3,241 matches
-
și porturi închise traficului. Noi, aici, în regiunea de silvostepă în care ne aflăm, stăm liniștiți, cu doar un pospai de zăpadă și doar cu o avertizare sonoră a Crivățului, care, în mod normal, nici nu prea avea ce să spulbere... 5 ianuarie 2007. Spre dimineață visam că mă luptam cu o haită de câini albi, lățoși, că-i izbeam cu piciorul apărându-mă, că nici unul nu m-a mușcat. Ei sunt mai puțin periculoși decât acei câini bipezi, care m-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să coboare, apoi a însoțit-o în dormitor, unde a lăsat-o plin de speranță. Era ajunul Crăciunului. Un vânt năprasnic făcea să danseze fulgii de zăpadă ce se cerneau fără încetare de două zile. Vântul biciuia cu putere și spulbera zăpada așternută într-un strat gros toienind toate cărările și grădinile satului. Venea Crăciunul, și-n toate casele oamenii erau adunați în jurul focului din sobele mari cu plită, preocupați de aromele ce veneau din cuptor. În casa mare boierească era
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
instalat domn”<footnote Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 113 footnote>. De acolo, oastea moldo-polono-cazacă a jefuit complet Bugeacul, profitând de absența oștilor tătărăști. A fost una din cele mai devastatoare acțiuni anti-tătărăști din istoria noastră. O oaste turco-tătară a fost spulberată pe 5 decembrie 1683 la Tilgrotin . Urmarea a fost uciderea a peste o sută de mii de tătari de ambele sexe, tot Bugeacul a fost dat pradă flăcărilor, iar cadavrele se întindeau pe o distanță de patru mile. Numeroși robi
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
că sursa tuturor relelor era nașterea mea dezastruoasă, am auzit o voce. „Bună, iubito“, a spus cineva - Luke, speram eu. Asta în cazul în care băieții nu împărțeau și altceva decât pantalonii de piele. Deci se trezise. Asta mi-a spulberat orice speranță de-a o șterge fără să-l deranjez. Dacă nu m-aș fi prefăcut a fi o mută cvadriplegică, mi-aș fi îngropat fața în mâini și aș fi plâns. Spre disperarea mea, am simțit un braț încolăcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un partener de joacă, mi-a răspuns el simplu. Apoi mi-a zâmbit. Existase oare vreun surâs care să te topească mai repede decât surâsul lui Luke? Am simțit că ultimele fărâme ale hotărârii mele de a-i rezista fuseseră spulberate în patru vânturi. —Mă joc eu cu tine. Din clipa în care mă trezisem îmi ținusem picioarele bine strânse. Dar acum, Luke și-a strecurat mâinile între coapsele mele și le-a împins în lături cu blândețe. Iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Hei, păpușo, cum merge? Aveau în jur de paișpe ani, o grămadă de pălării, adidași, haine lălâi, skateboarduri și vorbeau doar în termeni împrumutați din limbajul surferilor. Până atunci mă crezusem o tipă destul de mișto. Dar euforia mea s-a spulberat făcând loc unei senzații de... vârsta a doua. Băieții ăia își punctau frazele cu gesturi haioase făcute cu mâinile - toate degetele ascunse cu excepția celui mare și a celui mic. Spuneau „al dracului“ din belșug. Și vorbeau cu un accent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi venea să mor. Așa de cruntă îmi era dezamăgirea. N-aveam să fiu cruțată deloc. Luke, Luke al meu, se întorsese, fără îndoială, împotriva mea. Până atunci mai exista o speranță, însă, în clipa aia toate speranțele îmi fuseseră spulberate. —„... amfetamine, hașiș, iarbă, ciuperci magice, LSD, heroină...“ Cineva a tras adânc aer în piept la partea cu heroina. Pentru numele lui Dumnezeu, mă gândeam furioasă. Heroina doar o fumasem. —„... Valium, Librium, analgezice pe rețetă, antidepresive, somnifere, inhibitori de apetit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putusem să cred că sunt aproape de momentul plecării. Crezusem c-o să pot ieși în goană pe ușă, chiar în secunda în care ceasul avea să bată sfârșitul celor trei săptămâni. Dar vizita lui Luke și a lui Brigit mi-a spulberat planul. Miercuri seara, când cei doi abia plecaseră de la Cloisters, am fost chemată în cabinetul doctorului Billings. înalt și straniu, Billings m-a întâmpinat cu o tentativă oribilă de zâmbet. Mi-am dat seama că veștile pe care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cap și o șuviță groasă de păr i-a alunecat pe frunte. — Îmi dau seama că nu e o literatură de calitate. Probabil că nici nu e literatură. S-a uitat la mine cu un zâmbet rușinat. — Tocmai mi-am spulberat orice șansă să mai obțin o a doua întâlnire, nu? Sigur că nu, i-am spus, cu inima bătându-mi în trap. Cui îi păsa că nu era genul de literat? La cât de mult muncea, probabil că Randall nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în dreptul gurii de metrou, coborî. Artificială peșteră de beton, un cadru neutru, geometric. Se aprinsese semnalul roșu. Apăru trenul, vagoanele lunecară lin, ușile se dădură în lături. Ce zi, oho, ce mai zi!... Izbutise, totuși, să ajungă la țărm. Se spulbera, treptat, povara zilei străine... Cum te-ai extrage de sub o platoșă de plumb. Redobândind dreptul de a redeveni vie, neștiută. Adică adevărată, adică vie, încă vie. A nopții celeimari și bune, durere fericită, pe noi nouă redă-ne. Cerul violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung, cu fulgere iuți, cucuvele electrice. Hodoroaga se spulberă, scufundată, undeva, în adâncul tenebrei. Văzduhul deschide imense aripi negre și, simultan, uriașe plase de pradă, să adune liliecii și avioanele și fantomele brusc întinerite. Avionul se tot leagănă, de pe o parte pe alta, să scape de ghearele urmăritoare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu vroia să-și amintească, prefera să le ignore, oricâte enigme ar fi conținut. Nu, nu existau, se spulberau instantaneu. Singura realitate în care trăia: o nouă zi. Primăvara, iarna, toamna sau vara, totuna. Noaptea rămânea o paranteză uitată, o afazie. Lumina dimineții se așezase, cuminte, pe cuvertura albă a canapelei. Pe canapea, Tolea freca pudra nes pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic Vancea Voinov la postul său de la recepția hotelului TRANZIT. Intra în neagra salopetă ca într-o platoșă sfidătoare, asta era! Atât îi rămăsese, Sfidarea, și nu se plângea că e doar atât, nu, nu se plângea, bineînțeles. Noaptea se spulberase, asta era adevărata victorie. Calendarul însemna succesiunea diurnă, atât. Noaptea, doar o mlaștină fără contur, nimicul, gaura neagră. Slavă Domnului, scăpase încă o dată. Nicicând nu poți fi sigur că ajungi la hotarul unei noi zile. Magnifică pățanie, ziua, o, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se spulberă timpul, treizeci, și una și două și nouă, spulberă, gata, minutul s-a topit. Unsprezece și două trei patru minute... La ora asta care a și trecut, la ora aceasta, unsprezece și șase minute și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se spulberă timpul, treizeci, și una și două și nouă, spulberă, gata, minutul s-a topit. Unsprezece și două trei patru minute... La ora asta care a și trecut, la ora aceasta, unsprezece și șase minute și una trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se spulberă timpul, treizeci, și una și două și nouă, spulberă, gata, minutul s-a topit. Unsprezece și două trei patru minute... La ora asta care a și trecut, la ora aceasta, unsprezece și șase minute și una trei patru patrusprezece secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se spulberă timpul, treizeci, și una și două și nouă, spulberă, gata, minutul s-a topit. Unsprezece și două trei patru minute... La ora asta care a și trecut, la ora aceasta, unsprezece și șase minute și una trei patru patrusprezece secunde, domnul Matei Gafton își va fi terminat prima repriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prea dai drumul la gunoaie, urâtule! Te-o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
autobuz. Ajunge în fața unui bloc cariat, cenușiu. În fața unei scări întunecoase, în fața unei uși negre. Și iar înapoi, traseu cețos, lunecos. Din când în când, se trezește, își privește ceasul, confirmarea. Regăsește vinerea, ora ce există și aleargă și se spulberă pe cadranul indiferent. De ce nu suprapopulăm noi, instantaneu, închisorile, de ce ne ferim noi, supraferim, bombăne liceanul Vancea, până își aduce, brusc, aminte, fraza căutată: „Când tot aștepți, improvizația pare o salvare“. Tot aștepți, tot aștepți improvizația, salvarea. Improvizația salvează, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simplu, i-a dispărut cheful de a-l ului pe doctor! A dispărut și n-ai ce face. Privirea în gol, membrele moi, bateria s-a descărcat. Ăsta-i defectul, avem zile proaste, asta-i. Privirea în gol, bateria descărcată, spulberat cheful de ghidușii și ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acela de locuințe și aleea de brazi, și numele Francisca Pop n-ar mai putea fi regăsite, era convins. Spulberate, fără urmă, în nebuloasa viesparului care își va relua, conștiincios, blestemul diurn și static. Spulberat el însuși, grăbit să se spulbere cât mai repede, fără urmă. În noaptea care se spulbera, în zorii care îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pop n-ar mai putea fi regăsite, era convins. Spulberate, fără urmă, în nebuloasa viesparului care își va relua, conștiincios, blestemul diurn și static. Spulberat el însuși, grăbit să se spulbere cât mai repede, fără urmă. În noaptea care se spulbera, în zorii care îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
regăsite, era convins. Spulberate, fără urmă, în nebuloasa viesparului care își va relua, conștiincios, blestemul diurn și static. Spulberat el însuși, grăbit să se spulbere cât mai repede, fără urmă. În noaptea care se spulbera, în zorii care îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreau să spun. Aicilocuiește familia Cușa, nu? Sunteți doamna Cușa, nu-i așa? — Nu, nu-s doamna Cușa. Doamna Cușa nu-i acasă. Eu sunt prietena lui Tori, a doamnei Cușa, adică. Eu sunt... Își rostise numele, dar aerul îl spulberă, instantaneu. Tolea nu-l prinse. Aha... știți, aș fi vrut, de fapt, să-l văd pe Octavian. Pe Tavi Cușa. Tolea obținu un sfert de pas înăuntru. Mătușica se îngrozi, dar n-avu putere să se opună. Da, necunoscutul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă, sunt mândră, să știi. Da, da, înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a dovedit că barbariin-au reușit să ne egalizeze, cum voiau. Nu au izbutit să spulbere diferențele, cum promiteau. Dumneata înțelegi, cred... Presupun că înțelegi. Nu mă lamentez de ceea ce s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat dovedește ceva important și durabil. N-au reușit să neegalizeze! Nu, n-au reușit, profesore, să știi, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]