susținem consecvent în ritmul înaintării, nu înotăm în marea privirii sorbindu-ne aprig, nu ne îmbrățișăm
CHEMAREA INIMII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370640_a_371969]
-
relație adevărată. Nu suntem mereu sorbiți de lumină, nu ne cățăram suficient de hotărât pe treptele virtuții. Nu ne plimbăm pe drumuri pietruite ținându-ne de mână râzând, nu ne susținem consecvent în ritmul înaintării, nu înotăm în marea privirii sorbindu-ne aprig, nu ne îmbrățișăm dezlănțuit în piața întâlnirilor, nu ne așezăm la masa confesiunii în dimineți, în amiezi ploioase, nu suntem părtași la toate întâmplările sufletului, vedem doar evenimentele orelor rupte de lume. Noi nu avem o relație adevărată
CHEMAREA INIMII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370640_a_371969]
-
învins și e pierdută a ta viață Cu ochii stinși arareori pierdut te uiți spre naltul cer dar nu mai simți acei fiori ce viață-ți dete până ieri În taina vie a deznădejdii atât de mult te-ai scufundat sorbind amaru-ntreg al legii în moarte scris și în păcat Dar n-a venit nici preoția nici legea măcar să îți dea să guști un pic din mântuirea ce oamenilor se-arăta Ah unde ești Samaritene de ce nu vii pe aici să
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
balada Pe-o Gură de Rai) - îndeamnă semenii să se țină «bine ca scaiul / de sfinții ciobiți, să ne poarte, / când din crug sar of-ul și vai-ul, // cum din bălți ne-ar scoate buhaiul / și spre bolți ne soarbe niznaiul.» (Să ne ținem de sfinții ciobiți, p. 7), observă - în așteptarea „neantului, la derută“ - «când blând lumina bea cucută» (p. 8), dar și cum „sub el, moare mânzul“ «prin iarba de mirt a minimalismului» (p. 9), ori când, «oblic
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
o făceam odată, Când, în cabana noastră minunată, Trăiam momente de iubire, pline. Acum, doar lemnele trosnesc în vatră, Se-aude-o larmă surdă-n depărtare, Să fie vântul, sau de vină-s oare Doar câinii care, în ogrăzi, mai latră? Îmi sorb, acuma, ceaiul în tăcere... Doar nu visez, nu cred că mi se pare, Sunt pași care răsună tot mai tare... Și-n suflet simt o blândă adiere. Chiar ești aici...chiar ai venit, iubire! Și noaptea, ca un voal, încet
CEAIUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370679_a_372008]
-
om de știință - povestea aceasta înseamnă o retrăire răscolitoare a momentelor de răscruce pe care fiecare dintre noi le-a trăit cândva, cumva, pe parcursul unei vieți de om. De aceea ne identificăm cu ea. Acesta e motivul pentru care am sorbit-o dintr-o înghițitură, deși sunt născută în cu totul altă epocă, sub alt regim și am trăit cu totul alte vremuri decât Fred, soldatul simplu, fie el și cel din armata nazistă. Într-un fel sau altul, dorința arzătoare
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]
-
ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai curge nicio picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge sub plapumă și plânge iarăși.) Vreau să sorb lumina divină, dar fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră.) Lumina s-a pierdut în apus într-o baltă de sânge. (Se ridică.) De ce m-
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
oamenii, nici cum trăiesc oamenii. Cât despre veșminte, poartă straie ca ale zeului Sumukan...”. Ghilgameș îi trimite una dintre cele mai frumoase curtezane din suita sa: Fiica plăcerii își dezvălui sânii, Se despuie, farmecele să-i stăpânească; fără sfială îi sorbi răsuflarea, își lepădă veșmintele și trupul lui o acoperi îi arătă astfel fiarei cu chip de om ce-nseamnă femeia, și dorința lui o învălui în mângâieri. Șase zile și șapte nopți o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Când în
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
deopotrivă, Mă porți cu pași siguri spre plaje însorite, în care pescăruși înaripați despica zările neobosiți, Mă învălui în plasă ta și mă porți în adâncuri inundate de străluciri solare, Îmi deschizi porțile sufletului să-l colindam pe cărări tăcute, Sorbim împreună însetați clipă în doi- Sărutarea infinitului. Referință Bibliografica: Vals în doi / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VALS IN DOI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369593_a_370922]