3,144 matches
-
jucăușe. - Manuche, lasă iepurașul în pace! a somat-o Adina pe strechieta pisică, care numai de pozne se ținea. Pisica s-a făcut că nu înțelege comanda și continua să rostogolească ca pe o minge ghemotocul roșcat. în aceste condiții, stăpâna a luat iepurașul și a intrat cu el în casă. Biata vietate abia mai respira. în casă, a intervenit Garçon. Neștiind prea bine despre ce era vorba, mai ales că el nu văzuse niciodată un iepuraș, cățelul s-a dovedit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
mai mișca un ochi și o ureche, iar fălcile îi erau încleștate. Dându-și seama că ceva neplăcut i s-a întâmplat partenerei sale de afaceri, Garçon a devenit deodată agitat. Se uita cu îngrijorare când la pisică, când la stăpână. Nimeni nu poate spune dacă el a priceput sau nu ce se petrecuse. Cert este că s-a tolănit lângă culcușul pisicii, ca și cum și-ar fi asumat din proprie inițiativă răspunderea ocrotitoare de pacient. Două zile încheiate a zăcut Manuche
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
făcut mofturi. A mulțumit pentru gândul cel bun și inima cea curată și a intrat. în odaia bătrânei, într-adevăr nu era prea mare ordine, dar acel interior se dovedea deosebit de cald și de primitor. Se armoniza perfect cu sufletul stăpânei. A fost omenit cu ce s-a găsit și i s-a oferit un pat pentru odihna nopții. După ce a urat noapte bună primitoarei gazde, străinul a adăugat: Bună femeie, îți mulțumesc pentru că m-ai ajutat în clipele când toată lumea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
a spațiului în care trăim atârnă asemenea de la noi, deși noi înșine - din nefericire - nu atârnăm de la noi. Vream să zic că societatea în care sîntem nevoiți a trăi, rezultat al unor antecedente pe cari ea n-a fost desigur stăpână, nu este de natură a încuraja talente și, poate și mai puțin decât orce, talente muzicale. Astfel dezvoltarea negativă ajunge cea de ordine; un talent muzical ajunge de a ilustra grădinele și berăriile, un pictor ajunge portretist, un poet jurnalist
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
te-a dat în seamă cu poruncă strașnică să te fac să mă urmezi.” „Și unde ar trebui să mergem acum?” am întrebat-o pe țigancă, considerând-o, fără să-mi dau seama, îndreptățită în cererea ei de a fi stăpână a spiritului meu. Țiganca a pornit-o înainte, poticnindu-se pe picioarele obosite și cătând din când în când către mine. O urmez tăcut. Când se oprește, oftează adânc și se uită în jur. „Am ajuns. Privește!”...Am tresărit. Mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și curajoase ... Și toate le reușesc ... îi văd rar: ei sunt mereu pe drumuri sau primesc lume multă ... și eu nu sunt bună de așa ceva. Mini își aminti de Elena, fata calmă cu părul negru dat în sus, apoi de stăpâna de casă, cu frumusețea mai accentuată, ca și caracterul. Acum Rim părea, deodată, mai puțin vesel. Poate obosise. Era un convalescent, deși lui Mini i se părea perfect sănătos. - Nu vrei să te așez pe chaise-longue? Profesorul făcu un gest
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a înființa o bancă co-acționată Rim-Lică, care să-1 scutească pe Trubadur de orice altă profesiune. Lică era, de altfel, băiat bun. Primea și cele mai mici dobânzi. Când trebuia să plece, intra cu Sia în bucătărie unde baba era încă stăpână. Sia aducea din odaia ei un pachet învelit frumos și legat cu panglicuță. - E pachetul meu, madam! spunea Sia obraznic babei. Te-aș ruga să servești ceva de băut domnului Lică. Baba se uita la ea lung pe subt ochi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care nu o mai simțise în ultimul timp. Impresiile contradictorii combinate îi dau o stare mânioasă de un anume fel. Când Lică, surprins, se întoarse, aruncase fumul de havană în ochii foarte aprinși ai doamnei prințese. Prins în delict de către stăpână, se iritase, gata pe arțag. Ada propusese scurt o inspecție la grajduri și pornise cu Lică, urmată la distanță respectuoasă și prudentă de mister Whip, ce credea că de rândul ăsta n-are să-i meargă bine nici lui Lică. Ada
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
putea îndruma ansamblul. După un astfel de criteriu nu puteau exista vexații și audiții cu un relief enorm. Acolo unde pianul ar fi trebuit să fie făcut de ea, Elena își substituise pe Franco, care, după un semn imperios al stăpânei, nu mai încercase luptă de galanterie. Intimidată de Marcian, Elena renunță la o participare muzicală efectivă. Franco, deși diletant, avea studii solide și talent recunoscut. Profesorul Rim fusese înlocuit în lipsă printr-un solo de vioară, Și la orgă, într-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ea se trudise, ea plătise și plătea mereu. Acum Lina trecea orele libere în demersuri pe la advocați pentru a vedea ce era de făcut în privința casei. Avea să fie proces. 36 fie! îl va purta toată viața pentru ca să rămână ea stăpână. Ar fi dorit ca Rim să provoace ceartă și să plece de pe acuma. Dar Rim tăcea nepătruns. Baba adusese vești noi. Trecuse într-o zi din întîmplare pe Minervei și văzuse sus, la o fereastră, un obraz cunoscut. Femeia 259
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în chiar ziua când Drăgănescu, ce întîlnise pe Ada, adusese ultimele vești rele de la Leysins, Elena se simțise rău. Luau gustarea după repetiție în cerc intern, când feciorul, lăsând brusc jos o tavă, avusese numai timpul să se repeadă spre stăpână pe care o văzuse pălind și o susținuse până la canapea, unde Elena avusese o scurtă sincopă. Revenindu-si surâsese lui Drăgănescu 261 care, speriat, îi ținea mina și întinsese mina liberă lui Marcian, foarte alarmat, sub aparențe calme: - M-am
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
destoinic salvează comandamentul cu ofițerii săi superiori și alte acțiuni de vitejie care-l propun pentru Ordinul “Mihai Viteazu”. La 6 Aprilie 1944, trupe ale Frontului II ucrainean intrau în Botoșani, Rădăuți, Suceava. În acest timp, armata germano-română încă era stăpână pe situația din Crimeea până în următoarele zile când ofensiva sovietică s-a dovedit copleșitoare. Deși Hitler nu aproba părăsirea Crimeei, atacurile rusești tot mai concentrate și cu intermitențe minime au făcut imposibilă orice rezistență. La 12 Mai 1944, războiul în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros. 2. Și Sirienii ieșiseră în cete la o luptă și aduseseră roabă pe o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. 3. Și ea a zis stăpînei sale: Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!" 4. Naaman s-a dus și a spus stăpînului său: Fata aceea din țara lui Israel a vorbit așa și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
instaleze În caleașca străbunicului-președinte. Aici Își petrecea toată ziulica, așezat pe canapeaua ruptă de catifea albastră tivită cu aur, trăgînd necontenit asupra guvernantelor și majordomilor care cădeau În fiecare zi secerați de gloanțe lîngă caleașca, murdărindu-și halatele pe care stăpîna Îi obligase să le cumpere ca să nu-și strice uniformele și acum trebuiau să cadă morți la pămînt ori de cîte ori Julius avea chef să-i doboare ciuruindu-i cu gloanțe din caleașca lui. Nimeni nu-l oprea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să le pună tot felul de Întrebări și celorlalți, majordomilor, spălătoresei și fiică-sii, care spăla și ea, lui Anatolio grădinarul și chiar lui Carlos, șoferul, atunci cînd reușea să-l prindă liber, cînd nu trebuia s-o ducă pe stăpînă cine știe unde și era și el de față. Pe majordomi Îi chema Celso și Daniel. Celso povestea că era nepotul primarului din districtul Huarocondo, din provincia Anta, departamentul Cuzco. În afară de asta, mai era casierul clubului „Prietenii din Huarocondo“, cu sediul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o mutră bosumflată: nu reușise să țintească la timp și rămăsese cu săgețile În mînă, avea trei săgeți În mînă. Și Cinthia tușea dar nu plîngea și se uita la Julius, care se uita la Vilma, care se uita la stăpîna casei: „Veniți! Veniți să vă curățați! Din fericire nu le-a intrat pămînt În ochi! (Pe Vilma o nimerise un bulgăre chiar În față și-și simțea gura plină de țărînă.) Nu mai știu ce să mă fac cu Rafaelito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își reveni, Însă și se duse Îndată după untieră. „Poftiți untul, domnișoară“, spuse, din nou sigur pe el, Întinzîndu-i untiera. „Mulțumesc“, Îi răspunse Vilma și Începu să Întindă untul pe pîine, zîmbitoare, liniștită, sigură de ea, dar chiar atunci intră stăpîna: copiii treceau acum În sufragerie, era timpul să meargă și ele; Vilma, să știi că Julius și Cinthia au dispărut. Pe aici Îi căutaseră și pe dincolo, de fapt Îi căutaseră peste tot În Încăperile de la parter, să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-și facă autocritica: dar ce-i cu tine? de ce te frămînți atîta? doar nu vine maică-ta cu avionul, se Întorc stăpînii și nimic mai mult... Dar de cum văzu că se deschide ușa avionului, Își scoase chipiul, se Întoarce stăpîna și Începu să fredoneze valsuri creole, ca Întotdeauna cînd se Întrista din pricina unor lucruri care n-ar fi trebuit să-l Întristeze. „Domnul Juan Lucas!“, strigă, văzîndu-l că apare În capul scării. Julius alungă senzația de vomă, amînÎnd-o pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ia din nou În mînă petecul de hîrtie, Îmbujorată de rușine și răspîndind un parfum Îmbătător; În clipa aceea glasul ei, privirea și fermecătoarea șuviță care, conform programului zilnic, Îi cade pe ochi, Îl ajută pe Carlos să priceapă că stăpîna, femeia aceea milionară și bună, vrea să ajungă și el trebuie să ajungă pe strada aceea necunoscută. Și asta cît mai repede. Carlos Înțelege totul, că doar nu degeaba e șoferul familiei, nu un servitor oarecare și e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vrea să ajungă și el trebuie să ajungă pe strada aceea necunoscută. Și asta cît mai repede. Carlos Înțelege totul, că doar nu degeaba e șoferul familiei, nu un servitor oarecare și e mai bine plătit decît ceilalți și cum stăpîna e o femeie formidabilă și știe să-l roage (versiunea pentru ceilalți șoferi) și cum el nu e metis, n-are decît o rudă prin alianță cu sînge indigen pe care n-a mai văzut-o de un car de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își sprijini capul de spătarul canapelei și Încercă să doarmă. Carlos dăduse drumul la radio fără să-i Întrebe dacă voiau să asculte muzică, fiindcă la urma urmei pe canapeaua din spate se afla desigur o femeie, dar nu era stăpîna, iar cît privește băiatul, Carlos nu dădea doi bani pe gusturile lui muzicale. Julius nici nu-și dădu seama că deschisese radioul; de cîteva minute privea cu atenție pe fereastră urmărind cum se schimbă Lima pe măsură ce Înaintezi dinspre San Isidro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu trebuia să muncească atîta, să nu facă mai mult decît era nevoie: să spele cu mașina de spălat electrică și să calce rufele. S-o pui și la alte munci era un abuz. Trebuia să-i comunice asta stăpînei. Celso spuse că doamna se va ocupa de toate astea la timpul potrivit, dar Daniel stărui asupra faptului că aveau tot dreptul să stea de vorbă cu doamna despre chestiunea asta. Daniel mai mult ca sigur că ascultase discursuri periculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfîrșit țîțele unite Într-una singură, enormă, rotunda și provocatoare. Un chip foarte copilăros și rotund Încununa această apariție Încîntată de viață, nespus de satisfăcută de ea Însăși. Susan renunță la umorul de tip cultură de clasă și, adoptînd atitudinea stăpînei care angajează o servitoare, o Întrebă cum o cheamă. — Flora, la dispoziția dumneavoastră. Susan, fermecătoare și descumpănită, căută un răspuns, dar nu găsi decît să-ți fie de bine, care nu-i slujea prea mult ca să iasă din această situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pereții paharului. Abraham Își drese glasul răgușit și Susan Îl lăsă pe Juan Lucas să pronunțe primele cuvinte. — Ei, draga mea, uite-l pe noul nostru bucătar. Susan se Înarmă cu răbdare și hotărî să se poarte ca o adevărată stăpînă. — Care sînt condițiile dumitale? Îl Întrebă, amintindu-și de Țanțoșa și apropiindu-și paharul de nas mai mult decît de gură, doar-doar mirosul de lămîie și de gin reușea să exorcizeze realitatea urît mirositoare reprezentată de Abraham. Dar Abraham nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o reprezintă pe marylija sau bariera de spirite protectoare sunt atașate la mâneci. Tichia de piele a șamanului ieniesian aun conține adeseori broderii care reprezintă Arborele lumii și râul șamanic. Uneori, pe fața și pe spatele tichiei este desenată vechea stăpână a drumului șamanic. Pieptarul xelmi simbolizează cele trei lumi, cu lumea terestră, încadrată de celelalte două lumi astfel: în partea superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]