1,812 matches
-
național; În practică, economia a fost lăsată pe seama propriilor mecanisme. I-a revenit unei generații ulterioare de reformatori ai pieței libere - și unui prim-ministru conservator alergic la stat - sarcina de a aplica Întreaga forță a guvernului central la problema stagnării economiei britanice. Dar În acel moment, o parte dintre remediile care vizau economia britanică „veche” și slab adaptată trebuiau aplicate, din motive diferite, și unei economii germane În impas. XItc "XI" Momentul social-democrattc "Momentul social‑democrat" Misiunea guvernului nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre trecut să iasă la iveală sau ca În viitor să aibă loc reforme păreau din ce În ce mai scăzute. Iluziile erei Hrușciov se risipiseră. Indiferent cum se prezenta În fața puterilor occidentale, acasă la el regimul sovietic intra Într-un crepuscul interminabil de stagnare economică și ruină morală. Dar statele-satelit din blocul sovietic aveau motive să spere Într-o schimbare. La prima vedere, e un paradox. La urma urmei, dacă cetățenii Uniunii Sovietice erau lipsiți de apărare În fața dictaturii poststaliniste, atunci locuitorii Ungariei sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
realități incontestabile precum proprietatea comună și planificarea centralizată să fie moderate de o autonomie locală sporită, uzul unor indicatori financiari și relaxarea controalelor. Argumentele economice, la urma urmei, erau incontestabile: fără astfel de reforme, sistemul comunist avea să alunece În stagnare și sărăcie, „potențând penuria”, cum a spus Kornai Într-o lucrare celebră. Numai În Ungaria, Kádár a răspuns criticilor Îngăduind un cât de cât o reformă reală: Noul Mecanism Economic inaugurat În 1968. Fermelor colective li s-a acordat o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aproape 40% În 1963. Distribuția veniturilor În Cehoslovacia anilor ’60 era cea mai egalitaristă din Europa sovietizată. Conducerea comunistă adusese astfel Cehoslovacia la „socialism deplin”, după cum proclama noua Constituție din 1960. Însă această realizare a fost obținută cu prețul unei stagnări inacceptabile chiar și după etalonul sovietic. De unde decizia organelor de partid, la al XII-lea Congres al Partidului, În decembrie 1962, de a „adapta economia națională” la stadiul avansat de dezvoltare socialistă a țării - cu alte cuvinte, de a accepta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slovacă s-a schimbat subit după 1960. Noua Constituție „socialistă” făcea și mai puține concesii inițiativei sau opiniei locale decât cea dinainte; puțina autonomie acordată Slovaciei În reconstrucția postbelică a țării a fost anulată. și mai palpabilă era pentru slovaci stagnarea economică (În 1964, rata creșterii economice din Cehoslovacia era cea mai mică din blocul sovietic), care a afectat mai ales industria grea din centrul Slovaciei. În ianuarie 1967, Novotný trebuia să inițieze implementarea unor reforme economice pe care propriii experți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de burghezi Înstăriți. Dar până În 1961, regimul s-a putut baza pe loialitatea lor pasivă, În ciuda a două tentative de puci (În 1947 și 1958) dejucate cu ușurință. Tinerii ofițeri cu idei reformiste din armată sau marină erau iritați de stagnarea din jur, dar nu aveau aliați și nici un fel de susținere populară. Totul s-a schimbat În 1961, când Delhi a anexat forțat Goa, teritoriu portughez din India continentală, iar În colonia africană Angola a izbucnit o revoltă armată. Pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În schimb, maiștrii și directorii din fabrici se căzneau să ascundă de autorități surplusul de materiale și forță de muncă. Risipa și penuria se Întrețineau astfel reciproc. Efectul previzibil al unui astfel de sistem a fost să Încurajeze nu doar stagnarea și ineficiența, ci și un ciclu permanent al corupției. Unul dintre paradoxurile proiectului socialist e faptul că absența proprietății tinde să genereze nu mai puțină corupție, ci mai multă. Puterea, funcția și privilegiul nu pot fi cumpărate direct, dar depind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care nu le putea nici suprima, nici satisface, În timp ce economia secundară avea nevoie de cea oficială pentru materiale, dar mai ales pentru ineficiența sectorului public, care Îi garanta o piață și Îi ridica artificial valoarea - și, prin urmare, profiturile. Stagnarea economică era În sine o palmă pe obrazul comunismului, care se pretindea superior capitalismului. și, chiar dacă nu stimula opoziția, era În orice caz o sursă de nemulțumire. Pentru majoritatea celor care au trăit În era Brejnev, de la sfârșitul anilor ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
n-o să țină” - și nu era singurul. Alți economiști, precum ungurul Tamás Bauer și polonezul Leszek Balcerowicz știau foarte bine cât de fragil era acest castel din cărți de joc. Dar comunismul avea să supraviețuiască atât timp cât capitalismul Îl sponsoriza. „Era stagnării” brejneviste (Mihail Gorbaciov) a generat multe iluzii, și nu doar În URSS. Prințul Potemkin trebuie să fi zâmbit În mormânt când un raport al Băncii Mondiale din 1978 a conchis că RDG avea un nivel de trai superior celui din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intrinsecă a regimului. Dar nici dezastrul din Afganistan, nici costul cursei accelerate a Înarmării de la Începutul anilor ’80 nu ar fi dus separat la colapsul sistemului. Susținută de frică, inerție și de interesele vechii gărzi care o gestiona, „epoca de stagnare” a lui Brejnev putea dura la nesfârșit. Cert este că nu exista nici o autoritate care să o contracareze, nici o mișcare disidentă - În Uniunea Sovietică sau În statele-satelit - capabilă să-i pună capăt. Numai un comunist putea să o facă - și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care crescuseră Brejnev, Andropov și Cernenko, să mori În patul tău era deja o mare realizare. Cei care i-au urmat În funcții erau oameni mai tineri, cu instincte la fel de autoritare, dar care au fost nevoiți să atace corupția, stagnarea și ineficiența care infestau sistemul sovietic de la un capăt la altul. Succesorul lui Cernenko, promovat În funcția de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice pe 11 martie 1985, era Mihail Sergheevici Gorbaciov. Născut În 1931 Într-un sat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
târziu cu celelalte (Bulgaria, România, Slovacia, Letonia, Lituania și Malta). Polonia era În primul val, În ciuda dificultăților economice pe care le prezenta, datorită dimensiunii și importanței ei. și invers: Slovacia a fost „surghiunită” În al doilea val În replică la stagnarea și corupția aduse de guvernul autoritar al lui Mečiar - ca exemplu și avertisment pentru alții. Au urmat cinci ani de negocieri intense și uneori acrimonioase. „Bruxelles-ul” s-a aplecat asupra capitalelor țărilor candidate și le-a copleșit cu experți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociale impuse prin legislația europeană și de armonizarea fiscală implicită pe „piața unică” a Uniunii Europene. A treia cale a fost propusă atât ca soluție pragmatică la dilemele economice și sociale, cât și ca o inovație conceptuală după decenii de stagnare teoretică. Admiratorii ei de pe continent s-au raliat În grabă, indiferenți la rateurile unor tentative similare din propriul trecut național (Îndeosebi „a treia cale” fascistă, atât de populară În anii ’30). Sub președinția lui Jacques Delors (1985-1995), Comisia Europeană păruse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cerute Ungariei 162-163; repatrierile 42; represiunea reformelor de la Praga 408; republicile baltice 589; revoluția ungară 291-295, 295-299; rolul În Înfrângerea lui Hitler 63; samizdat 392; schimbarea În politica externă 550-552; schisma cu Iugoslavia 142-143; sionism - vezi ajutor sovietic pentru sionism; stagnare economică 530-535; state declarate independente față de Î 600; state-satelit 552, 554-575, 589-601; supunerea garantată a vecinilor 162-163; țapi ispășitori 181-182; tiranie și teroare 169-170; Tito, incomod 140; transformările (din 1990) 583; tratamentul aplicat Ucrainei 593; Tratatul de Neproliferare Nucleară 408
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
necesitatea de a descoperi factorii care blocau piața vinului și de a vedea care dintre producțiile viticole erau ilegale. Drept urmare, a avut loc manifestarea violentă din 1907 în scopul denunțării "fraudei". În contextul acestor evenimente violente apare un element nou: stagnarea consumului de vin. Mult timp, acest fenomen a fost, în mod greșit, pus pe seama celor două războaie mondiale și a recoltelor inconstante. Creșterea impresionantă a consumului de vin din secolul al XIX-lea, când acesta era considerat un aliment la fel de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
producții mari de lapte, fătări multiple. Pierderea masivă de glucide sub formă de lactoză și o capacitate limitată de neoglucogeneză duce la apariția stărilor de cetonemie, urmate de dereglări hormonale. Deficitul energetic la sfârșitul gestației și începutul lactației provoacă o stagnare tranzitorie a activității ovariene, îndeosebi a maturizării foliculilor de Graaf. Autorii arată că imperfecțiunile majore de nutriție, cum sunt :deficitul energetic, deficitul proteic, excesul protidic, administrare de furaje cetogene, bogate în acizi grași, unii aminoacizi (leucina, tirozina, fenilalanina) și schimbarea
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
operele lui Constantin Stere, Andrei Țepordei, Leon Donici ș.a.). Au apărut aici articole despre scriitori români consacrați, precum și grupaje de versuri și nuvele ale acestora, s-a rezervat spațiu articolelor despre așa-zisele „pete albe” ale istoriei (foametea, deportările, colectivizarea, „stagnarea”). În toate seriile sale, pe lângă literatura originală și critica de întâmpinare, mai mult sau mai puțin aservită metodologic și ideologic, revista a publicat traduceri din literatura universală, opere ale scriitorilor români clasici și contemporani și studii despre ei, articole despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285664_a_286993]
-
lui Moreau, observație privitoare la relația dintre animat și inanimat, dintre organic și anorganic: " Din cauza acestei duble tendințe [...] distincția dintre organic și anorganic dispare, și a fi și a deveni tind să se confunde"53. De aici rezidă impresia de stagnare, de imobilitate din picturile lui Moreau; chiar atunci când tema indică anecdoticul și implicit mișcarea, ca în Salomea dansând în fața lui Irod (1876) avem senzația de litificare, unde gestul apare suspendat în afara timpului. Totul în jurul Salomeei rămâne imobil, iar această imobilitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
umilitate, contribuie la impresia de decuplare hieratică de lumescul acțiunii, de franciscană simplitate. În fundal se află probabil soția sa, care culege flori și copilul său, barca în care se află pescarul este goală. În ciuda mișcării din fundal, impresia de stagnare a întregului peisaj provine și din verticalele făcute de firul care suspendă o plasă și a corpului subțire al bărbatului. În cazul celeilalte pânze, Fiul risipitor, gestul mâinilor îl găsim repetat la pescar, gest de frângere a mâinilor de o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își are originea în strategia ECLA (United Nations’ Economic Commission for Latin America) de dezvoltare prin protecționism și de industrializare prin politici de substituire a importurilor. Acest model a avut succes în anii ’50. A urmat o fază de declin: stagnare economică, șomaj, inflație, devalorizarea monedei, declinul comercial, în anii ’60, ceea ce a condus la proteste, deci la colapsul regimurilor populare și, în consecință, la regimuri militare și autoritare. În planul care ne interesează pe noi, aceste procese au însemnat și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fond în România; b) al doilea prag se suprapune peste anii ’60, în America Latină; c) al treilea prag este al anilor ’90 în Europa de Est. În toate aceste momente s-a căutat un alt tip de răspuns la ceea se întâmpla: „stagnarea economică, represiunea politică și lărgirea prăpastiei între țările bogate și cele sărace” (So, 1990, p 92). Să reținem că, iată, criza sistemului de gândire sincronizant se producea în anii ’60 în America Latină și atingea SUA doar în anii ’70 (teoreticienii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în „centru” stagnează. Dinamica de tip marxist predomină acum pe plan intern. (Randall, 1988, p. 96) Întreprinderile mai slabe dau faliment sau sunt preluate de competitori; mondializarea crește și capitalizarea este centralizată, pregătind calea pentru o nouă expansiune. În plus, stagnarea producției în „centru” diminuează condițiile favorabile de care s-au bucurat altădată muncitorii din „metropolă”. Cum șomajul crește și veniturile scad, izbucnește conflictul de clasă. Guvernanții încearcă să-l reprime și adesea își pierd poziția. (Ă) Eventual, sunt făcute concesii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale, aceasta din urmă își ameliora baza teoretică și metodologică: prin învățare, „dezvoltarea și desfășurarea potențialului uman determină, în ultimă instanță, succesul sau eșecul dezvoltării economice, sociale sau de orice alt fel” (Bothin, Elmandjira, Malița, 1978). Mai mult decât atât, stagnarea unei societăți poate fi identificată prin blocarea capacității sale de a învăța - cu alte cuvinte, când nu mai funcționează anticiparea și participarea -, rămânând ancorată în trecut și în izolare. Autorii au mărturisit ulterior că ambele componente sunt inspirate de modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cercetări de tip acțiune, nu au fost însă luate la timp în calcul de factorii politici de decizie, iar unele au fost total ignorate. Construcția instituțională în asistența socială după 1989 a evoluat sinuos, contradictoriu, cu suișuri și coborâșuri, cu stagnări și schimbări întâmplătoare, și, adesea, s-a dezvoltat haotic, lipsită de o strategie coerentă, sub efectul deficitului de înțelegere al actorilor politici și al diferitelor presiuni externe și interne. Ea a fost în această perioadă „victima” unor fluctuații politice de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
salariului mediu, cu excepția anului 1998 și, ulterior, anului 2002. Primul an al tranziției este marcat de o creștere a valorii reale a principalelor venituri ale populației sub presiunea socială. Scăpat din vederea „opiniei publice”, salariul minim a cunoscut o relativă stagnare în primii doi ani, după care a scăzut vertiginios până în anul 2000. Această „pierdere din vedere” a survenit mai ales ca urmare a inflației accelerate de la debutul tranziției, când principala procupare a populației, exprimată prin presiunea sindicală, rezultat în bună
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]