2,458 matches
-
fără o preocupare specială pentru construcții aluzive și subtilități, concretizate în evaluări concentrate, viguroase și în caracterizări care iau câteodată forma unor acte justițiare „haiducești”. E o manieră care nu a trecut neobservată: „Răzvan Voncu nu se încurcă în nuanțe, spânzură scurt (ca pandurii în varianta Ion Barbu), propozițiile lui merg la țintă. Este cât se poate de imprudent, nu-și ascunde gândurile, aleargă de cele mai multe ori gălăgios și intempestiv împotriva curentului general” (Eugen Simion). Critica lui V. își dezvăluie relieful
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
încercării nereușite de fugă, în 1971. în Albania, primul ministru Mehmet Shehu, principal locotenent vreme de decenii al dictatorului Enver Hodja, este asasinat în 1981. în democrațiile populare*, în urma unor procese trucate, secretarul general al PC bulgar, Traicio Kostov, este spânzurat în 1949, la fel ca Laszlo Rajk, ministrul Afacerilor Externe al Ungariei comuniste, în septembrie 1949, sau Rudolf Slansky, secretar general al PC cehoslovac, în 1952. în sferele înalte ale comunismului ajuns la putere, longevitatea nu-i grozavă. Grupul conducător
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
evreilor sovietici amenințați de invazia nazistă. Ea îi condamnă chiar la moarte pe Victor Alter și pe Henryk Erlich, doi dintre conducătorii Bundului - partidul socialist evreiesc din Polonia -, refugiați în URSS în 1939 pentru a scăpa de naziști: Erlich se spânzură în celula sa de la Lubianka, pe 15 mai 1942, iar Alter este executat tot acolo pe 17 februarie 1943. în paralel, se dezvoltă un nou antisemitism, cu caracter statal, care se manifestă mai întâi în cultură. în numele ruso-centrismului oficial, puterea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
persistența fidelității față de cultura evreiască” (A. Krieger). Democrațiile populare sunt atinse și ele de acest fenomen. Secretarea PC român Ana Pauker e arestată în 1952. La încheierea procesului* Slansky de la Praga, în decembrie 1952, unsprezece conducători comuniști, toți evrei, sunt spânzurați. Paul Merke, lider istoric al PC german, este exclus din partid în 1950 și apoi arestat, în decembrie 1952. în URSS, la capătul procesului intentat CEA, ținut cu ușile închise, treispreceze inculpați sunt condamnați la moarte și executați pe 12
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai mult de cincizeci de victime, dar nu pe țar care este ucis la 1 martie 1881, tocmai când se gândea o conduită mai liberală. în 1887, fratele mai mare al lui Lenin, Alexandr Ulianov, este condamnat la moarte și spânzurat pentru că pregătise un atentat împotriva țarului Alexandru al III-lea. Acești „populiști” - narodniki - au în vedere pentru Rusia o „cale separată” care să permită trecerea de la feudalism la socialism, cu evitarea fazei capitaliste, mulțumită unei pregătiri sociale specifice, oschina - comunitatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lasă pe seama celor ce nu iau parte la acțiune grija de a chibzui, de a justifica și de a plănui activitatea colectivă. Din cauze ce ne sunt sau nu ne sunt cunoscute, francezii încep să se taie și să se spânzure între ei. și acest eveniment e însoțit și încurajat de justificarea lui prin voințele manifestate ale oamenilor care arată că îl consideră necesar pentru fericirea Franței, pentru libertate, pentru egalitate. Oamenii încetează de la o vreme a se mai măcelări între
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu reiese dintr-un act, ci îl precede. Putem vorbi de cauza din prezent a unui efect din trecut. Cum spune Boris Tomașevski: „dacă un erou al lui Cehov bate un cui în perete, este pentru că la sfîrșit se va spînzura de el”. Cum spune Jonathan Culler: „Este limpede că mare parte din forța piesei depinde de o prezumție naratologică, anume că vinovăția sau nevinovăția lui Oedip este deja determinată de un eveniment trecut, încă nedezvăluit. Dar logica contrară, prin care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Bunny trăiește într-o permanentă vigilență senzorială. Cele mai banale semnale sexuale declanșează adevărate seisme în corpul său, marcat deja de primele semne ale îmbătrânirii. Resemnată, soția sa se sinucide, după ce expune indiferenței lui, zile în șir înainte de a se spânzura de fereastră, obiectele - martor ale iubirii lor fericite de altădată: cămașa portocalie purtată în noaptea nunții, lenjerie provocatoare, scrisori de dragoste. Șocul morții lui Libby amplifică ritmul dezintegrării existenței lui Bunny și devine motivul unei călătorii eliberatoare, departe de casa
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acută a realității este, încă din copilărie, o miză existențială. Cadavrul și sicriele, ritul funerar și absența celui plecat dintre vii sunt elemente ce vor dobândi sensuri dramatice în anii maturității. Îmi amintesc de vremea dictaturii ca de o viață spânzurată de-o ață subțire, în care ajunsesem să aflu tot mai multe lucruri dintre cele care nu pot fi spuse în cuvinte. (Regele... p. 116) Aceasta pare a fi marea provocare a prozei Hertei Müller, transpunerea în limbaj a unei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în maniera clasică a tuturor dictaturilor, prin teroare și crimă. Morțile prietenilor sunt momente fundamentale, condiționând din interior memoria. Uciderea Lolei, o colegă de la facultate, are o semnificație majoră în roman. În ceea ce trebuia să pară o sinucidere, asasinii au spânzurat-o pe Lola cu un cordon găsit în camera de cămin. Acest obiect fără însemnătate, pe care scriitoarea și-l recunoaște, își găsește sensul când leagă, printr-un transfer semantic purificator, două lumi, cea a morților și cea a celor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
artistei însăși. "Orizont", nr. 11 (1603), anul XXVII, noiembrie 2015 În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Comisia de împăciuire, Daniel Vighi Contemporanii noștri, Gheorghe Drăgan Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cronica unei mari dezamăgiri, George Pruteanu Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary, Doina Jela Curierul diplomatic, Mihai Baciu Dialoguri în era E-Reader. Cărți, autori, editori (ediție bilingvă), Cristina Chevereșan Idei de schimb, Sorin Adam Matei Imprevizibilul triumf, Mircea Gheorghe Istoreme, Codrin Liviu Cuțitaru Jurnal ad-hoc, Florin Cântec Mama
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care o trăim, chiar dacă uneori o practicăm cu inexactitate. Marii mentori sunt și ei oameni, iar în zilele noastre mulți din cei care au apucat la o catedră sau la o rubrică își închipuie că pot să taie și să spânzure în lege, deși dacă îi pui să scrie ei înșiși iese ceva jalnic de te iei cu mâinile de cap! Pe scurt: nu mai mutilați Luceafărul sau alte creații atâta timp cat ați rămas la "pe o stâncă neagră", sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pericol de a rata ora astrală de iubire. Gloria dată omului de către Dumnezeu o reprezintă libertatea, aici sălășluiește antropocentrismul creștin. Omul de azi urmează individualismul lui Cain, îl paște Complexul lui Iuda, cel care neputând suporta prețul trădării s-a spânzurat. Omul e centrat în lumea-lumen dar stă modest, la margine. Lumea devine transparentă pentru om când "îl vede" pe Dumnezeu, ca și "lumea-în-deschis" a lui Heidegger ("luminișul Ființei"). În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, nimicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dulceața pomilooor / Și apaaa izvoarelooor, circular recital, dar și Scaraoțchi-i cel mai mare! Amin, amin / C-un pahar de vin! / Omul cît trăiește /Bea și veselește / Și la moarte nu gîndește! eu, dac-aș fi rău, trebuia să fiu spînzurat! îți dau eu un ștreang, spînzură-te! da, dar nu sînt rău! nene, chiar nu-mi dai și mie un leu? trickster, tașca de piele neagră pe șold, Șușdea, o beldie crăcănată Voiculescu, eu-s universal, bădie! eu fac cărți, caiete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
adesea cititorul poate pătrunde ușor adevărul, în mod voit acoperit stîngaci. Pot fi întrebat dacă nu cumva am cosmetizat adevărul în favoarea mea, în sensul că "cine împarte, parte își face", sau că mi-am asumat rolul celui care "taie și spînzură". În povestirile de față am recurs de cîteva ori la acest procedeu, dar nu în favoarea mea, mai degrabă în defavoarea mea. Mi s-a părut o lipsă de onestitate să încerc această nesinceritate condamnabilă. Este ca și cum te-ai scobi în nas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Allah din mînele noastre decît mort. N-avem voie să-l omorîm. Ne facem, să-l speriem, tot nu știe românește. Oamenii se întreceau în a-i da ghionturi, nu prea tari, dar nici prea moi. Eu zic să-l spînzurăm... face unul cu ochiul ca să nu vadă musulmanul. Zis și făcut, unul îi trece un arcan pe după gît și întreabă pe ceilalți. Oare ține cîrligul de la lustră? Ține, se repede în joc cîrciumarul. Teroristul e alb la față și face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-l dăm la miliție, să aducă un traducător. Cel legat începu a plînge fără zgomot. Doar lacrimile și-au dat drumul și curg șuvoi pe față. Plîngi tătarule, dar cînd ne omori te bucuri? Lacrimi de crocodil. Mă, te spînzurăm, nu crezi? Cînd ancheta era în toi, pe ușa crîșmei intră Vasile M., un gospodar care avea vreo trei fete măritate în țară. Cînd vede teroristul, Vasile se repede spre el. Ce-ai făcut? Ce-i cu tine? Teroristul, țipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am pierdut!!!! Dar dacă prostimea decide... Balauri vechi și noi După anii 1950 roiau prin România temuții oameni cu geantă. Geanta juca rolul puterii discreționare și era un fel de legitimație pentru cei trimiși de sus ca să taie și să spînzure pe cei de jos, adică pe mujici. Cum sosea într-un sat omul cu geantă, toți copiii alergau de le sărea puțulica în sus, că nu aveau pantalonași, strigînd cît îi ținea gura: A venit peceștoriul!(perceptorul). Alarma odată dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ori i-am dat, făcîndu-i cîte o bucurie. Pe unde am fost eu, grangurii zău că nu-s de compătimit. Poate pe unde sînt revoluții și îi mai împușcă, are loc cîte o rotație de granguri. Doar acolo îi mai spînzură puțin, dar grangurii nou veniți au același noroc, adică trăiesc bine. Hai să-i votăm Duminică! Chiar, să îi votăm, 'mnezeii mamii lor! Pagubă mare, dom'le! Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O oră pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cultural, devenise chiriaș la stat în frumoasa casă (pe atunci) în care locuiește și astăzi. Bătrînul șacal a rămas fără colții generați de lupta de clasă și acum era panicat de cursul luat de revoluția din '89. Oare o să mă spînzure? se gîndea moșneagul cu frică. Era convins că-și merită spînzurătoarea, nu pentru rolul de tîlhar și ucigaș de destine. El avea o logică bolnavă și mai ales ilogică: am avut puterea, am tăiat și spînzurat. Acum ei au puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
89. Oare o să mă spînzure? se gîndea moșneagul cu frică. Era convins că-și merită spînzurătoarea, nu pentru rolul de tîlhar și ucigaș de destine. El avea o logică bolnavă și mai ales ilogică: am avut puterea, am tăiat și spînzurat. Acum ei au puterea, este firesc să taie și să spînzure. Pe cine? Păi pe cei care au fost călăii vremurilor trecute. Ceea ce nu accepta Cernescu era deposedarea de bunurile pe care le deținea. De la moartea suspectă de tot a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
convins că-și merită spînzurătoarea, nu pentru rolul de tîlhar și ucigaș de destine. El avea o logică bolnavă și mai ales ilogică: am avut puterea, am tăiat și spînzurat. Acum ei au puterea, este firesc să taie și să spînzure. Pe cine? Păi pe cei care au fost călăii vremurilor trecute. Ceea ce nu accepta Cernescu era deposedarea de bunurile pe care le deținea. De la moartea suspectă de tot a fetei sale, a rămas fără moștenitori. Cernescu cocheta cu nemurirea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a ajuns prostul, boul, ăla? Deh, Bădie, n-ai banii lui și în plus este mîna dreaptă a lui Motriciu. Dar eu nu-s mîna dreaptă a lu' matale? Mata faci listele și... Bădie, la București se taie și se spînzură. Eu zic să te mulțumești cu ce ți-am spus. Mă mulțumesc, dar dau din coate. Am vorbit cu Rădulescu și... este un om minunat, mă susține. Dacă te susține, atunci încearcă... Bădia alerga peste tot și ne demonstra că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de alta, rar despre altceva decît despre acele locuri cu lunga și bogata lor istorie. Pe acolo s-a strecurat acel cavaler pentru o răpire, acolo a murit în duel acel nefericit cavaler fără prihană, de acea creangă s-a spînzurat ăla dus puțin cu sorcova. Ce mai, peste tot istorie veche și contemporană. Cu barca aceea Georges a plimbat-o pe actuala soție și acolo a fost smuls primul sărut. Cu certitudine că multe povești s-au transmis în timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]