5,301 matches
-
de legăminte! Rămasă-i inima sihastră, îngenuncheată-n rugăminte. Poem fără nume Pământul a primit în dar, Din lacrimile dimineții, Din dragostea fără hotar, Nemărginirea frumuseții. Un chihlimbar de răsărit, Parfum rătăcitor de floare Pierzându-se în asfințit, Mister al spumelor de mare. Un suflet risipit în nori, în cenușiul din furtună, Răscumpărat de mii de flori Când stele-n suflet se adună. Un diamant scânteietor Brăzdat de umbră și lumină, Răzbate-n timp, nemuritor, în dans sălbatic de hermină. Izvor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
posibilă o vom găsi la scriitorul care nu va ignora nici puterea documentului care fascinează pe cititor astăzi, și nici imensa capacitate de informație pe care o reprezintă presa și care, ea, cea dintâi, ia, ca să zicem așa, pentru cititor, spuma evenimentelor. El va renunța să mai conteze pe descrierea acestor evenimente deja știute, dar nu le va întoarce spatele și va încerca să iasă învingător folosindu-le altfel, dând bătălia și cîștigînd-o chiar cu armele adversarului. Cum? Prin cunoscuta putere
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la școală. Eram încă la bunica, într-o zi de toamnă liniștită. Sub vibrația aerului copacii multicolori clipeau în lumină. În grădină se opintea în plug un bou roș, alături de altul pórumb. Din botul celui roș curgea în brazdă o spumă albă. Bolovănind ochii, animalul scotea limba, cum fac cîinii pe arșiță. Fugisem de acasă în nădejdea că mama, care lega bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost scos de sub
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o poezie impresiile pe care i le lăsase Iazul Vechi. Slăvea în versuri lupta pentru fericire a colectivizaților. Trecătoare ca umbra, peste ea plutise la un moment dat încercarea chiaburilor de a demola scena. Nu lipsea recuzita scrîșnetelor de fiară, spuma de la guri și ura care, ca două cuțite, țîșnea din ochii dușmanului de clasă. Toamna poetul plecă în capitală. Acolo a cunoscut celebritatea, a urcat treptele consacrării, pînă la funcția de președinte al Uniunii scriitorilor. Azi e academician. Mă apucă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
către văzduh. O femeie țipă ascuțit: - Ărra! Se aud strigăte înspăimîntate. Într-o clipă adjunctul cade asupra directorului și-l sprijină. Pandele e moale. Buzele i se zbat spasmodic. Dintr-un semn deschis la tîmplă, se scurge un șuvoi de spumă roșie. - L-a atins șaiba asta, constată un brigadier care ține în mînă un obiect. Chipul lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o cicatrice albastră e consternat. .................................................. .................................................. .. Ieri Pandele a fost înmormîntat. Într-atât i-a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
așa, că prea te dai mare liberal, faci pe intelectualul politician și tu n-ai bani să-ți cumperi ață ca să-ți cârpești pantalonii-n tur. Mă-ntorc. Abia apucai să te amețești nițel dintr-o vadră care era jumătate spumă, dar pe care dăduseși cât pe douăzeci de halbe. Dar cui Îi păsa? Cârciumarul era cel mai Îndrăgit și cel mai urât om din sat, iar de la băuturile lui nu murise nimeni. E adevărat că berea lui avea gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceva rachiu, n-aveai să te Îmbeți nicidecum, să scoți vorbe Înțelepte, dar mai ales frumoase, și să devii Îndrăzneț cu femeile. Unul dintre neajunsuri era că, atunci când Îți goleai și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă clăbuci și spumă, iar dacă adia un pic vântul, se Înălțau către soare borboloci scăldați În culori de curcubeu, rotindu-se În văzduh ca Într-un șăgalnic zbor de Îngerași puși pe pozne. Ți-a plăcut imaginea? Un suflet poetic ca al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chinuia mai amarnic. Răul din el năvălea și strica viețile celor cu mintea acasă. Preotul rămas fără nume Îl supunea pe stăpânitul de rele la slujbe de alungare, i se suia cu genunchii pe piept celui ce guița și scotea spume, Îl ardea cu crucea și-l stropea cu aiasmă păstrată În altar de la Bobotează. Diavolul se ținea tare, nu voia cu nici un chip să plece. Îl goniră pe țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toată lumea - până să vină vreun utilaj mai mare să tragă fierătania de acolo avea să treacă Încă multă vreme - și a găsit bunătățile și udătura. Damigeana era Întreagă, atâta doar că din pricina zbuciumului, vinul cel roșu făcuse spre dop o spumă rozalie. Câteva minute, până am rânduit toate la mijloc ca să ne putem bucura cu toții de ele, nu am scos nici o vorbă. Ăi de afară au crezut că ne-a cuprins leșinul pe toți. „Sunteți bine, mă?” ne Întreba Directorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de fotbal. Unul dintre avortonii bețivi Îi găurise ambele fese (bucile curului) cu o șurubelniță. Au urmat negocieri, intervenții la autoritățile județului, amenințări cu jandarmii și cu pușcăria. În cele din urmă, bravul nostru Căpitan a fost eliberat, În ciuda tuturor spumelor de la râturile acelor creaturi plămădite nu de Dumnezeu, ci de Dracu, nu din lut, ci din scârnă. De atunci și până acum, a avut timp să-și Îngrijească mușchii zdrobiți și sfâșiați și promitea adversarilor o revanșă pe cinste. Galeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o placă zgâriată, Încât, zăpăcit și el de Întâmplare, soldatul rămas În picioare nu-și dădea seama dacă acea comandă Îi era adresată lui, celui căzut, amândurora ori nici unuia. O oră mai târziu, În birourile Statului Major, locotenentul povestea, cu spume la gură, că Monstrulică Îl privise ciudat, cu o ură fățișă ce anticipa o crimă cu sânge rece, coborâse piedica armei și chiar schițase o mișcare de un sfert de cerc a gurii țevii, rotație care, dacă ar fi continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gonea nebunește un cal care târa după el un tun ce-și scârțâia fiarele prin hârtoape. Soldatul din spinarea calului zbiera cu bucurie „Vaina caput!” și lăsa În urmă miros de băutură. Încet, zgomotele se stinseră către apus, iar pe spumele căzute din botul calului pe un pietroi alunecă un om și-și sparse cotul. În miezul aproape Încremenit al vârtejului de Întâmplări și povești ce căpătaseră formă și greutate care puteau fi simțite cu trupul, Repetentu Începu să priceapă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un mosor. Ac urateța scrisului său vădește o pictură lentă a slovei și un țesut liniștit al matricei, în aparență lină. Altfel poetul n‐ar fi ajuns la acele poeme ca El Zorab, în care totul e o construcție de spume, de bășici ușoare, transparente, o dantelărie verbală aproape imponderabilă. Cu Coșbuc pleacă un suflet candid, ca o scamă de păpădie. T . ARGHEZI (Din Steagul, organ al Partidului Conservator, București, Duminică 12 mai 1918 ). Dimitrie Anghel (1872‐1914) Dimitrie Anghel este
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură împinse pe deasupra și scufundate, cu încărcătura lor de pietre, la gura râului. Între timp, marele stăvilar, întins pe o leghe întreagă, se terminase, iar curentul puternic al râului Ashimori, transformat în spume și vapori, fu abătut spre câmpia din jurul Castelului Takamatsu. Tot atunci, apele celorlalte șase râuri fură canalizate în zonă. Numai devierea râului Naruya se dovedise prea dificilă pentru ca lucrătorii s-o încheie la timp. Trecuseră paisprezece zile din cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sosit, Mitsuhide se întoarse și li se adresă comandanților din jurul lui: — Luați-o înainte și traversați râul. Vă urmez și eu imediat. Avangarda străbătuse deja vadul râului Kamo, până pe malul opus. Pe când restul comandanților plecau de lângă Mitsuhide, caii lor stârneau spume albe în mijlocul apei limpezi. Unul câte unul, trecură râul. Mitsutada profită de ocazie ca să întrebe: — Unde luăm masa? N-ar fi mai bine să mâncăm la Nishijin? Probabil că tuturor le e foame, dar nu ne putem opri la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Știa de la Mitsuhide ceea ce trebuia să spună și, probabil, nu se potrivea cu propriile lui gânduri. — Să trecem râul! Cerul era încă întunecat. Curentul râului Katsura descumpăni, un moment, caii de război, în timp ce încercau să treacă prin vad. Jerbe de spumă albă țâșniră în sus, răsturnându-se înapoi peste ele însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă, nici unul dintre trăgători nu-și lăsa fitilele să se umezească. Valurile limpezi li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Corpul de lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, întunericul. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
departe de adevăr. Armata clanului Tokugawa care dăduse unității lui Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum, cu ferocitate, asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei înșiși înspăimântați de forța neînduplecată a spiritului trupelor lor. Caii făceau spume la gură, chipurile oamenilor erau încordate cu îndârjire, iar armurile care veneau în valuri, se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa presau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia armelor, Kyutaro privea atent, până când, în sfârșit, dădu comanda: — Foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Despre ce vă întrebați cu ei?" 17. Și un om din norod I-a răspuns: "Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut. 18. Oriunde îl apucă, îl trîntește la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîșnește din dinți, și rămîne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut." 19. O, neam necredincios!" le-a zis Isus. "Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l la Mine." 20. L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, și se zvîrcolea făcînd spumă la gură. 21. Isus a întrebat pe tatăl lui: Cîtă vreme este de cînd îi vine așa?" "Din copilărie", a răspuns el. 22. "Și de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
pas îl tot oprește cineva. El repetă mereu ca o păpușă pe sfori aceleași mișcări. Îi urmăresc gesturile fără să vreau. Sunt ale unui profesionist. În timp ce licoarea curge ca din țuțuroi, omul coboară și ridică polonicul în care licoarea face spumă deasă. Când s-a umplut, îl întinde clientului. După ce primește carboava, duce mâna la piept și se înclină cu respect...Merg încet, cu atenția trează. După cele pe care le văd mi se pare că sunt într-o altă lume
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
doar de moartea vel logofătului Miron Costin. Așa este, părinte. Despre acest caz, va scrie mult mai târziu un om de carte: „Și se afla acum la Barboși, ca să-și înmormînteze <giupîneasa> dar de unde o roată de călări sosită în spume de la Iași, îl luă pe sus, îl decapită scurt la Roman pe cine știe ce buturugă întîmplătore și-l lăsă să fie îngropat la un loc și în același timp cu jupîneasa lui...” Acesta e mare păcat, părinte, și cel care poruncește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
minunat e când ai făcut ordine în gânduri! Am adormit în acordurile inedite ale muzicii mult căutate:valurile îmi șopteau o simfonie uitată...pescărușii țipau de plăcere. Dezamăgirea m-a cuprins când m-am trezit. Copilul mării a ieșit din spuma albastră, mi-a vegheat somnul. Dar pentru că eu nu mă trezeam, s-a gândit să se joace cu gândurile mele. Pe cele negre le-a așezat pe raftul din față, iar cele violete se ascundeau rușinate. Atîta muncă distrusă de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aveau cu toții? ― Nu avem nicio problemă, tată, l-am asigurat din nou și m-am grăbit să părăsesc bucătăria, alarmată de perspectiva unei discuții lungi in familie. Din moment ce oricum nu aveam nici o activitate, mi-am pregătit o minunată baie cu spumă. M-am cufundat În apa fierbinte și mi-am lăsat gândurile să zboare aiurea. La urma urmei, aveau un domeniu atât de larg de colindat. Am Început să mă gândesc la problemele secrete ale Elizei, care În ultima vreme era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Chiar și eu, pentru o clipă. —Ei, John Joe, o să mai încercăm o dată! Spune-le celor din grup cum stai cu băutura. O să începem cu motivul pentru care ai vrut să bei. John Joe era neclintit. Eu aș fi făcut spume. De fapt, chiar făceam spume. în fond, bietul om se străduise. M-am gândit să-i spun lui Josephine să-l lase în pace, dar mi-am zis c-ar fi mai bine să las să mai treacă vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]