3,853 matches
-
traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul, și Învelitoarea de pe banchetele sparte. Pe ea, apoi, fără să știe, se așezase, proptind cu brațul sănătos pe cel frânt, În curtea plină de bălării a unui profesor bețiv, ca să privească, mai mult fascinat decât Înspăimântat, incendiul care Își repezea flăcările până la cer. După ce soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a‐ ngropat pe cel mai mare, O fată‐ i moartă de rușine, Nevasta ta de supărare. Se zbate‐ n sfeșnic lumânarea și moare‐ n stingere domoală A adormit în lacrimi baba, și capul i‐ a căzut în poală... Prin geamul spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde În pripă fața rușinată... Un popă‐ n grabnice tropare Te va petrece dimineață, și poate nimeni nu va plânge Plecarea asta din viață... De lângă șură
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
--Te știam deștept, da’ fudul ba. Așa că mai coboară-ți sfârla, că nu-ți stă bine. Și unde mai pui că ești cu mine și mă faci de rușine, fiindcă pe acolo umblă și lume aleasă.... --Râde hârb de oală spartă. Încearcă să te dumirești cum devine treaba cu Chervăsăria gospod, iar eu am să-ți ies înainte, că altfel cine știe ce bucurie îmi mai faci! Până să-mi dau seama cam pe unde mă aflu, mi-a ieșit în cale un
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Am auzit”. “Cui?” “Păi... <lelii Marii Oprei>”. “Așa spune, vere. Îi prima oară când întâlnim acest apelativ. Și să nu te ducă gândul spre acel cântecel “Lelea cu fusteica scurtă”, fiindcă aici îi vorba de treabă serioasă!” “Am priceput, gură spartă ce ești!” --Ce te frământă, fiule? Te văd plecat undeva în lume... --Nu-i nimic, părinte. Mă mai fură și pe mine câte un gând --Dacă nu-i nimic de luat în seamă, atunci e bine. Să ne continuăm drumul. Uite
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
oameni au trebuit să dea crâșma lor în schimbul moșiei lor!!! Mare lucru mi se pare și faptul că au reușit să facă măcar atâta lucru și nu au rămas păgubași de tot... Cum s-ar spune, dreptatea umblă cu capul spart...Și asta nu-i pe vrerea lui Dumnezeu. D-apoi și spusa „Nu-i cum gândește omul, ci cum vrea Domnul” nu știu cum s-o mai iau, sfințite părinte. Nu cerceta aceste legi, că ești nebun de le nțelegi - a spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fost pentru Adunarea Deputaților, celălalt pentru Senat. În timpul primei runde, au avut loc ciocniri la Orhei și Târgu Mureș, soldate cu moartea a patru persoane și cu 300 de arestări. Acolo să vezi mata, iubitorule de democrație pe pâine, capete sparte, oase rupte, nasuri însângerate, fălci mutate din loc, ruperi de gât și alte drăgălașe efecte din acestea ca urmare a unor sfinte ciomăgeli democrate și de democratizare, în spirit, curat constituțional. Așa doar capete crăpate și coste rupte, au fost
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
când stihiile negurilor își arată dinții sclipind în lună și liniștea se unduiește agale printre păduri peste pământul încolțit după lunga înfrigurare a iernii Și ticăitul sec al secundarului de alamă tăia în felii egale repetat monoton ca un clopot spart disperând spiritul ce-și așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
află că am fumat și eu o dată niște canabis... Te rog! Chiar am tras în piept!) Cu toate că mă simțeam înfiorător, am descoperit că cernutul și cântăritul făinii, al zahărului sau al nenorocitei de nucă de cocos îcum îi spunea mama), spartul ouălor îfăcând o scurtă pauză ca să-mi înăbuș greața), frecatul ingredientelor într-un castron și pusul amestecului aceluia lipicios în forme de hârtie care aveau rămurele de ilice pe ele aveau un efect liniștitor. M-au făcut să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă prezinte. Dermot s-a uitat la mine și m-a cântărit imediat din ochi. Nu fiindcă mă găsea atrăgătoare, ci pentru că se întreba ce părere aveam eu despre el. De-aproape, îi vedeai fără probleme sutele de capilare sparte care se lăfăiau sub bronzul artificial. înțelegeam de ce Chaquie era așa de disperată să scape de atențiile lui Dermot și de flautul lui. Omul era detestabil. Iar grija absolut evidentă pentru aspectul lui exterior îl făcea și mai detestabil. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Asta spun toți. Ce mincinos era! Avea tupeu dacă se aștepta să cred că nici unul dintre pacienți nu recunoștea că era alcoolic. Era limpede ca bună ziua, numai uitându-te la nasurile lor roșii și la fețele lor brăzdate de vinișoare sparte. Era la fel de limpede ca și venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă ascultați, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tupeu dacă se aștepta să cred că nici unul dintre pacienți nu recunoștea că era alcoolic. Era limpede ca bună ziua, numai uitându-te la nasurile lor roșii și la fețele lor brăzdate de vinișoare sparte. Era la fel de limpede ca și venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă ascultați, i-am spus pe un ton mai potolit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Hai să vedem ce s-a întâmplat aici. Intrară în bucătărie, unde domnea același haos, apoi în următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară zăceau stinse în cești de cafea sau strivite pe covor. Niște bucăți de disc spart, ajunse după canapea, marcau sfârșitul Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Tot felul de pernițe zăceau turtite lângă perete. Lumânări consumate atârnau moi, postcoitale, din guri de sticle. Parcă pentru a da o tușă finală atmosferei sordide din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dispăruseră, nu vedea decât niște urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se și întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8 martie, ora 9,30, asaltul apartamentului din strada cutare, incendiul, maltratarea pisicilor și a pensionarei. Viața de o clipă a ziarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bronz superb, scandinav și ochii mai albaștri ca niciodată. Aleargă Înspre mine. Nu Înțeleg nimic. Ce face aici ? În clipa În care ajunge lângă mine, mă Înșfacă și mă strânge tare de tot la piept. — Slavă Domnului, spune cu voce spartă. Mulțumesc lui Dumnezeu. Ești OK ? — Connor, ce... e cu tine aici ? — Am sunat la compania aeriană ca să-i Întreb la ce oră aterizezi și mi-au spus că avionul a intrat Într-o zonă de maximă turbulență. Am pornit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă văd cu ea. Nu am ce altceva să fac. O să fie bine. O să fie bine. Petrecerea e uriașă, strălucitoare și zgomotoasă. Sunt toți dansatorii, Încă În costume și tot publicul, plus alte persoane care-au venit doar acum, la spartul târgului. Chelnerii se vântură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mirosul specific de baltă nu ajunge sus. Un tip scund, în geacă de piele, cu față de chinez-vietnamez, strigă la noi de departe ceva de neînțeles - devine de înțeles abia când scoate pistolul. Pe terenul moale unde intrasem printr-un gard spart, un miros pestilențial plutește la joasă înălțime, prea greu ca să se poată ridica. Ferma de câini de aici aproviziona toate restaurantele chinezești din București, aflase unchiu-meu de la șeful de post. Prin iarnă a trebuit să intervină Poliția, după livrarea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul, care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși pe care Marea îi aducea la țărm, de obicei sparți. De data asta umblam cu o motivație mai specială, știind că undeva în dreptul corturilor o fată șic, într-un tricou pe care vântul de dimineață i-l face harcea-parcea, dezvelindu-i cracii și șezutul obraznic cu fire de nisip lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de luminație, Portia aproape a adormit, cu sânii și globii ochilor în bolurile de salată de fructe. N-o mai invită nimeni la dans, dar nici n-o să plece prin urgia de afară. Basarab a apărut după douăsprezece noaptea, „la spartul nunții în cămară“, supărat că asta nu-i iarnă, domnule, numai o apăraie! Dar știam că vă plce apa, domnu’ Basarab, o aud pe mama. Da’ domn’e, place, apă de-aia din care bea maestrul (s-a postat plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
frecându‑mi nervos obrazul. Dacă vrei să știi, nu fac bine deloc. Ai promis că vii. Ai promis, Luke. Am venit. — Știi ce vreau să spun. Îmi cuprind genunchii cu brațele, abătută. Am vrut să vii la slujbă, nu la spartul petrecerii. Am vrut să te prezint tuturor, să ne vadă lumea împreună... Începe să‑mi tremure vocea. A fost... oribil! Toată lumea a crezut că sufăr după mire... — După mire? zice Luke nevenindu‑i să creadă. Te referi la fața palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu avea vreo părere proprie. Întotdeauna mă acoperă. De exemplu, când am spart din greșeală călimara preferată a bunicului, și-a folosit economiile și s-a dus grăbită în oraș, cu picioarușele-lotus, ca să cumpere alta să o înlocuiască pe cea spartă. O face în tăcere și o ador. Bunicul continuă cu educația. Capul i se leagănă în cercuri. Fac și eu la fel. Când e în toane bune, mă duce la opere. Nu la cele bune - nu își permite biletele -, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ora șapte. Mai sunt cinsprezece minute până la ridicarea cortinei. În camera de machiaj, directorul de scenă patrulează de colo-colo în cercuri largi, ca un câine care aleargă după propria-i coadă. Când sună gongul, lovește oglinda cu pumnul. În oglinda spartă apare chipul lui Yunhe. Machiată și costumată pentru rol. Sunt gata să continui eu spectacolul, zice fata. M-am pregătit. Vă rog, domnule, acordați-mi o șansă. Cchipul tău alb de pudră își râde... Directorul recită o arie de pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
construită în timpul dinastiei Sung, pe la anul 1100 d.H. Aici e locul în care trăiește Mao Zedong, viitorul conducător al Chinei, într-o peșteră, ca un om preistoric. Doarme într-un pat zidit din cărămizi pe jumătate arse, vase de ceramică sparte și lut. Un astfel de pat se numește kang. Deși soldații cu pielea cafenie sunt slabi ca scândura, au mintea puternică. Trăiesc pentru visul pe care Mao l-a făurit pentru ei. Nu au cunoscut niciodată orașe precum Shanghaiul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
face să vadă grația divină în valoarea lui. În pat, e nerăbdător, ca un jefuitor de morminte care apucă aurul. Ea i se oferă, darul seducției. În viitor, cuplul va face la fel cu mințile unui miliard de oameni. La spartul zorilor, când el o roagă să repete plăcerea, ea refuză. A stat trează și s-a gândit la Zi-zhen. Trupul ei e prins în lupta minții. Ai brațele subțiri ca un copil de treisprezece ani. Vine și o atinge ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic, plâng de ciudă: de ce m-a acoperit mama cu ea, ca pe un copil? Când mă ridic, Încă miorlăind, trebuie să ocolesc cioburile unei vaze de sticlă, spartă. Prin ușa salonului, deschisă, văd - văd că nu văd; de-atâta praf pe lume. - Trebui’ să plecați, doamnă, să vă duceț’, spune Moș Iacob, ținând cuvincios lipită de piept pălăria (s-a Îmbrăcat Între timp, și-a Încheiat până sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]