2,768 matches
-
care se îndoiește. Rezultatul este un discurs îndreptat împotriva lui Dumnezeu, un discurs a cărui forță și claritate trebuie să fie contracarate de acțiunile și argumentele în favoarea credinței oferite de Zosima și de Alexei. în debutul romanului, Ivan acceptă binecuvântarea starețului, sărutându-i acestuia mâna. Se prezintă, în cadrul întâlnirii de la mănăstire, ca un teolog, autor al unui articol despre biserică și legătura acesteia cu statul. Ivan Karamazov se situează pe poziții diferite de cele ale reprezentanților bisericii ortodoxe, susținând că biserica
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
statul. Ivan Karamazov se situează pe poziții diferite de cele ale reprezentanților bisericii ortodoxe, susținând că biserica ar trebui să înglobeze și statul făcându-l creștin, pe când călugarul Paisie susține că statul ar trebui să se ridice la nivelul bisericii. Starețul Zosima ghicește însă, dincolo de disputa strict teologică, adevărata problemă a conștiinței eroului: nu știe dacă este credincios sau nu: „încă n-ai apucat să găsești dezlegarea acestei probleme, spre marea dumitale nenorocire, căci problema se cere totuși rezolvată [...]. Dacă n-
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
sub diferite forme, cu un sens ușor diferit față de cel originar (de persoană în vârstă, dar și de șef al unui grup familial, sat sau regiuni). Astfel, conducătorul unui grup de călugări sau călugărițe dintr-o mănăstire poartă numele de stareț sau stareță, iar meșteșugarii din trecut aveau în frunte un staroste. În gospodăriile românești, capul acesteia este tatăl familiei. Bătrânii satului erau altădată cetățeni de seamă ai comunității, capi de familie respectați și cunoscuți ca fiind drepți, fără a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
lume. Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul paradisiac. A face parte integrantă din acest cosmos înseamnă a iubi după modul dumnezeiesc. Căci a trăi e totuna cu a iubi. „Odată, în nesfârșitul spațiului și al timpului, zice starețul Zosima, o ființă duhovnicească, prin apariția ei pe pământ, a avut putința să spună: „Eu sunt și iubesc!” Pentru aceasta s-a dat viața pământească, pe care omul n a înțeles o fiindcă a voit s-o cugete cu propria
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
astfel prin cugetarea individuală sensul unic primordial al vieții, am distrus armonia cosmosului spiritual și l-am prăbușit în haosul care e lumea păcatului. Căci orgoliul izolează pe oameni și distruge iubirea. Ce este iadul? se întreabă Dostoievski prin gura starețului Zosima. „Iadul e durerea de a nu mai putea iubi”. Această definiție genială nu se referă la viața de aici, unde cine urăște nu simte suferința de a nu iubi. Durerea de a nu mai putea iubi e tortura sufletului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de aur ale gurii lor chinul sublim ce-l torturează. Nu există paradisul pe pământ? Atunci să-i căutăm măcar urmele, fărâmele de candoare, care au mai rămas în valea plângerii. „Multe lucruri ne sunt ascunse în această lume zice starețul Zosima, care personifică doctrina ortodoxă, în schimb avem senzația tainică a legăturii vii ce ne leagă de lumea cerească, superioară; rădăcinile sentimentelor și ale ideilor noastre nu sunt de aici, ci de aiurea...Dumnezeu a luat din alte lumi semințele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că în Imperiul Bizantin patriarhul și împăratul constituiau autoritatea ierarhică, în timp ce monahii și laicatul reprezentau autoritatea harismatică. În istoria creștinismului s-au întâmplat numeroase cazuri în care monahii (de la Părinții Pustiei până la călugării din Bizanț și, ulterior, la isihaști și stareți), deși neconfirmați ca succesori apostolici, să se dovedească nu numai îndrituiți să vorbească de cele sfinte, ci și să aibă, în calitate de protectori ai dogmelor și canoanelor, o autoritate mai mare decât cea ierarhică. Existența autorității harismatice, dincolo de contestările venite din partea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și spirit, București, Editura Humanitas, 1996. Noica, Constantin, Echilibrul spiritual, București, Editura Humanitas, 1998. Noica, Constantin, Despre demnitatea Europei, București, Humanitas, 2012. Noica, Constantin, Șase maladii ale spiritului contemporan, București, Editura Humanitas, 2012. Racoveanu, George, Viața și nevoințele fericitului Paisie, Starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, Tipografia Episcopul Vartolomeu, 1936. Racoveanu, George, Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1940. Racoveanu, George, Omenia și frumusețea cea dintâi, București, Editura Predania, 2009. Stăniloae, Dumitru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
s-a retras caterisirea, viața și opera i-au fost analizate și făcute cunoscute, au apărut monografii și studii despre acest Înalt Vlădică, s-a fondat chiar o asociație pentru studierea contribuțiilor sale. Stau de vorbă cu părintele arhimandrit Mihail, starețul de la Vovidenie și custodele muzeului. Îl preocupă destinul celor doi, legați de acest loc de retragere și meditație. După condamnarea mitropolitului, regimul a repartizat casa lui Mihail Sadoveanu, ca loc de odihnă și creație. timp de paisprezece ani și-a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
1926), Istoria sfinților Varlaam și Ioasaf de la India (1930) și Legende sfinte. (1947). E preocupat de viața la mănăstiri, de schiturile și chinoviile retrase, dar și de marile mănăstiri, ctitorii voievodale, de traiul călugărilor, are portrete remarcabile de monahi simpli, stareți, egumeni, arhimandriți. Iar romanul Demonul tinereții. descrie o Întâmplare petrecută chiar la schitul Vovidenia. În sfârșit, Îmi mai spune că a văzut dosarul de la CNSAS al scriitorului: era urmărit tot timpul, inclusiv În timpul verilor petrecute la Vovidenia, deși avea o
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu-i era vrednică, de luminătorul [f. 34] nostru cel strălucit și, în scurt, de preamilostivul și bunul părinte, păstorul și dupre Dumnezeu povățuitorul.” <footnote Dascălul Isaac, originar se pare chiar din părțile Neamțului, a fost un ucenic apropiat al Starețului Paisie, prieten și secretar al acestuia. Cuvântul său solemn rostit la înmormântarea lui Paisie Velicikovski s-a păstrat în manuscris (ms. românesc BAR 1860, file: 32-60) și a fost editat de preot dr. Paul Mihail în completarea cronicii ultimelor zile
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și secretar al acestuia. Cuvântul său solemn rostit la înmormântarea lui Paisie Velicikovski s-a păstrat în manuscris (ms. românesc BAR 1860, file: 32-60) și a fost editat de preot dr. Paul Mihail în completarea cronicii ultimelor zile și îngropării starețului Paisie. Vezi: „În legătură cu participarea Episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamțu”, Biserica Ortodoxă Română, 105 (1987), nr. 3-4, p. 109-116. Textul poate fi regăsit și în Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui Stareț”, Editura Deisis, Sibiu, 2002, pp.
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lui Paisie Velicikovski s-a păstrat în manuscris (ms. românesc BAR 1860, file: 32-60) și a fost editat de preot dr. Paul Mihail în completarea cronicii ultimelor zile și îngropării starețului Paisie. Vezi: „În legătură cu participarea Episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamțu”, Biserica Ortodoxă Română, 105 (1987), nr. 3-4, p. 109-116. Textul poate fi regăsit și în Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui Stareț”, Editura Deisis, Sibiu, 2002, pp. 359-367, traducere de Elena Lința. footnote> Așa își începea Isaac
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cronicii ultimelor zile și îngropării starețului Paisie. Vezi: „În legătură cu participarea Episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamțu”, Biserica Ortodoxă Română, 105 (1987), nr. 3-4, p. 109-116. Textul poate fi regăsit și în Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui Stareț”, Editura Deisis, Sibiu, 2002, pp. 359-367, traducere de Elena Lința. footnote> Așa își începea Isaac Dascălul cuvântul de îngropare, într-o zi de sâmbătă, 15 noiembrie 1794, zi în care ucenicii călugări, mirenii și întreaga lume ortodoxă se despărțeau de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Editura Deisis, Sibiu, 2002, pp. 359-367, traducere de Elena Lința. footnote> Așa își începea Isaac Dascălul cuvântul de îngropare, într-o zi de sâmbătă, 15 noiembrie 1794, zi în care ucenicii călugări, mirenii și întreaga lume ortodoxă se despărțeau de Starețul Paisie de la Neamț. La peste două veacuri de la această scenă, Starețul Paisie reprezintă încă un reper în Ortodoxie, un model al desăvârșirii umane și un paradox pentru cărturari. Moștenirea transmisă ucenicilor săi și lumii întregi îmbrățișează deopotrivă „toate lucrurile acestea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Așa își începea Isaac Dascălul cuvântul de îngropare, într-o zi de sâmbătă, 15 noiembrie 1794, zi în care ucenicii călugări, mirenii și întreaga lume ortodoxă se despărțeau de Starețul Paisie de la Neamț. La peste două veacuri de la această scenă, Starețul Paisie reprezintă încă un reper în Ortodoxie, un model al desăvârșirii umane și un paradox pentru cărturari. Moștenirea transmisă ucenicilor săi și lumii întregi îmbrățișează deopotrivă „toate lucrurile acestea din lumea aceasta”, căci ea se adresează inimii, prin practica de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
deopotrivă „toate lucrurile acestea din lumea aceasta”, căci ea se adresează inimii, prin practica de rugăciune isihastă, minții prin numeroasele manuscrise, precum și întregii firi omenești prin bucuria de viață cuprinsă în învățătura sa. ÎNCEPUT DE DRUM. POLTAVA Pelerinajul pământesc al Starețului Paisie a început în 21 decembrie 1722, la Poltava, în Ucraina. Punct al rivalității politice dintre Rusia și Polonia, Ucraina își hrănea de veacuri cu sânge visul de existență suverană. Strivită însă între două lumi gigantice, Ortodoxia țaristă și Catolicismul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
le-am urmat și le urmez după puterea mea: nici una din căile spre mântuire nu este mai ușoară decât ea.” <footnote Episodul apare chiar în primele pagini ale Autobiografiei, fila: 5-5 v și este celebru, fiind menționat aproape de toți biografii starețului Paisie în lucrările lor. Poate fi consultat în: Paisie Velicikovski, Autobiografia și Viețile unui stareț, editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 92-93, traducere Elena Lința. footnote> Un adolescent care face un astfel de jurământ în biserică nu putea desigur fi destinat
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
este mai ușoară decât ea.” <footnote Episodul apare chiar în primele pagini ale Autobiografiei, fila: 5-5 v și este celebru, fiind menționat aproape de toți biografii starețului Paisie în lucrările lor. Poate fi consultat în: Paisie Velicikovski, Autobiografia și Viețile unui stareț, editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 92-93, traducere Elena Lința. footnote> Un adolescent care face un astfel de jurământ în biserică nu putea desigur fi destinat decât desăvârșirii. Desăvârșire pe care o caută mai întâi în chipul unui învățător și părinte
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
înrâurire a centrelor isihaste din Muntele Athos și din Bulgaria, viața monahilor de aici se coagulase în jurul câtorva schituri, organizate după rânduiala athonită și răspândite pe un spațiu restrâns. Sosirea aici a unui alt ucrainean rămas celebru în Istoria Bisericii, Starețul Vasilie schimonahul, transformă cele patru veacuri de tradiție într-un nume aproape sinonim cu termenul de „isihasm”: Poiana Mărului. În 1733, starețul de origine ucraineană Vasile întemeiază schitul Poiana Mărului, unde va rămâne până la moarte. El va fi practic nu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
athonită și răspândite pe un spațiu restrâns. Sosirea aici a unui alt ucrainean rămas celebru în Istoria Bisericii, Starețul Vasilie schimonahul, transformă cele patru veacuri de tradiție într-un nume aproape sinonim cu termenul de „isihasm”: Poiana Mărului. În 1733, starețul de origine ucraineană Vasile întemeiază schitul Poiana Mărului, unde va rămâne până la moarte. El va fi practic nu numai starețul acestui schit, ci și conducătorul spiritual al unei comunități de douăsprezece schituri din zona Vrancei, care, sub păstorirea sa, formează
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
schimonahul, transformă cele patru veacuri de tradiție într-un nume aproape sinonim cu termenul de „isihasm”: Poiana Mărului. În 1733, starețul de origine ucraineană Vasile întemeiază schitul Poiana Mărului, unde va rămâne până la moarte. El va fi practic nu numai starețul acestui schit, ci și conducătorul spiritual al unei comunități de douăsprezece schituri din zona Vrancei, care, sub păstorirea sa, formează un veritabil centru isihast de rânduială athonită. În trei dintre aceste schituri avea să poposească și Petru/Platon. Mai întâi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
singur masa pentru toți frații, iar la sosirea acestora în trapeză le spăla picioarele într-un vas anume pregătit și le săruta apoi cu dragoste. La Cârnu îl cunoaște pe părintele Onufrie pustnicul, dar mai cu seamă se apropie de stareții Mihail de la Trăisteni și Vasile de la Poiana Mărului. Acesta din urmă avusese un ucenic pe nume Paisie pe care îl văzuse părăsind această lume de foarte tânăr, cu puțin timp înainte de sosirea lui Platon în Muntenia. Fie din nevoia de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nume Paisie pe care îl văzuse părăsind această lume de foarte tânăr, cu puțin timp înainte de sosirea lui Platon în Muntenia. Fie din nevoia de a-și atenua durerea pierderii lui Paisie, fie din admirație pentru râvna nouvenitului spre îndumnezeire, starețul Vasile îl ia pe Platon ucenic, dorind totodată să îl vadă cât mai curând hirotonit preot. Îngrozit de răspunderea pe care o presupunea această postură, Platon refuză și hotărăște să nu accepte preoția nicicând în viață. Știa însă că starețul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
starețul Vasile îl ia pe Platon ucenic, dorind totodată să îl vadă cât mai curând hirotonit preot. Îngrozit de răspunderea pe care o presupunea această postură, Platon refuză și hotărăște să nu accepte preoția nicicând în viață. Știa însă că starețul Vasile va insista și că monahismul în neascultare nu poate exista. Poate și din această pricină, sau mai cu seamă din dorința de a ajunge la Sfântul Munte, despre care auzise atâtea în acești patru ani, își ia încă o dată
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]