9,106 matches
-
avalanșă tocmai cînd eram pe cale de a mă iniția și eu în genul acesta de scrieri și compoziții savante. Acum însă nu mai am nici o teamă, lucrurile nu mai pot fi oprite și am șansa să ajung specialist. Îmi făcusem spaimă degeaba. În rest, ce să zic, ne mai consolăm cu cîte-un student bun, cu unii chiar talentați (fie la creația propriu-zisă, fie la comentarea literaturii), dar asta cam în afara programului - oricum, după ce isprăvim cu ce nu poate fi isprăvit, adică
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
și aduse pe tărâmul mirabil al Americii, The Wonderland. Astfel, unii și-au păstrat superstițiile și visele (Copacul emigrației și prezentul continuu), alții, metehnele și proastă educație (Programări, Botez cu cântec, Femeile mele), esticii, precum povestitoarea din Vinovat în America, spaimă de autoritățile statului (reminiscența a traiului sub regim dictatorial), iar scriitorii (români, în speță), vanitățile, egolatria, invidia și frustrările (Premianții și maestrul). Mai puțin inspirată este utilizarea, de-a lungul acestor povestiri, a celor mai vehiculate clișee despre civilizația americană
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
pleca la război” (p. 97) sau „Dintr-un secundar/ din zori până seara/ picură sânge” (p. 103) sau „Urcuș de furnici/ pe umerii lui Sisif -/ viața în dodii” (p. 133) sau „Un clovn glorios/ trece greșit pe răboj/ mânii și spaime” (p. 138). În forma ei cea mai înaltă însă, poezia de acum a Elenei Ștefoi poate fi descrisă în două cuvinte: miniaturi murale.
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
se transformă în unele psihice, de la furunculul de pe scrot la migrenele recurente, de la miocardită la tabagismul pătimaș, de la deficiențele sexuale la deranjamentele intestinale, de la nevroză la acreală, de la intoleranța la alcool la dependența de cocaină, de la fobia pentru trenuri la spaima de a nu avea ce mînca, de la frica de moarte la numeroasele lui superstiții morbide.” (p. 38) Avalanșa de epitete e dură, dar ce e uimitor e că fiecare calificativ are parte de argumentare în rîndurile cărții. Cum spuneam, Onfray
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
este despre moarte ca revedere (mult pomenită, în zilele din urmă). Începe negând hotărât o consolare impusă prin cutumă. Nu poate fi adevărat, murind nu revezi pe nimeni. De aici, se alunecă pe o pâlnie de viziuni vorbind blajin despre spaimă. Și, la urma urmei, despre singurătate. Fiecare moarte este o revedere de sine, topit la subțirimea unui contur. poezia e altceva? bate, pe departe, cu răfuielile lui Gellu Naum cu tabla de legi a poeziei, acei dos and don’ts
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
aripi confecționate din fulgi și din ceară. Este soarta personajului Stephen Dedalus - alias Joyce, care, după o copilărie sumbră, jertfită pe altarul educației iezuite, menite să-i anihileze personalitatea, evadează din labirintul misticismului și își ia zborul către culmile creației. Spaimele inoculate de către preoții iezuiți elevilor, cu privire la osândele apocaliptice care-i așteaptă pe cei care cad în păcat, ating, în povestire, dimensiuni dantești. Numai că Infernul lui Dante apare în viziunea unui scriitor italian-latin, într-o aură paradoxal luminoasă, alegorică, pasională
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
pe când iadul iezuit, minuțios descris de Joyce, e imaginat prin încrâncenarea și încordata obscuritate a Irlandei acelor vremi. Desigur că tinerilor liberaliști (ca să mă feresc de cuvântul „libertini“) de azi li se vor părea cel puțin bizare convulsiile sufletești, remușcările, spaimele și spasmele trăite de tânărul Dedalus care, la șaisprezece ani cunoaște păcatul de moarte al vieții sexuale (de care se leagă și fragmentul de față), dar contextul romanului este lămuritor, dacă nu convingător. „Portretul“ lui Joyce a mai apărut în
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
privesc cu scepticism mult din ceea ce trece azi drept învățământ istoric. După moravurile academice dominante, sunt un conservator incorigibil. Deci cum stau lucrurile?” Într-adevăr, cum stau? Probabil că ele stau ca întotdeauna: între sublim și indeterminare, între tăcere și spaimă, între avânt și retractilitate, între confuzie și speranță. Ultimii ani din viața lui Tony Judt au ilustrat, cu un neobosit patos al cunoașterii, cu disperarea celui contrariat în convingeri, această ipostază a intelectualului public. Scrisul său poartă o dublă mărturie
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
în "mărturiile" acestor naratori inventați). Ulterior, el începe să-și controleze trăirile, devenind tot mai conștient de rațiunile nebănuite ale dramei declanșate pe nepusă masă. Preocuparea pentru existențialismul morbid al danezului Soren Kierkegaard (și mai ales obsesia pentru Cutremurul și spaima) îl ajută, de asemenea, să aibă acces la luciditatea masochistă a spiritelor autoscopice, împingîndu-l, într-un tîrziu, spre o revelație ultimă: Laurence Passmore nu mai există decît în ipostazele ingenue ale trecutului, într-un timp pur, cînd virusul succesului nu
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
cum pot, lăsându-se învăluiți de uitare, ca într-o ceață. Uneori Valparaíso se zbate că o balenă rănită. Se clatină în vânt, agonizează, moare și reînvie. Aici fiecare ființă poartă în suflet amintirea unui cutremur. E un crampei de spaimă, lipit de inimă orașului. Înainte de naștere, fiecare om e un erou. Căci în memoria portului există acel dezastru, acea înfiorare a pământului ce tremura, si zgomotul răgușit din adâncuri, ca și cum într-un ținut submarin ori subpământean ar începe să bată
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
subpământean ar începe să bată clopotele, vestind sfârșitul lumii. Câteodată, după ce ziduri și acoperișuri se prăvălesc, iscând nori de praf și flăcări, în tăcere ori în urlete, când totul pare definitiv calmat prin moarte, din mare se ivește, ca o spaimă ultima, un val gigantic: uriașă mâna verde, înaltă și amenințătoare că o trâmba a răzbunării, maturând și brumă de viață rămasă. Adesea totul începe cu o unduire nelămurita, trezin-du-i pe cei adormiți. Sufletul, aflat între somn și veghe, comunica prin
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
s-o apuci: zeii s-au dus, iar trufașele biserici sunt praf și pulbere. Groază ce te cuprinde nu seamănă cu aceea dinaintea taurului furibund, a pumnalului amenințător sau a apei în care te afunzi. De-asta dată e o spaimă cosmică, o bruscă incertitudine; universul se destramă, se prăbușește. Și-un tunet surd, nicicând auzit până acum zguduie din rărunchi pământul. Praful ridicat de casele dărâmate se împrăștie treptat. Și rămânem singuri, cu morții noștri, cu toți morții, fără să
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
un obstacol. Eugen Ionescu se amuză. În cuprinsul acestei lumi toate adevărurile sunt posibile. De aceea așteaptă un hazard care să-i răstoarne un calcul. De aceea stabilește o identitate pentru poziții care sunt contrarii. El continuă jocul. Uneori, cu spaima aceluia căruia i-a mai rămas o singură carte. Alteori, fiindcă socotește jocul drept unicul fapt în adevăr, umil". E vanitos, dar nu-i asta și o deficiență intelectual-morală. O vanitate ca un fel de trecere, ca o punte spre
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
monolog al unui eu narativ de o acută sensibilitate. Falia identitară, cum ar spune Le Clézio, pe care Cecilia o simte cu atât mai dureros în condiția ei de orfană, adăugându-se recluziunii și rigorilor monastice de conviețuire, generează acea spaimă de moarte și totodată puterea de a o sfida, alienare cu derapaje autiste, dar și o insomniacă nevoie de identificare, de regăsire de sine, de autosuficiență. Crescută de mică în spiritul muzicii, violonistă talentată, eroina noastră își dă seama cu
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
pe care doar emoția noastră, nu a lui, bine ascunsă în precizia detaliilor, le face să vibreze. Secțiuni fără culoare, fără cărnuri, fără sucul afectelor, cum numai sinceritatea cea mai vitregă poate da, se umplu, în transparența lor, de spectrele spaimei, ale zbaterii și, în fine, ale împăcării cu care fiecare din noi privim în abis. Pașii ne cunosc abisul/ Trupul ne plimbă cerul/ Furtuna pierde bucăți de carne/ Tot mai vagă tot mai slabă/ Este un început albastru/ În acest
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
fără scandal a unui trecut neinvitat, ce mai e viață și ce nu? Normalitatea unui ritual, aceea din plimbările, bunăoară, ale bolnavilor de la Berck, pe gutierele care îi redau, vorba vine, vieții, e anunțată aici, cu tot cortegiul ei de spaime. Sufletul observă, prin transparență, ridicolul corpului. Care-l sperie ca pe-un frate. E, spuneam, o delicatețe grunjoasă, hotărîtă, în aceste scene cu corpul încă prezent, dar din ce în ce mai de prisos. Care poate, ca-n basme și-n coșmaruri, să se
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
batjocura și devenea suprema umilință a unei ființe umane, iar totul genera suferințe inimaginabile pentru condamnat, care avea o singură și ultimă eliberare, prin moarte, pe care ajungea astfel să și-o dorească. Nu întâmplător, Seneca se întreba probabil cu spaimă: „Merită să atârni pe furcă (a crucii) cu brațele desfăcute și trupul numai răni, cu singura speranță de a amâna lucrul cel mai dorit de cel chinuit: sfârșitul chinurilor?” (Epistole, 101, 12). Procedural, flagelarea preceda crucificarea, probabil pentru ca spatele lacerat
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
60 de milioane de ani în urmă, apar în spectacole organizate în mari săli și arene de sport. Spectacole care, prin decor, jocuri de lumini, sunete, zgomote și, mai ales, răgete preistorice, sunt menite să înfricoșeze spectatorii. Această "nostalgie" a spaimelor trăite de strămoșii lui pitecantropus erectus îmi amintește de alte surprize (și nu prea) pe care mi le rezervă internetul: regretul, uneori limpede, alteori străveziu, după "epoca de aur", după comunismul pur și dur sub care am trăit o bună
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
împrejurări încă neclare, nici anul acesta nu-mi fusese decernat Premiul Nobel ------ pentru literatură, pentru pace. Alte competiții, care ar fi fost președenția Uniunii Scriitorilor, nu se ridicau la înălțimea aspirațiilor mele, a notorietății mele - în patrie și peste hotare. Spaimele unei campanii otrăvite nu mă atingeau, eram pregătit să fac față tăunilor vărgați și viperelor blon-de de la televiziune cu capcanele lor mortale în care cu siguranță n-aș fi căzut. îmi stăteau pe limbă scurte, acide, replici, de acel enorm
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
are și ce trebuie să facă pentru a se face bine. „La școală nu a fost foarte ușor, une-le cadre didactice nu au înțeles fenomenul, unul chiar i-a scăzut nota la purtare Taniei. Ne-am lovit de reticență și spaimă din partea unor profesori, noroc cu directoarea care a fost înțelegătoare. Am luat un psiholog care a monitorizat-o timp de trei săptămâni cu acordul profesorilor”, spune mama Taniei, care după mai multă vreme a înțeles că ADHD-ul e doar
Cum a scăpat de boala care te bagă la închisoare by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/67422_a_68747]
-
coaste." (Ordin). O vedenie a silniciei, răzbunîn-du-și chinul cu alte chinuri și purtînd, în delicatețea ei de umbră, amenințări mai puternice decît orice realitate. Ce sînt, în fond, vociferările, pe lîngă economia de cuvinte, storcînd imaginația de cele mai profunde spaime ale ei, a spectrului păstrînd o respectuoasă, frisonantă distanță? "Îmi va porunci laconic: stai." Atît, fără alte explicații. Iar teama insinuată adînc în fiecare împlinește, tăcut, porunca. Pînă într-acolo încît momîia gonace a unei luni fără însușiri își trimite
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
strecor între șirurile de oameni care par a nu observa că e plină noapte la patru după-masă. Lasere subțiri sfîșie în incizii precise cerul negru într-o tăcere deplină. Nu urlă nimic, nu trăznește, nu tună, nefirescul te aruncă în spaima teribilă a celei dintîi ființe vii. Și nu vrea să plouă. Ochii mei văd printr-o pînză linii zigzagate; nu, nu-i ploaia, văzul meu se îngustează, îmi cad pleoapele, intru în hotel, urc în lift, apăs pe buton în
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
obsesia decăderii Occidentului, implicit imigrația islamică. Pentru ambele cazuri găsim opinii memorabile, concise, abrupte, nu doar o dată apocaliptice, din care, deși formulate en passant, i se poate deduce întreaga viziune asupra problematicii respective, asupra naturii și surselor tuturor obsesiilor și spaimelor sale. Tocmai acest tip de proiecții îmi face impresia că l-a fascinat pe Kraus, având în mare măsură un rol determinant în apropierea sa de Cioran, până la configurarea unei prietenii intelectuale, exemplară prin discreție și respect reciproc. De aici
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
poate întâmpla orice si unde poți face orice luân-du-ți ca aliat facultatea umană cea mai controversată dintre toate: imaginația. Pentru aceasta stau mărturie filmele sale anterioare, Brazil (1985), Aventurile baronului Munchausen (1988), Regele Pescar (1991), Armata celor 12 maimuțe (1995), Spaime și scârbe în Las Vegas (1998), Frații Grimm (2005), unde nebunia, vizionarismul, distopia, povestea incredibilă, fantasmagoriile halucinogene, magia, constituie tot atâtea expresii ale Imaginarium-ului. Într-un fel, acest ultim film al său, The Imaginarium of Doctor Parnassus, le cuprinde pe
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
se află în posesia tonului adecvat, produce soluția, cu dezinvoltura unor vechi exerciții. Acolo unde prozatorul forțează notă, trecând pe tărâmul magic al ficțiunii. Vorbirea, intervorbirea, dialogul stau la baza: „Îndrăznesc a atrage atenția asupra lor pentru că și azi, spre spaimă mea, societatea intelectuală românească nu a dobândit spiritul dialogului, cel care culminează cu disputa și cu înțelegerea cu tine însuți”. Notă trimite la un studiu din 1981, republicat, în volum în 2009! Mulțumit sau nu cu existența dusă, satisfăcut pe
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]