7,274 matches
-
un câmp în care tastai unitatea pe care o căutai. Prima unitate pe care o introduse fu cea a lui Jamie Burnet. Dacă senzorul funcționa, avea să îl vadă deplasându-se pe stradă. Dar punctul albastru nu se deplasa, era static. Adresa arăta Marbury Madison Drive nr. 348, adresa casei lui. Se uită în camera de zi și văzu adidașii albi ai lui Jamie în colț, cu săculețul lui de călătorie. Nu apucase să și-i pună. Apoi introduse senzorul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
crescută de un turc și văd că nu faci nimic În privința asta... Amot! — Ce pot să fac? s-a lamentat Barsam Tchakhmakchian Întorcându-se spre unchiul său. Și-a Îndreptat privirea spre o reproducere de mari dimensiuni a lucrării Natură Statică cu Măști a lui Martiros Saryan atârnată pe perete, de parcă răspunsul de care avea nevoie ar fi fost ascuns undeva În interiorul tabloului. Însă probabil că nu a reușit să găsească acolo nici o consolare, fiindcă atunci când a vorbit din nou vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care cu atâta vehemență și libertate de gesturi concepuse cele două figuri de bărbat și de femeie care acum sunt învelite în cârpe ude ca să nu li se usuce și să li se fisureze spiritul care le ține în picioare, statice și totuși vii. Truda Martei și a lui Cipriano Algor nu se terminase încă, parte din lutul cu care modelează acum o figură provine de la altele pe care au fost nevoiți să le dea deoparte și să le frământe, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să știi, câte unul o fi inventat un vaccin, sau un bec, ca să justifice minunata aventură a metalelor, dar misiunea le era cu totul alta. Iată-i pe toți aici, adunați la miezul nopții ca să facă să se-nvârtă această mașină statică a lui Ducretet, o roată transparentă ce pare o bandulieră, iar În spate două biluțe vibratile susținute de două baghete cu arc, poate că pe-atunci făceau atingere, ieșeau niște scântei, poate că Frankenstein spera că astfel ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
toate tărîmurile”: „Sforțarea poeților moderni de a exprima viața înfierbîntată în ritmuri accelerate și vibrînd se observă și la filozofia modernă și o găsim și la Bergson, care substituie sistemelor filozofice unitare, noțiunilor de spațiu omogen, cantitativ, «de real împărțit, static și lipsit de viață», filozofiei mobilităței”, „a noțiunilor dinamice de durată calitativă, de continuu eterogen, de stări de conștiință multiple și mobile”. În acord cu concluzia lui Beaudouin („Toate epocile mari au fost epoci de credință. A noastră, după ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un colaborator sau altul („Gamă“, „lui Tamas Aladar”, „Pasărea măiastră“, „lui C. Brâncuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creează fantasticul. Căderi de forme, urcare ritmică de lumină, sacadări, crispații și destinderi de forme, leșinuri de materie nu pot fi emotive și fără literatură?” „Purificarea” artelor nu exclude însă - dimpotrivă! - colaborarea lor. Pe această linie este recomandată abandonarea „pasivității” statice a tabloului în favoarea mișcării și a „vieții formelor pure în raport cu ele însele”. Faptul ar fi dus - în cazul unor artiști precum Wiking Eggeling sau Hans Richter - la crearea unor filme abstracte pornind de la „consecuțiuni ritmice de tablouri în timp”. Reproducînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai ales în Rusia și Polonia”). În privința teatrului, un moment semnificativ îl reprezintă apariția numărului 55-56 din Contimporanul („Teatru/Cinema“), unde Sandu Eliad semnează un articol amplu („Teatrul teatrului“) despre două opțiuni antinaturaliste și antimimetice ale „teatrului nou” — „teatrul stilizat”, static al lui Meyerhold și teatrul constructivist, dinamic, „umanizat” al lui Tairoff. Preferințele autorului merg — în mod vădit — către cel din urmă. Tot aici sînt reproduse „pagini din Tairoff” despre arta actorului (articolul „Actorul. Diletantism și materie“). Sandu Eliad va reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cinematograf și „vagabondajul” oniric eliberator: „Vagabondajul din vis, personal, eliberat de acea constrîngere care îi acorda conștiința, trăiește virtualmente în realizarea cinematografică”. Sub semnul visului ca alteritate trăită, ideea de acțiune se asociază cu aceea de actor: „A lua parte static la o acțiune străină nouă, deci contrarie visului în care, personal, sîntem activi, este tot atît de interesant ca și starea de actor din vis. Dinamismul peliculei creiază efectiv iluzia că trăim în vis și deci luăm parte la acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
falsificare ostentativă”, inclusiv a... „anarhiei spirituale” autentice: „Toată stilizarea devine o poză grotescă”. Fără a adera la opiniile pozitive ale majorității criticilor moderniști privind „capodopera” Ulise, autorul reia aprecierile lui E. Lovinescu din Istoria literaturii române contemporane referitoare la caracterul „static” și „decorativ” al acestei formule poetice; chiar dacă „imaginația prolifică” și „preocupările constante de artă” ale lui Voronca n-ar duce la creații care să intre „în cadrele artei”, ele „ar însemna totuși o pitorească și amuzantă derivație”. Altfel, „virtuozitatea scriitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
serie de locuri comune („comicul este sporit prin contrastele de limbaj”, „canonul clasic este golit de sens” etc.) într-un jargon verbios și vacuu („Morala nu omite o tîrzie alegorie animalieră, «Pelicanul sau babița», care sună a stridență prin ponderea statică a celor două substantive în coordonare disjunctivă și a elipsei totale de grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești tradiționale, Sarafoff amintindu-l astfel - nici mai mult, nici mai puțin - decît pe... Trandafiloff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Margareta se împiedică și căzu. Samuel, palid ca varul, se aruncă asupra ei, încercând s-o acopere, și în ultima clipă, înainte ca păsările turbate să-i ciuruiască, exploratorul își smulse de pe cap aparatul virtual și se pomeni în atmosfera statică și albă a navei. Adevăratul corp îl aștepta aici, trădat, părăsit, alunecos și umed, pradă spasmelor. Bulversat de întreaga întâmplare (fiindcă nu e lucru mai grav pentru un om decât să iasă brusc din realitatea virtuală), chemă câțiva droizi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ilustrate prin texte sugestive, cu o tematică variată, cu kigo-uri și simboluri universale sunt bine alese. Citez: Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-nțețoșată În abisul nopții strălucește muntele cad fulgi de nea O natură plină de lumină și culoare, feerică, statică sau în mișcare, în toate tonurile, calde sau reci, de la albul imaculat și strălucitor al fulgilor, acoperind muntele, până la cenușiul norilor la vreme de toamnă sau de iarnă. Simboluri lirice ca-n poezia clasică sau modernă, cu semnificații deosebite întâlnim
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
este redus, mult mai redus decât cel afectat spațiului aventurii, semnificând în primul rând viața, în ceea ce are ea mai omenesc și mai profund, apoi lupta cu sine și cu adversitățile, pentru desăvârșirea morală și atingerea perfecțiunii. Totul este încremenit static, timpul însuși stagnează, devenind etern. Făt-Frumos nu este și nu poate fi fericit pe deplin acolo, ci trebuie să se supună, fatal, unor rigori; el se știe sigur pe sine, puternic și neînfricat. Aspirația lui la cunoaștere este fără limită
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
nici mai puțin, a suprafeței ovulului pătrat; nouă și misterioasă armonie! Fig. 5 Așa voi continua analizând în opera mea deosebitele și minunatele relații metrice, măsurabile și nemăsurabile, care derivă din structura admirabilă a păsăricii și, după ce voi analiza relațiile statice, voi fi atent la cele dinamice. Despre cele dinamice am scris, poate se află cineva care să și creadă, în mod echivoc, că în păsărică nu încape dinamism. Și care este dinamismul păsăricii, dinamismul cocotologic? Păi el rezultă din faptul
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
el rezultă din faptul că ea se poate menține în picioare, pentru că funcția păsăricii constă în a se menține în picioare. Această menținere este fiziologia sa. Și să nu mi se spună că a se menține în picioare e ceva static și nu dinamic; nu, este dinamic și foarte dinamic. Mai multe eforturi sunt necesare de multe ori pentru a te menține în picioare decât pentru a avansa. Poate un cadavru să se mențină în picioare ca un om viu? Apoi
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
picioare ca un om viu? Apoi, păsărica ce se menține în picioare este o păsărică vie. Și să nu mi se spună, nu, că, în acest sens, nimic nu este care să nu fie dinamic și că ceea ce este, este staticul însuși, și că nu știu bine diferența dintre ceea ce este static și dinamic, căci staticul este un sistem de forțe în echilibru; să nu mi se spună asta, că nu voi face caz și voi continua să persist în a
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
picioare este o păsărică vie. Și să nu mi se spună, nu, că, în acest sens, nimic nu este care să nu fie dinamic și că ceea ce este, este staticul însuși, și că nu știu bine diferența dintre ceea ce este static și dinamic, căci staticul este un sistem de forțe în echilibru; să nu mi se spună asta, că nu voi face caz și voi continua să persist în a face ce știu, căci eu mă înțeleg și dansez singur. Dinamismul
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
vie. Și să nu mi se spună, nu, că, în acest sens, nimic nu este care să nu fie dinamic și că ceea ce este, este staticul însuși, și că nu știu bine diferența dintre ceea ce este static și dinamic, căci staticul este un sistem de forțe în echilibru; să nu mi se spună asta, că nu voi face caz și voi continua să persist în a face ce știu, căci eu mă înțeleg și dansez singur. Dinamismul păsăricii, spun, constă în
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
hazard sau din Inteligența creatoare și ordonatoare? Gravă chestiune! Poate să fie cineva care să ne convingă de faptul că această atât de minunată dotată cu atâtea și atâtea excelente perfecțiuni, cupă cu atâtea admirabile relații metrice comensurabile și incomensurabile, statice și dinamice, că această ființă papiracee poate fi operă a întâmplării? Vom avea de amintit că aruncând la întâmplare literele de tipar poate ieși Iliada? Departe de noi Democrit și Leucip și d'Holbach și toți materialiștii! O, orbire a
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
neînsuflețit. Păsărelele de hârtie sunt lucruri doar în mâna raționaliștilor, a științei pozitive, nu și în credința lui Unamuno, care prin iubirea sa le în-suflețește26. A "crea" prin cuvânt (prin numele dat științei), a "vedea" dinamism acolo unde alții văd staticul, înseamnă a trece dincolo de aparențe, în lumea esențelor o lume mai reală decât cea reală, care nu are nevoie de argumente logice, nici de măsurători, înseamnă a descoperi divinul din noi. Prin știință suntem ființe evoluate din celula primară printr-
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
venele cu alte sosuri, necunoscute, ai o minte obeză, care, nu știu cum, se mișcă al dracului de repede, ne zăpăcești de tot, Berg, ești un hoțoman, Berg, ne iei din energii, din cele potențiale, și ne dai, În schimb, din cele statice, ne omori, Berg, nu știi asta, dar eu simt, vin și te ascult fiindcă vreau să mor frumos, Berg, sosurile tale au măcar arome noi, chiar revigorează cît de cît, un fel de miere din zahăr, adică din hîrtie, din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
îl plictiseau. I se păreau prea lungi și nu avea rost să le învețe! Era adevărat se puteau deduce, însă prea multă teorie nu îi mai plăcea și nici măcar nu se uita pe matematică. Timpul adesea îi părea un moment static, alteori trecea cu viteza vântului și el intra în vâltoare era foarte ocupat să le facă gălăgie unor profesori, numai la franceză și mai ales la rusă era un exemplu de cumințenie, nu avea chef să copieze toată ziua lecțiile
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un concept pozitiv numai până la apariția spiritului. Lumea s-a urnit din liniștea inițială prin exasperarea identității. Nu putem ști ce a "atins" echilibrul originar, dar este clar că o plictiseală a identității de sine însuși, o îmbolnăvire a infinitului static a pus lumea în mișcare. - Boala e un agent al devenirii. Iată rostul ei metafizic. ...Și de aceea, în orice plictiseală răzbat reflexe ale urâtului inițial, ca și cum în peisajul saturnian al sufletului s-ar întinde oaze de pustiu din vremea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am fi fost cu adevărat niște credincioși activi, trebuia să fim astăzi mult mai departe în mersul nostru. Dar pulsațiile în andante definesc toate domeniile vieții noastre. O sensibilitate în minor nu putea să se lege decât cu o gândire statică și cu o viziune pasivă a vieții. Este însă reconfortant a vedea cum România încearcă - printr-un instinct al devenirii ei - să-și lichideze pacostea tradițională a spiritului contemplativ. Cine-ar mai putea afirma astăzi că sîntem un popor contemplativ
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]