2,116 matches
-
Stăteau amîndoi În barul castelului cu cîte un pahar dinainte, cînd apăru pe neașteptate Susana, Îmbrăcată din cap pînă-n picioare În rasa Ordinului Miracolelor și el n-avu Încotro și trebui să i-o prezinte. — Mergi la spovedanie? — Vin de la spovedanie. — Bine. Trimite-l pe Victor să ne mai aducă gheață. — Au și Început să se simtă căldurile, spuse arhitectul, zîmbind, În timp ce Susana dispărea. — Ah, dar asta Înveselește spectacolul, exclamă Lastarria, Înălțîndu-se ușor pe vîrful picioarelor după tejgheaua barului. — Și dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu buburuzele. Ne-a făcut să pricepem că avea să ne dezghioace sufletele, să le frece, să le curețe, să le scuture și să le facă să strălucească spre a fi demne de oaspetele divin pe care-l cereau: „Prin spovedanie se formează inimile curate În care Iisus Hristos se va simți bine atunci cînd va veni acolo pentru Întîia oară. Spovediți-vă, spovediți-vă spre a preîntîmpina orice nelegiuire!“. Ne-a poftit să venim după el la confesional, unde avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fie ignorat nici unul dintre farmece. — Ei bine, François, nădăjduiesc că Îți vei aminti de imaginea asta. CÎnd te vei căsători, să alegi o bucățică bună. Mai avea și alte fotografii? De ce nu le scosese pe toate? După ce mă auzise la spovedanie, se gîndise oare că aceea era cea mai potrivită cazului meu? Știa că mă masturbez uitîndu-mă la poze cu femei? Pe el, doar căsătoria Îl interesa. Dacă stăteai să-l asculți, cu cît rămîneam mai pur, cu atît mai ațîțătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
voastră, proclamă Fermín, prefăcîndu-se mirat. Perspicacitatea domniei voastre ne-a demascat fără milă. Veți ajunge cel puțin cardinal sau papă. — Ce vreți să spuneți? — Nu e evident ca lumina zilei, prealuminate? — La drept vorbind, nu. — Ne putem bizui pe taina spovedaniei? — SÎntem Într-o grădină, nu Într-un confesional. — Ne mulțumim cu discreția dumneavoastră ecleziastică. — O aveți. Fermín oftă adînc și mă privi cu un aer melancolic. — Daniel, nu mai putem continua să-l mințim pe acest sfînt soldat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zis eu. Fermín Îmi aruncă o privire alarmată. — Liniștește-te, Fermín. Daniel tocmai mă punea la curent cu sceneta pe care o jucați domniile voastre. Trebuie să recunosc, chestiunea e cît se poate de interesantă. Dar dumneata, Fermín, cum stai cu spovedaniile? Te previn că am doi ani de seminar. — Eu vă dădeam cel puțin trei, don Gustavo. — Totul se pierde, Începînd cu rușinea. E prima oară cînd vii la mine acasă, și ajungi În pat cu domnișoara. — Uitați-vă la dînsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă ați ști cât de elvețian, ca să zic așa, este modul în care înțelegeți omul! — Oare chiar se mai poate adăuga? spuse prințul cu mirare sfioasă. Atunci, Keller, la ce te-ai așteptat de la mine și de ce ai venit cu spovedania dumitale? — De la dumneavoastră? La ce m-am așteptat? În primul rând, e o plăcere să vă cunoască omul naivitatea; e o plăcere să stea și să discute cu dumneavoastră; cel puțin știu că în fața mea e persoana cea mai generoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Bourdaloue 52 (am tot destupat sticle cu Lebedev până la ora trei) și, în al doilea rând, ceea ce-i mai important (și îmi fac toate crucile că vă spun adevărul gol-goluț), am rămas pentru că am vrut, ca să zic așa, expunându-vă spovedania mea deplină, din toată inima, să contribui astfel la propria dezvoltare intelectuală; cu acest gând am adormit pe la ora patru, având ochii înlăcrimați. Acum să mai credeți ce spune persoana cea mai onestă: chiar în momentul când adormeam, inundat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
momentul când adormeam, inundat la modul sincer de lacrimi interioare și, ca să zic așa, exterioare (pentru că, în cele din urmă, ajunsesem să plâng, asta o țin minte!), mi-a venit o idee infernală: „Ce-ar fi, la o adică, după spovedanie, să-i cer niște bani?“ În felul acesta, spovedania mi-am pregătit-o, ca să zic așa, sub forma unui „phéneserphe în sos de lacrimi“53, pentru ca lacrimile să-mi netezească drumul și dumneavoastră, înduioșându-vă, să-mi numărați în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
interioare și, ca să zic așa, exterioare (pentru că, în cele din urmă, ajunsesem să plâng, asta o țin minte!), mi-a venit o idee infernală: „Ce-ar fi, la o adică, după spovedanie, să-i cer niște bani?“ În felul acesta, spovedania mi-am pregătit-o, ca să zic așa, sub forma unui „phéneserphe în sos de lacrimi“53, pentru ca lacrimile să-mi netezească drumul și dumneavoastră, înduioșându-vă, să-mi numărați în palmă o sută cincizeci de rublișoare. Nu sunteți de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu sunt cel în măsură să te judece. Totuși, după părerea mea, nu se poate spune direct că asta-i josnicie. Dumneata ce crezi? Ai recurs la un subterfugiu, pentru ca, printre lacrimi, să capeți banii, dar tot dumneata juri că spovedania a mai avut un scop, onest, nu doar pe cel pecuniar; cât despre bani, ai nevoie ca să faci chefuri, nu-i așa? Și, după această spovedire, beția ar fi, desigur, un semn al lipsei de voință. Dar și de beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unor ezitări Lucian Dan Teodorovici Retrospectivele, trebuie s-o afirm de la bun început, au un rol destul de straniu în redacții. Un rol pe care nu-l înțeleg întotdeauna, dar care trimite cumva, într-un sens laic, firește, la ideea de spovedanie. Asta am făcut anul acesta, despre asta am scris, de-acum sumarizăm, mărturisim, punem punct, iar în anul ce vine o luăm de la capăt. Bine, diferența e că, în general, ziarele nu vin cu scuze - dimpotrivă, retrospectivele scot în evidență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
că, în general, ziarele nu vin cu scuze - dimpotrivă, retrospectivele scot în evidență realizările unor publicații sau ale colaboratorilor ei, ceea ce, dacă e să concluzionez sincer, aduce mai degrabă cu un raport de îndeplinire a planului anual decât cu o spovedanie. De o retrospectivă mă pregătesc și eu, însă de astă dată mă folosesc de prilej tocmai pentru a aduce textul de față mai aproape de ideea primă enunțată mai sus, aceea de recunoaștere a erorilor proprii. Am scris, încă de la primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
și realitate nu există nici un prag...“. Romanul Mut, al scriitorului Dan Stanca, prezintă un caz mai aparte al acestei relații care se stabilește între scriitor și personaj, o relație care poate deveni, în anumite momente, conflictuală. Mut este romanul unei spovedanii, o carte neliniștitoare, prin care scriitorul Dan Stanca încearcă să se elibereze, să se „vindece“, crezând cu tărie că literatura înseamnă, înainte de toate, catharsis. Deși între scriitorul Dan Stanca și protagonistul cu același nume din romanul Mut nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
care au construit-o pentru mine, din legume, prăjituri de vanilie și cerneluri bine potrivite pe caiet. Cum este să afli dintr-un interviu că mama și tata nu sunt mama și tata? Și cum e să scrii despre asta? Spovedanie? Penitență? Nu e nimic din toate astea. Și nici o dorință de expunere nu este. Pur și simplu am trăit mistificându-mă și am vrut ca minciunile să fie puse undeva în vitrină, să fie și să țin cont de ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
o aventură, i-a răspuns Suki cu voce joasă. Aveam numai 14 ani. Tu m-ai violat. Așa o numește psihologul meu și are dreptate. Ce păcat că nu ești catolică, a adăugat Dominic. Ai putea să te duci la spovedanie. Chiar și așa, ar trebui să-ți micșorezi capul. Ai fost dintotdeauna nevrotică, Suki. Ai vrut-o la fel de mult ca mine în acel moment. Voiam ca tu să te oprești! Te-am implorat, dar nu m-ai ascultat! —Ei, haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe unde mă va duce vorbirea, văd că atunci când omul n-o face pentru sine, ci pentru oameni, Dumnezeu pune har în vorbă, ceea ce face ca să fie o lucrare în folosul oamenilor care vin. La fel se întâmplă și la spovedanie cu lucrarea harului preoției: se întâmplă un ceva care e dincolo de tine. Nu-l ajuți pe om prin deșteptăciunea ta, prin cunoștințele tale psihologice sau chiar teologice, ci îl ajuți pe om pentru că faci efortul de a-l asculta și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
faci efortul de a-l asculta și a-l înțelege, și în felul ăsta Dumnezeu face o lucrare a lui ca să poți să spui ce trebuie. Ceea ce nu-i ușor când oamenii vin cu necazuri. Fără să intrăm în taina spovedaniei, românii din Paris sunt niște oameni „necăjiți“, cu necazuri multe? Mi se pare normal: toți suntem aici oameni dezrădăcinați, deznaționalizați, deculturalizați, trebuie să ne „inculturăm“ în această țară, să ne integrăm. Acest travaliu de a asimila intelectual o altă civilizație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
faptului că nu au luat în seamă dificultățile relaționale. S-au lăsat, s-au lăsat, s-au lăsat... Să văd floarea studenției românești la Paris cu astfel de probleme, ça fait mal! Sunt tot felul de oameni care vin la spovedanie: cu ce să încep, prostituate și homosexuali, oameni care fură, hoți... Țigani? Țiganii vin mai rar la spovedanie, știți cum e, țiganii sunt mai mult superstițioși decât credincioși. Sper să nu mă dea în judecată pentru asta, că sunt mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Să văd floarea studenției românești la Paris cu astfel de probleme, ça fait mal! Sunt tot felul de oameni care vin la spovedanie: cu ce să încep, prostituate și homosexuali, oameni care fură, hoți... Țigani? Țiganii vin mai rar la spovedanie, știți cum e, țiganii sunt mai mult superstițioși decât credincioși. Sper să nu mă dea în judecată pentru asta, că sunt mari specialiști în Franța în sensul ăsta. Adică? Zeci de mii de plângeri ale țiganilor la Consiliul Europei. Așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Google, de exemplu, în topul căutărilor. Am ajuns să fim căutați foarte des, mai ales în zona site-urilor ortodoxe. Într-un fel era în logica timpurilor să se ajungă aici. Dar duhovnicește, putem spune că am ajuns la o spovedanie pe Internet, în relația preot - omul de rând care vrea să-și descarce sufletul în total anonimat? Eu am întotdeauna vreo 200 de mail-uri la care încă nu fac față să răspund, vin cu zecile pe zi. Oamenii pun întrebări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Oamenii pun întrebări: informative, dar uneori e o întrebare duhovnicească. Omul spune: uite, asta se întâmplă în viața mea acum, cum aș putea să trec peste asta. Sunt întrebări de îndrumare duhovnicească. Când omul vrea să transforme acest lucru în spovedanie, eu descurajez lucrul acesta. Eu explic oamenilor că nu se poate înlocui ceea ce se dă la spovedanie în biserică. Spovedania nu poate fi înlocuită cu un schimb de email-uri. Fără îndoială, există cazuri speciale. Eu primesc mail-uri de la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
viața mea acum, cum aș putea să trec peste asta. Sunt întrebări de îndrumare duhovnicească. Când omul vrea să transforme acest lucru în spovedanie, eu descurajez lucrul acesta. Eu explic oamenilor că nu se poate înlocui ceea ce se dă la spovedanie în biserică. Spovedania nu poate fi înlocuită cu un schimb de email-uri. Fără îndoială, există cazuri speciale. Eu primesc mail-uri de la o tânără care e în Egipt, căsătorită cu un musulman. Acolo există o biserică coptă, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cum aș putea să trec peste asta. Sunt întrebări de îndrumare duhovnicească. Când omul vrea să transforme acest lucru în spovedanie, eu descurajez lucrul acesta. Eu explic oamenilor că nu se poate înlocui ceea ce se dă la spovedanie în biserică. Spovedania nu poate fi înlocuită cu un schimb de email-uri. Fără îndoială, există cazuri speciale. Eu primesc mail-uri de la o tânără care e în Egipt, căsătorită cu un musulman. Acolo există o biserică coptă, dar ea nu vorbește copta, ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Dar uneori nu ai cu cine vorbi. Vă dau exemplu pe cineva din Coreea sau din țările arabe. Sunt cazuri pentru care nu există altă posibilitate decât de a fi tratate prin Internet. Nici o erezie, prin Internet, în ceea ce privește îndrumarea duhovnicească? Spovedania e mai mult decât îndrumare duhovnicească. Poate să vină cineva la biserică, își descarcă sufletul, tu să nu ai ce să-i spui: e o spovedanie fără îndrumare duhovnicească. Spovedania e această taină a dezlegării de păcate, putem să luăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
decât de a fi tratate prin Internet. Nici o erezie, prin Internet, în ceea ce privește îndrumarea duhovnicească? Spovedania e mai mult decât îndrumare duhovnicească. Poate să vină cineva la biserică, își descarcă sufletul, tu să nu ai ce să-i spui: e o spovedanie fără îndrumare duhovnicească. Spovedania e această taină a dezlegării de păcate, putem să luăm o imagine adevărată a unei dezlegări, a unei ruperi de păcatele proprii și coborârea acestui har care vindecă rănile create de păcate, și de greșeli, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]