KorAP: Find »[drukola/base=stârni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...432 >

10,783 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

și nu visase mai nimic. Adică nimic memorabil. Doar un vis scurt și confuz pe care Îl uitase. Resimțea din plin absența Iolandei. Începea să creadă că ea nu Îi Înregistrase doar visele, ci i le și provocase, i le stârnise ca pe un foc mocnit cu răsuflarea ei ușoară de alizeu domestic. Era ora zece. Cei care cumpăraseră deja Glasul vor fi citit anunțul de bună seamă și urmau să ia o hotărâre. Amatorii de artă, cu sau fără bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
aragazuri și consumul de apă În băi. Câțiva cerșetori Își spălau mâinile și fețele În zăpadă Înainte să primească primele bancnote din noaptea de Revelion. Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1. Așezat pe un scaun și Îmbrăcat ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

în sinea mea. — Gavin și Ian, zise Clio. Fe’ele deschise și prietenoase ale lui Jane și Paul șovăiră, își pierdură puțin din stăpânire. Era o răsplată binemeritată; eu și Clio ne străduiserăm mult să găsim niște nume care să stârnească acea reacție. Nume neobișnuite pentru niște pisici și nepotrivite într-un mod fundamental, însă totuși deconcertant de fezabile. — Ooo, făcu Jane din nou, puțin cam târziu. — E obositor să nu cunoști pe nimeni, nu? zise Clio mai târziu. — Nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
trecut pe deasupra, pe deasupra capului ei mare și năuc, dimpreună cu toate celelalte lucruri. Poate că majoritatea oamenilor nu observă nici jumătate din ceea ce chiar văd. Am încredere în dumneata, am spus. Rusty, cățelul doctoriței Randle, adulmecă fericit în jurul picioarelor mele, stârnit de mirosul lui Ian. Dacă te puteai lua după trecut, la întoarcerea acasă, Ian avea să amușine mirosul câinelui de pe jeanșii mei, avea să-mi arunce o privire de dezgust și să plece numaidecât, cu coada roșcovană în aer, arătându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu vrei s-ajungi să-ți ieși tot timpul din fire ca mine, nu? Clio privi apa. Știam că nu se putea hotărî dacă să fie furioasă pe mine sau nu. Trecură câteva minute. Pescărușii mâncaseră sau pierduseră ceea ce le stârnise interesul și se ridicară țipând în înaltul cerului. Un avion lăsă în urmă o dâră dreaptă de fum alb. — Spitalul avea o bibliotecă proprie, știi? — Da? — O bibliotecă întreagă și nimic demn de citit. Nu vreau să mai văd niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sunt o veșnicie. Așa că l-am furat. — Ai fost prinsă? — Nnu, dar mi-a fost așa rușine că l-am furat, încât nu mai avea nici un farmec pentru mine. Nu m-am putut bucura de el nici măcar o secundă; îmi stârnea doar rușinea. În cele din urmă, l-am aruncat de pe un pod. Am zâmbit. — Asta a făcut o fată care colecționează laptopuri? — Ideea e că trebuie să te prefaci că eu sunt Iisus și că asta e-o parabolă, bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

personal, pe primul-ministru Ion Gheorghe Maurer, pe perioada unei șederi/vizite particulare și neoficiale efectuate în Elveția (Montreux), cu deplasări frecvente în interiorul țării și în unele zone din Franța. Personalitatea cunoscută și apreciată a premierului român în lumea occidentală a stârnit un interes deosebit în rândurile oamenilor politici și de afaceri, autorităților locale și reprezentanților mass-media. A făcut parte din grupul de diplomați din sfera relațiilor multilaterale (Prof. Dr. Mircea Malița, ambasador Nicolae Ecobescu, ambasador Valeriu Tudor etc.), care au susținut

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
momente de mari speranțe, dar și de mari tensiuni, spre deosebire de cea a altor specialiști și chiar a reprezentanților autorităților sud-coreene care, până la începutul secolului al XXI-lea, prevedeau și chiar se așteptau la un colaps violent al regimului nord-coreean, a stârnit un interes deosebit în Republica Coreea și nu numai. Din acest motiv, în perioada misiunii sale la Seul, a fost invitat de mai multe ori, inclusiv la Ministerul Unificării, să țină prelegeri cu tema " Situația din Peninsula Coreeană și posibilitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
văzute de un străin". Realitatea ultimului deceniu a confirmat viziunea sa, motiv pentru care el este frecvent consultat de cercetători sud-coreeni, mai ales cu privire la modul de interpretare a unor acțiuni întreprinse de autoritățile nord-coreene. Părerile sale în această problemă au stârnit interes și în cercurile de specialiști americani. Astfel, în luna martie 2003, el a fost invitat la Washington de către The Korea Initiative of the Wilson Center's Cold War International History Project și The George Washington University Cold War (G.W.C.

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

semnătură în revistele ieșene". Practic ăsta mi-a sunat ca dracu'. Am bătut la tot felul de uși capitonate, fără să știu sesamul. Nu mi s-au deschis. M-am zbătut, am încercat să conving cu... argumente, dar n-am stîrnit decît un vîrtej de hîrtii. Vreo doi "activiști luminați" au recunoscut că am dreptate: am plătit tirajul, m-au retrogradat; ca pe urmă, pentru aceeași greșeală, să fiu eliminată din schemă. Dreptate nu mi-a făcut nimeni. C-ar avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cu el "din carte și din nebunii"), dar copilăria mea seamănă cu un trup fracturat: o mînă și un picior în ghips părinții rămași în Moldova. Tata s-a zbătut un an sub anchete. Greutate a avut denunțul unui acordor, stîrnit de rezilierea unui contract. Îl acuza că vînduse, în vreme de război, instrumente ale statului și că "umbla cu di nalea" (ortografia acordorului), contra "democrației populare". Nimic adevărat. Pentru tata, zestrea Conservatorului, refugiat la Făget în '44, a contat mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
acolo și a căzut, de sus, în lac. A bătut aerul cu palmele și s-a dus la fund. Pălăria i-a rămas deasupra; a fost înghițit ca un bolovan. Nu mă opream din rîs. Călcătura aceea în ridicol îmi stîrnise hohote nemiloase. "Mă rîzi". Cînd a spus asta, am apucat să văd că mai ținea în gură frunza retezată. A scos-o și mi-a lipit-o de umăr. Cred că pot intra acuma în pielea lui de băiețandru, nicidecum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
face!), pe bază de cărți apărute în 3-4 exemplare. Rețeta? Se culeg informații albe, se mixează cu unele după noul șablon și iese volumul necesar. Improprietăți de termeni cu ghiotura, dezacorduri, erori peste erori. Nu contează. Astfel de "cerceturi" nu stîrnesc ecou. Neexistînd, nu pot fi luate-n seamă decît pentru urcarea în grad (didactic). Taberele sînt delimitate și aici: citatomanii și citatofagii, dacă-i uităm pe plagiatori, deși psihologia lor a ajuns de pomină. În loc să lase nasu-n jos, țipă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
picior și gata-gata să-mi dea cu cîrja-n cap, Mistrie a condus marile manevre. De la organele de supraveghere și de control am obținut ceva: rediscutarea "cazului" de două ori. Tot de două ori, reîncadrarea. Bine n-a fost, l-am stîrnit și mai rău. M-a supravegheat-ocărît-bîrfit-hulit. Insuficiența intelectuală e categorică, se exprimă "în gura mare". Mai toți, în frunte cu Milucă, exersau ritualurile lingușirii. Se lăsau hărțuiți "fecund" de Mistrie. "Te supui ori îi ignori, mi-a suflat Franga. Altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

a treia, narațiunile includ momente poematice: stări de încântare, uimire, beatitudine, dar și, în măsură considerabil mărită, anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

șuvoi subțire de timp se strecura pe sub ușă, atât cât Mama să nu simtă trecerea. Un fals sentiment de veșnicie înnobilat de universul cărților și al muzicii. Cu Mama bine ferecată, Mioara gusta din plin libertatea. Primul vizitator care a stârnit râsul materiei a fost o fetiță de 14 ani. Copila râdea calin, pe când în Universul paralel țâșnea în andante maestuoso marșul victoriei din sufletul ființei gemene sechestrată într-o cameră geamănă, dublura celei de pe bulevardul Karl Marx 51, astfel că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mai luminos decât o supernovă, deturnează, uneori, flash-urile amintirilor spre găurile de vierme ale uitării. Cocoșul de tablă de pe acoperiș elimina prin vâjâielile lui spoturi informative pe site-ul www.karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat, clătinat, deturnat și șocat din curgerea sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
fost întotdeauna de narator sec, de a expune cu o conciziune controlată chiar dacă ar părea crud simțămintele altora, care-l lăsau rece. Știa că trebuie să le înscrie în circuitul firesc al vieții și atât. Puțin îi păsa ce putea stârni cunoașterea lor. Se simțea extaziat în fața partiturilor care se înșiruiau singure, se înlănțuiau în răzvrătiri și neliniști, urmând a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nu le puteau răsturna. Fără-ndoială, erau paznicii din Hadesul lui Homer. Meduze pe capul cărora șerpuiau dârele solare, șuvoaiele nopții sau țipetele păsărilor, care, în loc să se disipeze în neant, se fixau pe globurile de stâncă și ori de câte ori le atingea, stârnea un stol de țipete, care dispăreau atunci când își retrăgea palmele. Heruvimii o priveau pe furiș, pentru a nu fi surprinși de adulții cu aripi aprige și usturătoare, Mioara părea o vrăjitoare care-și rotește palmele în jurul globurilor de cristal pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în limba matematicilor superioare, pe baza cărora se construise Universul, vuiau precum cascadele, precum valurile enorme stârnite de taifun în Arhipelagul Filipinelor și pe coastele zdrumicate ale Africii, un zumzet înfricoșător, ca al rachetelor lansate de NASA, dar nu erau rachete, ci supernove trasând lumina prin galaxii și globulele de toate culorile din fluidul străveziu al venelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
123 de ani, brăileanul trăind cât cioara, quod erat demonstrandum!... Sigur, omul de rând habar n-avea, Brăila existând dintotdeauna sub un clopot divin, dar sigur, efect imediat simțit în Iad, pentru că foarte rar marfa păcatului ateriza aici, îngrijorare care stârni oarece panică în rândul dizidenților Universului. Se hotărî o masă rotundă, cu negocieri dure prin aruncarea în joc a tuturor cărților, dar Sfinția Sa și-a trimis avocați, economiști, psihologi și spioni, tot unul și unul, elita subtilității, ca entități existente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
sintetiza totul într-un colaj ca să-i dea aspect de lucrare proprie. Se preocupă prea mult de sine și pe mine mă ocupă străinii. Se împiedică de Bau. Și el era pe ducă în momentul în care Mioara îl zgâlțâi, stârnind din tufe fluturii nopții. Ghiborț, după cum știau și ei, se afla în fața Farmaciei Iris de pe Calea Călărași vorbind cu câinii bolnavi de diabet, așteptând ora deschiderii. A doua zi, Mioara constată ceva ciudat. Bau vorbea în neologisme și Ghiborț, treaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
sale aripi, care fâlfâiră ca ale unui pterodactil răscolind vidul, ne uimea privindu-i lungimea trenei pe care o puteau face stelele așternute pe cer, toate cuvintele Universului cu miriadele lor de familii, care apoi se micșorară ca o șosea, stârnind o ploaie de cuvinte peste noi. Și am fugit cu toții care încotro... D a, spuse Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
lopătat. Fără grabă, își expune inventarul meticuloasă, cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele învechite, pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]