11,094 matches
-
o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic mai fluid decât un sânge ce se caută în icoană. Cerul s-a zgâriat într-un vârf de brad deasupra bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vărsat de vânt și cazul a fost clasat. La fel a elucidat și moartea misterioasă a patronului de la I.C.L. Burghezul nu plătise cotizație către partid în campania electorală; domn' prefect a decis că trebuie șters de pe listă; Tolea i-a spart inima cu o șurubelniță, în scara blocului; domn' Ierimia a stabilit că baronul suferea de claustrofobie, "a murit de anxietate în lift". Gata, tac, domnule căpitan! Aveți dreptate, cu ăsta nu-i de glumit. Hei, părinte, aruncă dracului boanda de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în care era scris despre niște portocale ce urmau să se vândă în Piața Unirii). Alte 40 internat la Socola (a evadat cu un pedofil pe care l-au împușcat băieții de la crimă organizată în Grădina Botanică). Școală militară abandonată (spărgea oglinzi la miezul nopții, crezând că poate păși dincolo). Liceul cu chiu, cu vai i-au pus în buzunar o repartiție pe Motru la hidrocentrală, dar tată-su, fost sergent cu diagonală, și-a trimis odrasla la școala de majuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
starea de rădăcină. Un abur alb, vinețiu, muced, plutea prin aer; un alb de ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea spărgea schije în oase. Nimic mai abrupt decât un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înfige în altă erecție de om singur. În moarte trebuie să intri cu bocancii în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să intri trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând icoanele, murdărind preșurile. La naiba cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de vițel la tăiere! La naiba cu toate! Am trecut pe lângă moarte și i-am trimis bezele, i-am făcut cu mâna de rămas bun, i-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o succesiune de consemnări, Dumnezeu rupe pagini din calendar, răsucește țigări, trage în piept secunde, scutură scrum peste cimitire, scuipă cenușă. Anul trecut am sădit un pom, anul acesta am înverzit în jurul sufletului, la anul, Doamne, la anul, cum voi sparge în ambele sensuri cerul?! Amăgire. Nimic mai incert decât o consemnare a prezenței într-un prezent conjugat sub relativitatea absurdului. Astăzi, mâine, poimâine fericiri, regrete, resemnări, raportate la dimensiuni cronologice (înainte de..., după..., anul Domnului...), consemnate în jurnale (ordinea gândirii prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acolo. Eu Îi strînsesem. Aflînd cel dintîi vestea, Îi striga sem din fugă pe la porți pe Zoli, pe Tibi, pe Jani și pe Duczi: — Gyertek! Le bontják! — Mit? — A malmot! — Ne bontsátok le! Ne bontsátok le! strigam cu toții să ne spargem piepturile. Nimeni nu făcea mai multă zarvă ca Vilmoș țiganul. Era mai mare cu cîțiva ani decît noi, ceilalți, se pusese În fruntea cetei, șuierînd cu două degete-n gură ca la speriat graurii. Cel mai mînios și mai necăjit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lor de secol al XVIII-lea: Homorodul de Sus, de Mijloc și de Jos. Crame și acolo cu nemi luita. CÎnd, În toamna lui 1944, satele au fost atacate de trupele rusești, populația s-a retras În păduri. Rușii au spart ușile masive, ca de biserică, ale beciurilor, au tras cu pușca În butoaie și s-au Întins pe jos să soarbă tot vinul. Cum găuriseră multe doage, vinul s-a revărsat Într-atît Încît i-a Înecat pe bravii soldați sovietici
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În funcție de cum se vor strădui să muncească. — Ăștia-s meșterii voștri, ascultați-i ca pe Dumnezeu. De raportul lor la comandament depinde soarta voastră. Aveți datoria... Ați Înțeles? — Înțeles. — Are, a lófaszba, de pus careva vreo Întrebare? Nu. Săpau șanțuri, spărgeau piatră, o cărau de colo-colo, to peau smoală, doborau copaci, erau alergați și suduiți de meș terii mai ai dracului, mîngîiați cu o vorbă de cei mai omenoși, mîncați de purici, Într-un cuvînt, construiau În trecătorile munților cazemate care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
către mijlocul secolului al XVIII-lea. Delegații unei colonii proaspete, unde pesemne vița-de-vie Încă nu strînsese destulă sevă, au cerut permisiunea de a se Întoarce la Ravensburg, de unde să aducă un nou cazan de preparat bere, fiindcă cel vechi se spărsese, iar din pricina apei stricate din noile lor pămînturi, se aflau În primejdie de a muri de sete. Alți doi coloniști l-au rugat pe conte să le emită pașa poarte pe cu totul alt temei: soțiile lor pieriseră Într-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu buzele pale, chiar și cînd sînt rujate, În carne și oase, eu, Erica Baum von Sagas in Siebenbürgen...! Proiectele ei deveneau tot mai incandescente pe măsură ce coniacul se Împuțina. Am azvîrlit o piatră În apă. A plescăit o dată și a spart, fără ndoială, lacul În cercuri. — Bravo, a sărit ea sărutîndu-mă, cum de ți-a reușit? Dar ce, m-am mirat eu, e mare lucru? — Da, e foarte mare lucru... Fiindcă tu nu trebuie să scrii pentru tine, ci pentru publicul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mihai ȚÎganu cu oale și cu ulcele, cu ulcioare și cu oluri cu țurgalăi, haidați, măi! striga el, adunînd lume În jurul carului Încărcat de vase. Hai la oluțuri, Îi dădea Înainte Mihai, iaca, mă sui pe ele și nu se sparg! — Scoboară, omule, de pe oluț că tii sparge tu, rîdeau „pișcăranii“, cum obișnuiau ei să-și zică. Numele satului venea de la țipari. Erau pline bălțile Crasnei de vietățile astea lungi, subțiri și cafenii semănînd cu șerpii. Unii le spuneau „cici“, alții
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pretind că le-au Întîlnit În biserică. Pui tu, mă, vacile și porcii pă păretele sfintei biserici?! Apoi, mînce-vă beteșigu’ și fută-vă Hector pă voi și pă tăt neamu’ vost, sări un pișcăran, iar după el alții cu ciomegele, spărgînd toată mașinăria de fabricat iluzii, vedenii și arătări. Vreo cîteva capete sparte s-au adăugat aparaturii făcute țăndări, dar din ascunzătorile camionului au ieșit și niște cătușe, iar turbulenții au dispărut și ei ca prin minune pentru mai mulți ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amănunte inedite. De la el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski în Idiotul). Luca însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena în casa unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încolo, patriarhul asistă la un adulter. Din nou o rugăminte către arhanghel și din nou împlinirea pe loc a rugăminții: pământul se deschide și-i înghite în pântecele său pe cei doi păcătoși. A treia scenă: câțiva hoți încearcă să spargă zidul unei case și să se strecoare înăuntru. Dar fulgerul trimis de arhanghelul Mihail, bineînțeles, la cererea patriarhului, îi face într-o clipă scrum. Finalul capitolului se desfășoară într-o notă oarecum hazlie. Dumnezeu, derutat, ba chiar înspăimântat de zelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tare al rabinilor este de natură teologică: ascensiunile de-a lungul cerurilor suprapuse, până la fața lui Dumnezeu, riscă dacă nu să anuleze, cel puțin să relativizeze caracterul absolut transcendent al divinității. Conform literaturii apocaliptice, există câteva personaje privilegiate, care pot „sparge”, metaforic vorbind, „învelișul” divinității și pot crea o rețea de comunicare permanentă între lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
grabă scara, închise repede chepengul și-și ținu răsuflarea. De sus se auzeau zgomote, țipete, câinii urlau, pași grei se apropiau. Se cutremura pivnița și un praf înecăcios se risipi din tavan, când pașii ajunseră chiar deasupra. Auziră cum se sparge ceva chiar deasupra capului lor, mama plângea înăbușit, tata nu se mișca din loc, de sus strigătele se îndepărtară, apoi se apropiară din nou, iarăși și iarăși se spărgea ceva lemne, sticlă... cine știe. Un fum acru și gros își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
risipi din tavan, când pașii ajunseră chiar deasupra. Auziră cum se sparge ceva chiar deasupra capului lor, mama plângea înăbușit, tata nu se mișca din loc, de sus strigătele se îndepărtară, apoi se apropiară din nou, iarăși și iarăși se spărgea ceva lemne, sticlă... cine știe. Un fum acru și gros își făcea loc prin tavan. Apoi se făcu liniște. Nu știu cât a stat așa. Nu-i mai era somn. Încremenise de frică. Se priveau unii pe alții și nu îndrăzneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întins prea mult fața de masă (își spuse iarăși), sau am împins claviatura peste ei... A tot încercat, așa, iar și iar, să-i așeze, dar, de fiecare dată, cei doi îngerași cădeau. S-a gândit că s-o fi spart postamentul în formă de nor pe care stăteau, fiecare separat dar nu, era întreg, așa cum îl știa. Afară, larma se potolise. Din depărtare, începu să bată clopotul mai încet... mai tare... mai încet... Ah ! Cât se ocupase de îngerași, pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
străin... tocmai ea!... Auzi colo! Să ia tot ce aveau mai de preț în casă, vasul acela de alabastru, păstrat pentru cine știe ce nevoie (că doar erau două surori singure, cu fratele lor, care ajunsese acuma ciudățenia satului), și să-l spargă, ca să ungă picioarele prietenului lor, acela care-și spunea Fiul Lui Dumnezeu... Chiar așa o fi, doar altfel cum de l-a înviat pe fratele lor?! Nici acum nu-i venea să creadă: se uita pe furiș la fratele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uite-așa, de parcă s-ar fi trezit din somn: nici măcar picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fost aceea pe care am trecut-o călare pe buștean acum două nopți, că Nistrul cred că l-am trecut cu trenul?... Nu știu, omule, da’ important este faptul că am prins oleacă de curaj! Mâine o să vedem noi cum spargem gheața... ― Adică? ― Adică să luăm legătura cu vreun om. Să aflăm și noi unde suntem să ne dea ceva de mâncare, să căutăm de Îmbrăcat și Încălțat... ― Ai curaj să te dai pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu ele în mâini. Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii îi erau duși în fundul capului și roșii de griji și de nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și spune la toată lumea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chent Colhoz luat la mine calu, eu singur trăgeam la plug și la boroană și aram și boroneam ca calu, iar tovarăș Zozuleac criticat tare că eu vrut făcut propagand, pentru care vrut dat la securitet. Și chend una cocona spart la mine în pleaț olul cu lapte și zis pardon, eu ziceam Perde ne perde, moloco zaplate! (Bășești nu bășești, laptele-l plătești!) Da Cazanciuc, aceala cu cal fără cod, ruten este de etnie rumuna. Și Mandrik ceh este, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
excursii. Chiar doresc foarte mult să văd cu ochii mei câteva lucruri asupra cărora am început să am mari îndoieli și pentru prima dată îmi pun întrebarea dacă ceea ce ni se spune o fi adevărat sau minciună este. Noi vom sparge Cortina de Fier, mama! Era mai bine nici să nu vă fi dus la aeroport! Cred că cei care au promovat ideea vor plăti destul de scump lipsa de inspirație... I-adevărat, mama! Dar nimeni nu se aștepta la o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]