19,182 matches
-
mă gândeam că atunci când Îi voi deschide, mi se va Înfățișa o altă lume. Dar n-am zărit-o decât pe Chérie, udă leoarcă și obidită. Ia-m cedat amărâtei și i-am dat drumul Înăuntru, și când sună și stăpânul ei ca să mă anuțe că el și cu Boris vor Întârzia, i-am spus despre pagubele provocate de ruperea de nori. Apa murdară curgea pe scări, adunându-se În băltoace maro În jurul ghivecelor și al găleților. Heino mă rugă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
destinație? Te pomenești că într-o bună zi o să deschid gura în timpul unei ore să spun ceva și-o să mă trezesc cu oul meu stâng lipit de vârful limbii? În școală, cântam împreună cu învățătoarea noastră Sunt căpitanul soartei mele, sunt stăpân pe sufletu-mi iar, în acest timp, o insurecție anarhică fusese lansată în trupul meu de către unul din soldații mei - și-mi era cu neputință s-o reprim. Vreme de șase luni, până când absența i-a fost descoperită de medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe care o văd seară de seară înainte de-a adormi - așa că nu-mi spune tu mie că suntem la fel de buni ca oricare, nu-mi spune că suntem la fel de americani ca ei. Nu, nu, acești creștini blonzi sunt locuitorii și stăpânii legitimi ai acestui loc și le dă mâna să lase orice cântece vor ei să se reverese pe străzi fără să-i împiedice nimeni. O, America! America! O fi însemnat ea pentru bunicii mei străzi pavate cu aur, o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
alături de însoțitoarea mea din Grecia și Roma. Nu: pentru a da un sens impulsului care mă determinase s-o șterg cu un avion al El Al, pentru ca dintr-un evadat descumpănit să mă pot transforma la loc într-un om - stăpân pe propria-i voință, conștient de intențiile sale, care face ce vrea, nu ce trebuie - am pornit într-un circuit prin țară, ca și cum excursia ar fi fost plănuită din vreme, din motive lăudabile, cu toată doza lor de convențional. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în afara mea, nu mai există nici o altă autoritate care să-mi poruncească. Eliberarea pe motive medicale n-a însemnat însă și dispariția miraculoasă a problemelor de sănătate sau a restricțiilor fizice impuse de acestea. Am descoperit că nu mai sunt stăpân pe trupul meu în aceeași măsură ca în urmă cu un an, când plecasem din Chicago perfect sănătos, deși de dimineața până seara mă sileam să fac tot ce voiam și tot ce era de presupus că aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cu bărbia vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi mici și lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia În colțul opus. Domnișoara Warren deschise ușa și păși Înăuntru. Se comportă ca un stăpân - se așeză fără a mai aștepta să fie invitată. Simțea că-i oferea omului acestuia ceva ce-și dorea, publicitate, iar ea nu câștiga nimic corespunzător În schimb. Nu era nevoită să-i vorbească cu blândețe, să-l momească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la locul său În memoria lui: ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini aprinsă. Ești sigură că nu se Întoarce? Ea Începu să tușească, dar, Între accese, Îl informă: — E de serviciu până la miezul nopții. Anton, mai stai mult? El făcu o grimasă. — Iau doar câteva lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna să devină dur, dar pe moment Îi lipseau cuvintele cu care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
reparat de o viață de om. Arcurile erau rupte și Myatt zbura dintr-o parte În alta când mașina intra În gropi, urca sau se balansa. Mașina gemea și gâfâia ca o ființă omenească forțată la limita rezistenței de un stăpân nemilos. Zăpada cădea și mai abundent. Stâlpii de telegraf din lungul liniei păreau scurte fisuri negre Într-un zid alb. Myatt se aplecă spre șofer și Îi strigă În nemțește, peste zgomotul motorului antediluvian: — Vezi ceva? Mașina se răsucea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la îndemână e să stai și să te uiți cum îi ucide lumea. Să citești ziarul. Muzica și râsetele îți tocesc gândurile. Zgomotul ți le întunecă. Orice sunet te distrage. Te doare capul de la adeziv. Nu, nimeni nu mai e stăpân pe mintea lui. Nu poți să te concentrezi. Nu poți să gândești. Întotdeauna reușește să se furișeze câte un zgomot. Râsul morților. Zbieretele actorilor. Toate aceste mici doze de emoție. Se găsește întotdeauna cineva care să-și împroaște în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nu e același lucru, îi spun. Oamenii sunt mai presus de animale. Rostul animalelor pe lume e să-i hrănească și să-i slujească pe oameni. Fiecare om e neprețuit, inteligent și unic, iar Dumnezeu ne-a dat animalele. Suntem stăpânii lor. — E firesc să spui asta, zice Helen, doar ești de partea învingătorilor. Îi spun că distrugerea constructivă nu e răspunsul pe care-l căutam. Iar Helen zice: — Îmi pare rău, e singurul răspuns pe care-l am. Zice: — Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vaca-fariseu care grăiește. Ne ținem tot timpul de fapte. La vânătoare de vrăjitoare. Nu e chiar cum te învață la psihiatru, dar funcționează. Nu va mai trece mult până când lumea va fi a lor, a Monei și a lui Stridie. Stăpânul puterii e altul acum. Eu și Helen o să ne jucăm la nesfârșit de-a v-ați ascunselea. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Cristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în mintea lui Mihai amintirea sticlelor de coniac sparte la prînz. Merge la autoservire, ia un coș și începe să se plimbe printre rafturi, atent să nu repete povestea. Cînd își dă seama că-i destul de amețit, ca să mai fie stăpîn pe mișcări, lasă, fără nici o jenă, coșul peste stiva cu detergenți, continuîndu-și plimbarea. Dumneavoastră de ce nu aveți coș? îl oprește o supraveghetoare. Caut pe șefă. Acolo arată femeia spre ușa magaziei. Mihai intră în magazie, privește roată, dar nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se face undeva un contact, sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un stăpîn dezlănțuit. Clipe în șir oamenii privesc aiurea, pierduți. Apoi, încet-încet, își reiau locurile. Un copil scîncește un "papa", mai mult ca să spună ceva, dar cuvîntul este reluat de celălalt, amplificat și transformat într-un plîns nervos, care umple încăperea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai pledat împotriva pocherului, cînd am fost discutat. Dacă nu-ți iau eu și chiloții, să mă scuipi!" Ce-i? întreabă șoferul, simțindu-se privit fix de Lazăr. Poftim? tresare acesta. A, da, își revine voiam să știu cine-i stăpînul geamantanelor, să-i mulțumesc. Am mai spus că nu are nevoie nici de bani și nici de... Am eu față de turnător? întreabă Lazăr. Nu-mi dau seama; ești nebărbierit răspunde șoferul văzîndu-și de drum, dar numai după doi pași se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bine. Dimpotrivă! Am avut impresia... Păstrează-ți impresiile. Vrei o țigară? Mulțumesc! Voi deveni viciat surîde Mihai, rotind între degete țigara primită. Viciat ești. Vei căpăta unul în plus. De ce-ai venit aici, Maria? întreabă el prompt, simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-a mai simțit de atunci, din noaptea cînd a mers cu un prieten la o partidă în patru. Se juca frumos, de dragul jocului. Cînd și cînd, unul din ceilalți doi, pe care nu-i cunoștea, ce părea a fi stăpînul casei, chema soția să le mai aducă un rînd: patru pahare cu cîte o dungă subțire de whisky, un fel de-a te întărîta, mai mult. Pe la miezul nopții, amețit ca acum, total diferit de tîmpeala ce ți-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-a șoptit femeia, lipindu-și obrazul de al său -, ba nu, că la zece vine meditatorul Sorinei. Pe la unșpe jumate, tot pe intrarea dinspre biserică. Întors la masa de joc, înflăcărat de promisiune, Lazăr a făcut un semn spre stăpînul casei: Ăsta-i pocher cîntat, garnisit cu cîte o dungă de ceai sau ce-o fi băutura aia, că n-am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i pocher cîntat, garnisit cu cîte o dungă de ceai sau ce-o fi băutura aia, că n-am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate de pahar! Stăpînul casei și-a chemat soția, a rugat-o să aducă un rînd mare, apoi a împins bancnotele înapoi, spre Lazăr. Dacă tot le-am scos, a săltat Lazăr din umăr să rămînă. Prietenul cu care venise a încuviințat scurt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și, în special, din Beijing. De obicei, o locuință este formată din patru clădiri ridicate în jurul unei curți interioare pătrate, formând astfel o incintă pătrată și ermetică. Stilurile arhitectonice, amploarea și amenajarea curților pătrate erau clasificate după gradele ierarhice ale stăpânilor familia și rudele împăraților, demnitarii cu rang superior, cei cu rang inferior și oamenii de rând. De exemplu, un funcționar important trăia într-o casă spațioasă, alături de rude și servitori. Există case cu curte dublă sau triplă sau chiar locuințe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mii de m2, aici fiind amenajate grădini cu flori, coline artificiale, iazuri cu pești. O curte pătrată are o poartă principală, un zid-paravan, clădiri principale și clădiri laterale. Construcțiile sunt din lemn și cărămizi. Poarta principală simbolizează poziția socială a stăpânului. Cei cu poziții importante aveau o poartă înaltă, vopsită în roșu, cu broasca și decorațiunile aurite. Zidul-paravan de separare, care este amplasat după poarta principală, este o construcție ornamentală din piatră sau cărămizi, ce are rolul de a proteja curtea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în spate. În casele situate în curtea din față sunt aranjate camere pentru oaspeți, o cameră de lectură și o cămară. În cele aflate în curtea din spate sunt amenajate dormitoarele membrilor familiei. În camera din centru stau bătrânii, adică stăpânii casei. În clădirile laterale stau copiii și generațiile tinere. Toate construcțiile sunt legate printr-un coridor. Decorațiunile, sculpturile, picturile din aceste curți înfățișează obiceiuri și datini populare străvechi. În sudul Chinei, locuitorii trăiesc în case cu etaj, cu înfățișare modestă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dansau în văzduh. De atunci, agricultura a devenit îndeletnicirea principală a omenirii și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult. 2. Snoave Când desenezi un șarpe, nu-i face și picioare Odată, în vremuri demult apuse, slujbașii unui mandarin au primit din partea stăpânului lor o ulcică de vin. Bucuroși nevoie-mare de cinstea făcută, au început să-și spună între ei e doar o ulcică de vin, dacă bem toți vinul din ea, n-o să ne ajungă, ar fi mai bine dacă vinul ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vinul pe masă, dar nici urmă de dușmani. Au înțeles că au fost înșelați, dar neîndrăznind să-și arate supărarea, s-au întors acasă necăjiți. Văzând cum au fost păcăliți prinții și ducii, Bao Si nu s-a mai putut stăpâni și a zâmbit. Iar Împăratul You din dinastia Zhou n-a mai putut de bucurie că, în sfârșit, și-a văzut favorita veselă. După plecarea nobililor, Împăratul You din dinastia Zhou a dat ordin ostașilor să aprindă încă o dată focul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]