2,499 matches
-
nu lumea mai bună ar fi o pură chestiune de noroc chior și nimic mai mult. Am răspuns cinstit la întrebare? l-am întrebat. — Da, îți mulțumesc, zise el. — Categorisiți-mă ca nazist, i-am spus ostenit. Apucați-vă imediat. Spânzurați-mă, dacă credeți că asta ar duce la ridicarea nivelului general de moralitate. Viața asta nu-i nici o scofală. N-am nici un fel de planuri după acest război. — Vreau doar să înțelegi cât de puțin putem face pentru dumneata, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe cinste! Cu stimă, al dumitale „Frank“ Prin urmare sunt pe punctul de-a deveni din nou un om liber, de-a colinda pe unde-mi place. Găsesc perspectiva dezgustătoare. Cred că noaptea asta este noaptea în care îl voi spânzura pe Howard W. Campbell, Jr. pentru crime împotriva lui însuși. Știu sigur că asta e noaptea. Se spune că în ștreang omul aude o muzică magnifică. Destul de rău că eu, asemenea tatălui meu, spre deosebire de mama mea, o ființă deosebit de muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a venit la mine, nu la ei! Îl mângâiam pe mână: <<Păstoru’ nostru bun! Ai plecat și s-a-mpângărat turma. Adun-o la loc!>> <<Am să mai vin, dar nu cu oameni>>. Atârnau curioșii prin sălcii, prin peri...” “Tata s-a spânzurat” O femeie la vreo șaizeci de ani vine și începe să deretice prin ceardac. Este fiica Elisabetei Rizea. Se oprește și-mi spune o întâmplare stranie. “Era prin ’91, toamna, spre înserat. Vine un om tânăr la poartă: Aș vrea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
doamna Rizea la Televizor și aș vrea să vorbesc cu ea... Domnule, nu se poate... e noapte de-acum... trebuie să mulgem vaca... lăsați-ne în pace, a fost ce-a fost, vedeți-vă de drum... - Doamnă, tata... s-a spânzurat... Și a plecat.” Păncescu trece iar cu furca-n spinare prin fața casei. Mierea din farfurioară mi s-a topit demult. S-au învălmășit cețurile de pe Râiosu până spre Clocotici. Soarele a mai pâlpâit stins pe coroana albă a Moldoveanului și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se bagă insigna smulsă de la caschetă, iar în celălalt - o monedă de cinci lei din aluminiu, semnul bunăstării societății socialiste multilateral dezvoltate. Așa au fost faptele. Crima poate avea uneori «circumstanțe atenuante», batjocorirea cadavrului este altceva. Era revoluție, dar... «Trebuie spânzurați toți!» Printr-o adresă din 14 iunie 1992, Luppinger Attila, prim-procuror al județului Covasna, arată că ancheta întreprinsă de procurorul Fabian Karoly în dosarul 129/P/1990 nu este în măsură să stabilească numele asasinilor. Au fost arestați preventiv
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Daniela Kamilla, Hejja Dezideriu, Paisz Octavian, Reiner Anton și Konrad Ioan. Se judecă în 1998 dosarul nr. 4 la Sfântu Gheorghe. După ce a ieșit din arestul preventiv, Filip Orban Daniela fuge la Budapesta. Inculpații ceilalți vin beți la proces. «Trebuie spânzurați toți: și Iliescu, și Constantinescu, și Roman!», striga Reiner Anton în fața instanței. Judecătaorea Luppinger Aurelia, soția procurorului-șef, tace în fața conaționalului. Văduva nu are bani și este apărată gratuit de Adrian Vlad Cășunean, președinte PDSR Covansa, și de Nicolae Iorga
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
tata, oricât de urât ar fi.» Bedo Bela ascunsese aurul în pneul unui ARO. Informatorul îi transmite maiorului Agache, ofițerul merge direct la țintă și-i confiscă aurul, cu acte în regulă. «Pușcăria te mănâncă!» A doua zi, Bedo se spânzură. Dosar soluționat. Procuratura Republcii Socialiste România Către Miliția Județului Covasna Vă facem cunoscut că dosarul privind pe maiorul Agache Aurel a fost soluționat prin neînceperea urmăririi penale, întrucât nu i s-a putut reține în sarcină infracțiunea prevăzută de art.
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
fără să încurajeze vreo interpretare precisă. - Ei, ce vrei tu, Aurelio? interveni acră Aglae, dumnealuicaută temperament, îndrăzneală, cum au fetele de azi. Acum nu mai merge modestia fetelor crescute cumsecade. Știi tu să pui picior peste picior și să te spânzuri de gâtul bărbaților? Pascalopol făcu un gest de reproș cu ochii către Aglae, Costache răsuci o țigare, udînd-o cu limba, cu o expresie de absență desăvârșită, iar Otilia, care sta în spatele lui Pascalopol, se desprinse ușor și se așeză lângă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o serie de sinucideri, într-un raport adresat autorităților (dec. 1944) se vorbește de peste 100 de sinucideri, iar într-o notă aflată în arhiva lui Pantelimon Halippa se nominalizează câteva cazuri: Opatchi, fost președinte ai Tribunalului Cetatea Albă, s-a spânzurat; Rusu, fost judecător aflat în București, s-a spânzurat, D-ra Dr. Bivol aflată la Giurgiu, s-a otrăvit; Antonov, contabil, și-a tăiat arterele de la mână; Sârbu, notar din Tighina aflat la Câmpulung Muscel, s-a spânzurat. După încheierea armistițiului
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
dec. 1944) se vorbește de peste 100 de sinucideri, iar într-o notă aflată în arhiva lui Pantelimon Halippa se nominalizează câteva cazuri: Opatchi, fost președinte ai Tribunalului Cetatea Albă, s-a spânzurat; Rusu, fost judecător aflat în București, s-a spânzurat, D-ra Dr. Bivol aflată la Giurgiu, s-a otrăvit; Antonov, contabil, și-a tăiat arterele de la mână; Sârbu, notar din Tighina aflat la Câmpulung Muscel, s-a spânzurat. După încheierea armistițiului, semnat la Moscova (12 sept. 1944) insistențele pentru “repatriere
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
Albă, s-a spânzurat; Rusu, fost judecător aflat în București, s-a spânzurat, D-ra Dr. Bivol aflată la Giurgiu, s-a otrăvit; Antonov, contabil, și-a tăiat arterele de la mână; Sârbu, notar din Tighina aflat la Câmpulung Muscel, s-a spânzurat. După încheierea armistițiului, semnat la Moscova (12 sept. 1944) insistențele pentru “repatriere” capătă un caracter centralizat și intensificat, autoritățile rusești pretinzând aplicarea prevederilor art. 5 din Convenția de Armistițiu. Acest articol stabilea obligația Guvernului Român de a înapoia în țară
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
a plecat Tudor, băiatu, de când s-a prăpădit madam Ioaniu... Ba și mai dinainte, de când se ramolise. Cât a fost în putere, ea se-ngrijea de casă, ea se-ngrijea de flori și de chioșcu din curte. Ea tăia, ea spânzura, unu nu-ndrăznea să-i zică nici dă-te mai încolo. Știa ei ce știa, și zurlia de Ivona, și putoarea de bărba-su, știa ei că și casa, și covoarele, și argintăria, și bijuteriile ce mai rămăsese, toate era pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
metalic al Sophiei. Probabil vrea să controleze din prag dacă servitul ceaiului decurge cum se cuvine, așa cum generalul urmărește câmpul de bătaie și desfășurarea operațiunilor de pe un dâmb mai înalt, cu binoclul la ochi. Pare însă ușor decoafată, șalul îi spânzură pe un umăr, cu neglijență, fața ușor umflată și-a pierdut drăgălășenia. Cu totul neobișnuit, s-a oprit între cele două uși, în dreptul pendulei, și așteaptă, în loc să o trimită pe Nela să-l cheme pe stăpânul casei. Cu o mică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
loc nu i s-a părut mai pustiu ca acesta. Doar el și mulțimea de corbi degenerați. Ajuns pe mal, îi este imposibil să rămînă în picioare greutatea cerului l-ar zdrobi. Se așază jos, direct pe pămînt, cu picioarele spînzurate spre valuri și cu privirea slobodă către zarea confuză, din care izvorăște continuu vîntul rece și umed. E un sfîrșit mohorît de iarnă. Altădată, la vremea asta, aștepta zilele însorite, să meargă în poienile de lîngă oraș, să culeagă brîndușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
porțile generalului grec Alexios Aspietes,, supuindu-se poruncilor lui și căutând a-l sprijini să câștige tronul.. Regele român sosește puternic ca furtuna, încunjură și ia orașul, pradă și risipește fără de milă, trece pe mulți locuitori sub tăișul sabiei, pune să spânzure pe uzurpatorul Aspietes de-o bârnă cu capul în jos și picioarele-n sus și preface de istov nenorocitul oraș într-o grămadă de ruine. Cei mai de samă partizani ai lui Aspietes, temîndu-se de acuzarea nestatorniciei și neîncrezîndu-se în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de groază, rachete de tenis fără racordaj, diagrame pentru crearea copiilor hibrizi. Fotografii ale copiilor În diverse stadii de dezmembrare, un dulap/cameră obscură, plin cu substanțe de developat. Iadul pe Pămînt. Atherton Își mărturisește crimele. Este judecat, condamnat și spînzurat la San Quentin. Preston Exley păstrează copiile fotografiilor celor decedați. Le arată fiilor lui polițiști, pentru ca ei să cunoască brutalitatea infracțiunilor care necesită dreptate absolută. Ed răsfoi paginile. Ajunse la necrologul mamei sale, apoi la moartea lui Thomas. În afară de triumfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
proptită pe șine. Un ajutor de șerif le Înmînă puști și măști de gaze. — Colegul vostru Kleckner a sunat la postul de comandă și a spus că femeia aia, Rothstein, a fost găsită moartă În apartamentul ei. Ori s-a spînzurat singură, ori a spînzurat-o altcineva. Oricum, trebuie să presupunem că a dat deja armele mai departe. La bordul trenului sînt patru paznici și șase angajați ai căilor ferate. SÎntem pregătiți cu fumul și cerem parola - orice transport de penitenciar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru că aceasta i se pare calea cea mai la îndemînă, mai abruptă și mai elegantă de a abandona. În acest "proiect" al său (singurul care se poate sustrage amăgirii) el este ajutat în mod firesc de consătenii săi care îl spânzură ca pe unul ce a încălcat legea iluziei, ca pe un deziluzionat. 6 iunie Tema prăpastiei pe care stăm. Am întîlnit-o prima oară la douăzeci și ceva de ani, când am citit interpretarea lui Nietzsche la tragedia elină. Eram prea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aprinde țigara la nesfîrșit, fiindcă tutunul se scuturase, era foarte afînat și el nu putea fuma cum trebuie; acum apucase mîna bietului Lastarria Într-ale lui, parcă o Învelise cu niște șervete umede și călduțe, iar celălalt, țeapăn și aproape spînzurat În aer, zîmbind strîmb și parcă spunînd dă-mi drumul odată, fiindcă ceva mai Încolo premierul Îi săruta mîna lui Susan luîndu-și rămas-bun și În curînd avea să treacă prin dreptul lui. Uite că premierul venea spre ei și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În plin avînt. Nu era decît un puștan cînd auzise povestindu-se despre execuția lui Mussolini, a amantei lui și a miniștrilor fasciști care-l Însoțeau cînd fugise. Cadavrele fuseseră transportate În remorca unui camion pînă la Milano, unde fuseseră spînzurate de picioare. Mussolini avea craniul despicat, capul zdrobit, maxilarul inferior Îi atîrna. O femeie trăsese cinci gloanțe În capul mare și chel al dictatorului: „Pentru cei cinci fii ai mei pe care i-ai trimis la moarte!“. François Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
asupra centrului de recreație și a creatorului său. Înainte ca Deulofeu să apuce să fugă și să-și asume una din multiplele sale identități, o bandă de asasini mascați Îl fugări pe ulițele din cartierul Santa Lucía, după care Îl spînzură și Îi dădu foc În Cetățuie, abandonîndu-i apoi trupul pentru a fi devorat de cîinii sălbatici ce mișunau prin zonă. După două decade de abandon, fără ca nimeni să se deranjeze să retragă catalogul de atrocități al răposatului Laszlo, Tenebrarium-ul fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu? Nu știu. Am auzit multe lucruri bune despre ale noastre. Uite, din nou nu mai avem pedeapsa cu moartea 8. — Și acolo este? — Da. Am văzut o execuție în Franța, la Lyon9. M-a luat Schneider cu el. — Îi spânzură? — Nu, în Franța li se retează capul. — Și omul ce face, țipă? — Da’ de unde! Nu durează mai mult de-o clipă. Omul e pus cu gâtul pe butuc și cade un cuțit uite-așa de lat, care alunecă pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
peste câteva clipe, toți își dădură seama că Ganea nu se va duce să scoată pachetul, că nu vrea să se ducă. — Hei, dacă ard banii, tot tu te faci de rușine! îi strigă Nastasia Filippovna. După asta o să te spânzuri, nu glumesc! Flăcările răbufnite între cele două bucăți de lemn aproape mistuite la început părură că s-au stins, atunci când pachetul căzuse pe ele, apăsându-le. Dar o flăcăruie albastră se mai ținea încă de o muchie a lemnului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plângi de ceva? Ce sperai să obții? Ce te-a împins la o asemenea delațiune? — Numai curiozitatea, care-mi place mie... și serviabilitatea sufletului meu nobil! îngăimă Lebedev. Acum sunt al dumneavoastră cu totul, din nou! Puteți să mă și spânzurați! Așa arătai și când te-ai dus la Lizaveta Prokofievna? întrebă prințul plin de dezgust. — Nu-u-u... arătam mai proaspăt... și chiar mai cuviincios... După ce-am fost umilit am ajuns în... halul ăsta. — Bine, lasă-mă acum. De altfel, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe un crin numai când nu-s timid. Dacă suferința n-ar fi un instrument de cunoaștere, sinuciderea ar fi obligatorie. Și viața însăși - cu inutilitățile ei sfâșietoare, cu bestialitatea ei obscură, care ne târâie în erori pentru a ne spânzura din când în când de câte un adevăr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoaștere unic? Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensități de lipsa unui adevăr final. Orice eroare este un fost adevăr
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]