4,267 matches
-
necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-am mai auzit zgomotul mării. Sub cerul decolorat și gol, liniștea stăruia ca o iepuroaică gravidă ascunsă în bălării, gata să nască, încordată, adulmecând pericolele. Doar câte o pală de vânt o tulbura în răstimpuri cu scurte vârtejuri de foșnete. Eram gata să mă întorc când, spre marea mea emoție, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi, deasupra țărmului s-au strâns nenumărați pescăruși care au acoperit cerul. S-a întunecat, iar în timpul cât a stăruit întunericul nu știu ce am făcut. Când lumina s-a revărsat din nou, am înțeles că se petrecuse ceva. M-am uitat în jur. Pescărușii erau, toți, culcați pe nisip, printre scaieți și pe stânci. Dormeau sau erau morți. Dar nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și la școală, În același timp. Și tînărul Wakefield a lucrat Într-o librărie În timpul facultății. Proprietarul era un fumător de pipă care știa totul despre cărți și filme. Librăria cu pricina era un emporium tăcut al terorii; cel care stăruia prea mult Între rafturile de mahon Întunecat era ținta unui val de vibrații negative din partea celor doi funcționari oscarwildeieni, Wakefield fiind unul din ei. Aveau standarde Înalte și cărțile chiar contau, deși din rațiuni mercenare, aveau În stoc și cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deslănțuită, aventura fără voie. Harrold Lloyd - băiat de ispravă, e omul trucului surprinzător, eroismul acrobatic în ascensiune. Masca sa fragilă cu ochelari americani îl arată intelectual mijlociu sau comptabil. În developarea artei, peste ruinile falșilor monetieri, Chaplin, Malec și El stăruie ca trei puncte de reper”. Iar Chaplin este primus inter pares: „În el trăesc eroii din Commedia dell’Arte, clovnii tuturor vremurilor, cabotinul de music-hall și interpretul din teatru (...) Fantezie vagabondă, din care țîșnește invenție, surprize fără legături aparente (...) arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bătut la cap de Tomoe, rupse plicul fără să se gândească bine ce face. — Stai puțin! Bănuiala a pus stăpânire pe el într-o clipă, probabil sub influența romanului polițist pe care tocmai îl lăsase din mână și care-i stăruia încă în minte. În roman era vorba de o femeie care s-a răzbunat pe bărbatul care se descotorosise de ea ca de un rahat de câine. Femeia a presărat pe lipiciul plicului o otravă malaeziană puternică, astfel încât bărbatul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Înclină Înainte ca să spună ceva. Nu mă pot mișca. Am Încremenit și privesc lung la ei. Fata simte asta și-și ridică Întrebătoare ochii spre a-i Întîlni pe ai mei. Dan se Întoarce, cu un zîmbet care-i mai stăruie pe chip după vreo glumă de care au rîs mai Înainte, și cercetează să descopere ținta atenției ei. Și mă vede pe mine. Jur că i se scurge tot sîngele din obraji, Întocmai ca În seara aceea, În Franța. Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lui Teja, care nu vedea vreo deosebire între aur și fecale, i-ar fi lipsit curajul să pună pâine sfințită în troaca unui porc. Ar fi putut să fie acuzat de erezie, ca discipol al lui Mani. Nu vreau să stărui însă în aceste bănuieli, căci și eu am crezut mult timp despre cunoaștere că ar fi calea spre mântuire și m-am mânjit cu astfel de erezii gnostice. Judecătorul Romuald care mă însoțea, însărcinat fiind de regele Rodoald, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Șobolanii se înfruptaseră fără milă. Lui Rotari, a cărui față avea culoarea lemnului putred, îi lipseau ochii din orbite, nasul și buzele. Părea să rânjească cu dinți de lup. Gaila avea un picior mâncat până la os. N-am să mai stărui. Chiar și astăzi inima mi se tulbură și se înfricoșează la amintirea a ceea ce mi-a fost dat să văd. Mi-am făcut curaj și am îngenuncheat lângă trupul regelui, de partea unde erau depuse scutul rotund având pe vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în secret. În nicio luptă nu e voie să-l lovești pe cel care n-a dobândit armele, a răspuns Gundo, un adaling învecinat mie, un bărbat nu foarte înalt, cu față pătrată, cu umeri și picioare de luptător. Am stăruit. - Și de ce tocmai acum? - Fiindcă, până la urmă, perfidul lui frate vitreg a murit. Așa am aflat că orice hotărâre a gintei avea țelul de a-l ocroti pe viitorul duce de Brescia de orice primejdie, lipsindu-l chiar de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu o femeie e cu totul altceva. Ca experiență de viață era la nivelul unui băiat, și nu mă-nțelegea întru totul. - Tu ești călărețul, și ea, iapa; te urci pe ea, alergi, cobori și îți vezi de drum, a stăruit el. - Cine ți-a spus lucrul ăsta, Rotari? - Gundo, mi-a răspuns. - Și cum e cu ce mi-ai povestit despre sclava Clotilde? Oricum, sfatul meu e să nu ai de-a face cu prostituate de genul acesta. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
corp suplu și bine făcut. - De ce ai plâns? am întrebat-o fără să mă scol din pat. N-a răspuns și și-a plecat ochii, în timp ce lacrimile au început din nou să-i șiroiască pe obraji. - Hai, spune-mi, am stăruit, ce te frământă? Nu-ți fie teamă! În cele din urmă mi-a răspuns pe un ton smerit: - Soțul meu era un waldeman, un pădurar, adică. A murit de nici măcar două luni, și am un copil de cinci ani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ești arian, dar nu te văd niciodată rugându-te, și nici n-ai vrut să mergi la biserică. De ce? Întrebarea m-a luat prin surprindere, și am îndrugat un vag: - Sunt într-un moment de meditație. - Ce înseamnă asta? a stăruit el. Nu cumva dumnezeul tău te-a părăsit sau tu l-ai părăsit pe el? - Poate amândouă lucrurile, stăpâne. Altceva n-a mai spus, dar a doua zi a venit la mine împreună cu Rachti. Rachti era singurul om din neam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a simpatizat, i-a osândit fără drept de apel. Faroald m-a întrebat: - Cum trebuie să mă comport față de el? - Invers decât se așteaptă; dacă-l osândești la moarte, învinge el. Longobarzii au început să bombăne dezaprobator. - Ascultați-mă, am stăruit eu, dacă îl bateți sau îi faceți ceva rău, va începe să cânte imnuri de bucurie, sclavii îl vor crede un sfânt care slujește o biserică atât de bună, încât merită să-ți dai viața pentru ea, iar el va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
noastră întâlnire. Prietenii mei, încurcați, rămași mai la o parte din discreție, i-au făcut o mică plecăciune cu capul. Stăteam încă în genunchi și deja mă gândeam să plec, mânios și umilit, când mi-a trecut prin cap să stărui: - Tată, binevoiești să mă binecuvântezi? - Un creștin de rit roman nu poate binecuvânta un arian, dar un tată pe propriul fiu, da, a spus, punându-mi o mână pe cap. M-a ajutat să mă ridic și m-a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-am spus ceea ce știam: - Este vorba despre un nobil arab care a studiat și a călătorit mult la viața lui. Zice că i s-a arătat de mai multe ori Arhanghelului Gavril, care i-ar fi dictat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile lor. Lucrul stătea în picioare, dar nu mă liniștea. Am stăruit: - Ducii sunt la curent cu misionarii donatiști? - Desigur, și au discutat despre asta cu episcopul din Grado. Le-a dat toate asigurările, garantând că o să aibă grijă să-i alunge în Africa, de unde au venit. Crede-mă, Stiliano. Grasulf are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un altar în biserică, cu câteva podoabe sfinte, i-am spus. Când Rotari va fi eliberat, eu mă voi ruga de un episcop să vină s-o sfințească. S-a uitat la monedă, fără să o atingă. - Ia-o! am stăruit. Mi-a răspuns: - Eu nu sunt arian și nici ce crezi tu. - N-are importanță, Dumnezeul nostru e același. Păstreaz-o! A luat-o cu două degete, ca și cum ar fi fost murdară. - Am s-o folosesc pentru cei săraci, și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
familia, și tatăl meu și-ar pierde creditul în orice loc de pe pământ. Fapta mea ar trece din gură-n gură, și într-o lună de zile nimeni n-ar să mai vrea să încheie afaceri cu el. Gisulf a stăruit: - Și dacă tu ai fi un degenerat? Am clătinat din cap. - Aș fi în primejdie de moarte oriunde aș merge. Orice negustor s-ar simți obligat să plătească un ucigaș ca să mă omoare. - Ciudată breaslă mai e și asta. - Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
magistrul unui orfan într-un loc împrejmuit de păduri. Astfel încât eu prea puțin contez. - Exact, orfan a fost și Adaloald, și eu i-am fost magistru. S-a aplecat asupra mea, privindu-mă drept în ochi. - Nu încape comparație, am stăruit fără să-mi plec privirea. - Poți însă pricepe. Fii sincer și spune-mi: Rotari de Brescia este ca toți tinerii de vârsta lui pe care i-ai cunoscut? Am fost silit să admit: - Nu, mai dezghețat la minte și, totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de bază; trei mame, șapte duble și douăsprezece simple“. Vi se vor da bani și tot ajutorul de care veți avea nevoie. Tot la Ravenna au plecat încă de ieri alți oameni. Gundo a clătinat din cap, și rabinul a stăruit: - Trebuie să înveți și tu cuvintele astea pentru cazul în care, ferească Sfântul, Stiliano n-ar putea să vorbească. Mi-am calmat camaradul, asigurându-l că o să i le repet în timpul călătoriei până când o să-i intre-n cap. Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a întrebat: - Ce vă aduce în aceste locuri? Mi-am scos pălăria și am făcut un pas spre el. - Domnule, suntem pelerini și căutăm un adăpost. Răspunsul lui a fost unul violent. - Pelerinii nu ies din mlaștină precum șerpii. Am stăruit. - Cer iertare, domnule, pentru că trebuie să fi fost un domn, în ciuda nenorocirii de care ai avut parte, dar mulțumește-te cu acest răspuns. Frapat de felul cum îi vorbisem, mâhnirea i s-a așternut pe față. - Spune-mi ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prefăcându-mă uluit. A făcut un gest cu mâna ca și cum ar fi alungat o muscă. - Nu contează, chestii de teologie. Monedele de aur însă nu se cuvine să-i fie date lui! Simțeam că era la mâna mea, și-am stăruit. - Sigur că da, noi nu pricepem astfel de lucruri. Dar unul din oamenii care ne-au dat aurul a avut parte de temniță grea, nevinovat fiind, și ar dori ca o parte din bani să fie folosiți pentru pușcăriași. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Garibaldo, care învățase să recunoască multe ierburi, bace, plante, scoarțe și rădăcini de leac, a început să colinde pe câmpii și prin păduri să le culeagă. În primele zile ale lui aprilie au sosit alte scrisori de la Cividale. Se stăruia tot mai mult pentru venirea noastră. M-am dus acasă să-l văd pe tatăl meu la Concordia și am stat cu el trei zile. Când m-am întors, i-am spus Vibanei că voiam să-l iau cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mânase să vină cu noi la Cividale, și la început n-am priceput ce vrea să spună; glasul îi era răgușit, adânc tulburat. - Sunt aproape zilele de sânge, de lacrimi și desfrâu. M-am uitat la el mirat, drept care a stăruit: - Prevestirea, visul ce l-am avut înainte de a pleca de la domenii. Ți-aduci aminte? Erai și tu în visul meu, de aceea am vrut să vin cu tine. Acum suntem aproape foarte aproape și trebuie să avem grijă. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]