2,089 matches
-
din croissantul cu migdale și l-a înghițit cu o gură de cappuccino. Era o dimineață din mijlocul săptămânii, dar masa era pregătită cu aceeași grijă cu care Alison o garnisea în diminețile leneșe de duminică: sucul de portocale proaspăt stors aștepta într-o carafă din sticlă, iar ziarul preferat al lui Luca, The Times, se odihnea pe un colț, după ce fusese pliat cu mare atenție. —E foarte drăguț, a bolborosit el cu gura plină. Cu ce ocazie ai pregătit masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
despre prietenie și dragoste, despre starea bătăturilor sale, despre ornitologia mitului, și ar mai fi cizelat și inventat el și alte gânduri în prezența liniștitoare a lui Dolores, iar ea ar fi cântat mai departe, până când cântecele i-ar fi stors o lacrimă, și apoi ar fi plecat acasă. Dar în acel moment trupul lui Vultur-în-Zbor se opri lângă picioarele perfect șlefuite ale balansoarului perfect șlefuit, cu perfect șlefuiții dansatori sculptați în spirală de-a lungul lor. Balansoarul, agresat astfel, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Phoenix, își ținea ochii pe jumătate închiși, luându-și o poză afectată, de plictiseală languroasă. Doamna Cramm era un prădător uman. Consuma pasiunea bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors demult de toate fluidele vitale și își dăduse duhul în îmbrățișarea ei sufocantă, murmurându-i cuvinte dulci și lăsându-i moștenire prin testament toate miliardele lui. I-a mai lăsat și automobilele lui, caii, proprietățile amerindiene și caucaziene și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el printre hohotele incontrolabile. E destul de bătrână. E destul de urâtă. Trăiește pentru călătoriile pe mare. Agață tinerei rătăcitori ca tine, deși tu nu ești chiar atât de tânăr pe cât pari. Și acum te-a prins în gheare și-o să te stoarcă, o să te strângă și o să te gâtuie până n-o să mai rămână nici un pic de suflu în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie mai ușor să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
avut un vis ciudat. Mâinile scofâlcite ale Liviei Cramm erau înțepenite ca o menghină în jurul grumazului lui, iar degetele ei îl apăsau, apăsau... în vis, el dormea și s-a trezit tot în vis, cu senzația că viața îi era stoarsă din trup. Atunci s-a zbătut, s-a zbătut ca să scape cu viață și, în timp ce făcea asta, Livia se transforma încontinuu în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu cu mâna pe inimă. Vultur-în-Zbor avu impresia clară că amândoivorbeau cu o anume șovăială. Atunci unde sunt? insistă. — Ah, spuse Virgil. Foarte departe, zise Dolores. Pe Vultur-în-Zbor îl durea capul. îi era rău. Cu greu găsea forța necesară ca să stoarcă informații de la cuplul cu buzele cusute. — Vă rog, zise el, spuneți-mi unde. Virgil Jones păru să ia o hotărâre. — Coasta muntelui, începu el, este în cea mai mare parte împădurită. Cred că mai există oameni care rătăcesc prin păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am spus cu voce tare. Oricum, ce-aș face acolo? Iar eului-Grimus nu i-a mai rămas nici un truc la îndemână. L-am folosit. în primul rând fiindcă el crease insula, așa că el o cunoștea cel mai bine. I-am stors cunoștințele și i le-am folosit. A părut să dureze o veșnicie, dar formele-gând se mișcă mai rapid decât orice lucru cunoscut vreodată, așa încât de fapt s-a terminat foarte repede. Stăteam în camera secretă cu Media, ce fusese cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri, la movila imensă, ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul tâmpit: Doamne, ce senzație aiurea parcă mi-au fătat șapte mâțe-n gură! Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-un cerc de foc. Doream să fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu Îndemnul: „Sari pe ei și verifică-le cauciucurile!“1 După câteva săptămâni, când Candy l-a Întrebat pe un ton candid ce Înseamnă această expresie În engleză, a rămas perplex timp de câteva secunde și apoi a rânjit larg: „Stoarce clientul și de ultimul bănuț!“ Așadar credeam că voi fi dată afară. Dar chiar atunci Emily a Împlinit vârsta fatală de doi ani și mi-am cumpărat o carte cu titlul Îmblânzirea bebelușului. A fost o revelație. Sfaturile despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
făcut e o programare la un salon de Îmbălsămare. Acum mă Îndeamnă să mă Întind pe spate, să-mi Întind brațele deasupra capului și să-mi imaginez că stau Întinsă pe un grilaj. Îmi zboară gândul la trădători care sunt storși de informații secrete În Turnul Londrei, la prețul de 25 de lire pe oră, de către torționarul lor personal. După Fay, acest exercițiu Îmi va Îndrepta coloana, coloana mea fiind una dintre cele mai triste și mai diforme coloane pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
căruia i se oferă asemenea condiții nu ar trebui să și le permită. Crede că Paula este o fată de douăzeci și cinci de ani din Kent destul de isteață, care se poartă frumos cu copiii noștri, dar În același timp Încearcă să stoarcă și ultimul bănuț de la noi. Mai crede că de câte ori Îi cere Paulei ceva care nu intră În fișa postului, descoperă că șosetele pe care i le-a dat Paulei la spălat i-au intrat la apă. Crede că Paula are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
născut Jacob, Alice l-a luat și pe el În pat. La puțin timp după aceea Don, partenerul ei, a părăsit-o invocând o cercetătoare de nouăsprezece ani și obiceiuri de dormit incompatibile. Mă uit la cum arată Alice acum, stoarsă de vlagă ca un dependent de droguri. De la distanță, arată la fel de tânără ca atunci când ne-am cunoscut, dar de aproape se vede cum maternitatea i-a răpit floarea tinereții: băieții par să-i fi supt literalmente sângele. O avea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din poșeta mamei și erau băgați Într-una din combinațiile lui Joe. Dar mă prefăceam că aveam bani. De pe atunci cred că simțeam mirosul dezamăgirii impregnându-se ca igrasia În persoana tatălui meu și voiam să-l protejez. Dezamăgirea Îl stoarce pe bărbat de toată bărbăția. Femeile din jurul lui sunt nevoite să continue prefăcându-se că nu simt mirosul, iar el stă acolo, cu o mână tremurându-i și cu cealaltă Încercând să țină paharul, insistând că jocul nu e Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-și fluture bagheta Înțelepciunii. De ce a fost ucis Iisus? Dumnezeule! — Pentru că, pentru că oamenilor nu le plăceau lucrurile pe care le spunea el și au vrut să-l facă să nu le mai spună. O văd pe Emily cum Își stoarce mintea, căutând crima cea mai groaznică pe care și-o poate imagina. Într-un final, spune: Nu voiau să Împartă? — Într-un fel ai dreptate, nu voiau să Împartă cu ceilalți. După ce a murit, Iisus s-a făcut bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simt de parcă aș fi avut două pietre fierbinți atașate de piept. Sâni urlând să fie goliți. Nu era decât o toaletă, o chestie portabilă ascunsă Între copaci. M-am Închis În cabină, mi-am desfăcut bluza și am Început să storc laptele În WC. Laptele de mamă e altfel decât cel de vacă, mai subțire, mai puțin cremos, are paloarea albăstruie aristocrată a porțelanului; când al meu s-a amestecat cu substanța chimică din vasul de metal, a rezultat o supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mâncau paste În formă de literele alfabetului, o făceau În latină, la dracu’. Pe când În casele unde ambii părinții sunt la serviciu... „Ei bine, există o tendință de a se baza prea mult pe te-ee-le-vi-z-or“, mi-a spus doamna Acland storcând cinci silabe din odiosul cuvânt. —Emily, mi-a zis ea, pare să aibă cunoștințe remarcabile despre filmele lui Walt Disney. Acesta fiind felul ei de a-mi spune că Paula nu e suficient de bună. —Emily, a continuat doamna Acland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
piatră, Puterea sa cumplită - contra Lui. Dar detunat el recăzu în caos - Cadavru viu, l-învăli într-o raclă Albastră. Titan bătrân cu aspru păr de codri, Plânge în veci pe creții feții sale Fluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort; Uscat... stors de dureri este adîncu-i Și de dureri a devenit granit. A lui gândiri încremeniră reci În fruntea sa de stânci și deveniră: Rozele dulci, rubine; foile: Smaralde, iară crinii {EminescuOpIV 91} Diamante. Sângele său Se prefăcu în aur, iară mușchii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frisați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atinge Fruntea cea plină de sudori, și dulce {EminescuOpIV 104} Va răcori bolnava fierbințeală Și stavilă la lacrime va pune C-o sărutare... La mine, Ce singur stau cu fruntea-ntunecată, Ce nu pot plânge pentru că durerea Ochii-mi a stors și sufletul meu aspru L-a împietrit... la mine Nimeni nu va gândi, nici a gândit. La ce? Au nu știu ei cu toții Că dacă vor seca a mea durere Cu mângâieri - atuncea și isvorul De cânturi va seca... Nebuni
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te încerci a stoarce lapte din a stîncei coaste seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să dorm... să nu știu lumea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nisipoase lenevite lănguros. Apoi fug să-mpopuleze verdea noapte dumbrăvană Și vorbind mărgăritare culeg flori în a lor goană. Dintr-o tuf-ivește Satyr capu-i chel, barba-i de țap, Lungi urechi și gura-i strâmbă, cîrnu-i nas. - De sus își stoarce Lacom poamă neagră-n gură - pituliș prin tufe-o-ntoarce, Se strâmbă de râs și-n fugă se dă vesel peste cap. Albe trec în bolta neagră prin a trestiei verdeață. De o cracă pe-ape-ntinsă una-și spînzur-a ei brațe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poduri legănate de zefire somnolente - Dintr-un arbore într-altul edera trece măreț. Spânzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri Și la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri Și în sara cea eternă veseli nechezând ei fug. {EminescuOpIV 133} Și în monastirea lunei cu-argintoasă colonadă, Vezi cum trece ea frumoasă - corpu-i dulce de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
muri, din stâlpii netezi, stindardele de fală Desfășurate tremur la sgomotul ivit. Lui glasul îi tremură... dar răspicat și blând Vorbe mărgăritare le-nșiră tremurând. "Vremea pe ai mei umeri s-a grămădit bătrână. Din oase și din vine a stors a vieții suc Și slabă și uscată e-mpărăteasca-mi mână. Brad învechit prin stînce pe tronu-mi mă usuc, Curând va-ntinde moartea mantaua ei cea brună Pe mine... Și suflarea-mi aripile-i o duc. Cu rece-aghiazmă moartea fruntea mea o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
l-arată slab; Prin ochii mari și negri o îndoială trece, Ce fulgeră în taină apoi dispare-n grab-. "Din vorba mea nu poate amor să se aleagă? Nu te iubesc atâta cât știu să te iubesc? "Ai vrea să storc din mare amărăciunea-ntreagă "Și într-o picătură s-o beau, să-nnebunesc? {EminescuOpIV 322} Spre-a-mplini v-o unul din dorurile tale Au pot să fiu, copilă, ce trei ori Dumnezeu 115" Și ce-au făcut puternic în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]