38,669 matches
-
poate fi înțeleasă privind înapoi, dar trăită privind înainte. Căci de-aia și el și eu mergem spre înaintele nostru!” Ioan, mai având câteva minute până să ajungă pe platforma mult visată, s-a oprit din urcare și cu oile strânse în jurul său și-a pus palmele strașină la ochi, pentru alungarea razelor de soare ce-l orbeau, să distingă omul ajuns sus. Acesta părea o statuie cioplită în bazalt. „O fi om bun? O fi om rău? Sau o fi
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
stătea nepăsătoare lângă pluta mea. Parcă mă sfida. Mă făcea atent că pot să scot fixa afară, de prins nu voi mai prinde pește, atât timp cât se ospătează ea în zonă din momeala aruncată de mine. Așa am și făcut. Am strâns fixa și lansetele și m-am pregătit să plec spre casă. Fiind duminică, am preferat să mă mulțumesc cu peștele care s-a lăsat păcălit de iscusința mea. Nu era prea mult, însă suficient pentru un borș de capete și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
duce, Când vrea copilul să se culce Tu leagănă-l așa cum poți, Nu-i dorul și n-a fost un hoț Și-atunci când ți-l trimit în prag Să îl primești oricând cu drag. De vrei în brațe să îl strângi Ai grijă dar să nu mi-l frângi, Un altul pe măsură nu-i Atât de dor în locul lui! Când scriu e ca și cum oftez, Ca apa sfântă din botez, E-un fel de duh în piept și-atât, Fără de dor
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
Anton, tatei îi este rău! Hai repede dragul meu! Buimăcit se ridică din pat și se grăbi să ajungă în camera părinților. Cu două perine sub cap, tatăl respira greu. O mână îi atârna pe marginea patului, iar cealaltă se strângea haotic în dreptul inimii. — Acolo e durerea cea mare! spuse mama. — Ai chemat Salvarea? — Nu, încă nu! țipă mama. Când m-am trezit și l-am auzit pe tata gemând am fugit la tine. Anton formă numărul de la Salvare. — Vin imediat
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
soțul Deliei, de bucuria cu care părinții acesteia îl primeau în casă, de felul lor plăcut și prietenos cu care îl înconjurau. S-a simțit bine în familia Deliei, le-a păstrat o amintire neumbrită. Tatăl Deliei l-a primit strângându-l în brațe, ca el să simtă compasiunea sa. — Dragul meu Anton, condoleanțe! Mi-a fost foarte drag părintele tău, am rămas în relații bune chiar și după ce voi doi v-ați despărțit. Cel puțin, tatăl tău a aflat vestea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
aleasă. Cu șoapte murmurate blând, Și-n ritmul inimii cântate, Mi-ai pătruns în suflet și în gând, De tine nu pot sta departe. Nu-mi pare rău și nu regret, Că în ceasul târziu din noapte, Când tu mă strângeai duios la piept, Credință ți-am jurat și-n moarte. Mă doare când un cuvântul meu, E ignorat, nu-i luat în seamă. Dar ignorată mă simt și eu, De parcă-aș fi o poză-n ramă. Știu, răul a trecut
GÂNDURI TRISTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383784_a_385113]
-
luat în seamă. Dar ignorată mă simt și eu, De parcă-aș fi o poză-n ramă. Știu, răul a trecut de mult, Și l-am iertat,dar nu se uită. Azi, din nou inima îți ascult, Că-n ea ai strâns durere mută. Doar lângă tine eu vreau să fiu, Din suflet să-ți alung durerea Căci azi simt că nu e prea târziu, Să regăsim iar fericirea . În al meu suflet te port cu drag Din el nu a pierit
GÂNDURI TRISTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383784_a_385113]
-
ieri un om puternic și azi neputincios. Aflat în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuțe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat în sine însuși, își strânge oasele trist și așteaptă eliberarea de trupul neputincios departe de orice flacără a dragostei care să-l protejeze. O stea de-o clipă, o lumânare ce arde cu patimă până la ultima scâteie, o floare ce într-o noapte își descarcă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
vei pleca, o să asculți și tu gândurile celor de lângă tine. Acum, vom porni într-o scurtă călătorie: Voi apare, sunt ghidul tău pentru acest timp. Să nu te sperii, sunt puțin altfel decât tine, decât voi pământenii. Inima bărbatului se strânse de teama surprizei. Ce va vedea, cum va accepta ? Chiar în apropierea corpului său simți un miros inexplicabil, apoi apăru ființa cu care discutase prin telepatie, poate. Un pământean ! Același obraz, cap, urechi, nas, ochii. O haină lungă îi acoperea
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
tânarului și ridicând brațele deasupra capului scandează) O-le, o-le, o-le... Voci : O-le! O-le! O-le! Ceaușescu nu mai e... EPILOG (Revoluționar 1 , Revoluționar 2 ) Revoluționar 1 și Revoluționar 2 se întălnesc pe stradă și își strâng mâinile bărbătește. Revoluționar 2 : Companie, inainte marș...Haide c-ai fost tare... Revoluționar 1 : Nu-mi tremurau cumva nădragii... ? Revoluționar 2 : Ai fost un adevărat erou... Revoluționar 1 : Că am ieșit cu brațele deasupra capului și cu batista fluturând, te
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
Acasa > Stihuri > Semne > APUS DE TOAMNĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CÂNTEC DE TOAMNĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna-ntoarse obrazul de prin cetini, arsă, palmele-i de humă cară-n brațe mirii umbrele-i de aur strâng pământu-n coasă ceruind sub frunze moartea-n cartea firii. Munți-și pun năframa coaptelor fecioare ascunzând năvodul gerului prin spini flori de colț nuntesc peste-a toamnei zare adunând în scorburi colbul din ruini. Blând, izvorul șterge umbra vechi-i
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
flori de colț nuntesc peste-a toamnei zare adunând în scorburi colbul din ruini. Blând, izvorul șterge umbra vechi-i coase rătăcind prin suflet ca un cântec lin umbrele tăcerii șterg priviri duioase adâncind natura într-un somn divin. Cerul strânge-n bucium doina-n fir de ie odihnind suflarea îngerilor mii epoleții toamnei țes pe cruci de glie cântecul acesta, mir de păpădii! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CÂNTEC DE TOAMNĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
să mitizeze un fapt real.Atunci la ce bun a mitiza crima lui Manole? “Și ea, vai de ea, abia mai putea, abia mai sufla, dar tot se ruga și tot mai zicea: Manole, Manole, Meștere Manole, Zidul rău mă strânge, țâțișoara-mi curge, copilașu-mi plâmge”. (fragment din balada”Mesterul Manole”). Să faci două crime este inaccesibil unui om normal.Cu discernământ.Dacă dorea să rămână nemuritor prin ”zidirea sa”, Manole trebuia să găseasă o altă cale, nu crima . Nimic nu
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
este ca și mort...” Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afară” ca Luceafărul eminescian, glacial, întrupat din cer și mare. - Dar noi suntem vii și condamnați, auzi iubito, condamnați la iubire, cu fotoni cu tot! Concluzionă Andrei strângându-mă duios la pieptul lui puternic, dezgolit. În scurt timp am adormit îmbrățișați și mi-amintesc că am visat păsări flamingo. (din viitorul volum: Gânduri de vecernie) Elena Armenescu
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
lume, atunci nimeni nu are cum să ne mai atingă vreodată. Asta ne-o spunem, convinși că nu am pus nimic la suflet, ci doar am adaugat încă o lecție învățat din cartea vieții, fără să ne dăm seama că strângem în inima noastră atâtea vechituri, încât într-o zi n-o să mai putem deschide ușa să poftim pe cineva acolo. Oare ierți cu adevarat, daca nu poți să uiți? Cum poți să spui că ai iertat, daca nu ești în
IERTI, DAR NU UITI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380117_a_381446]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎNCĂ, NU ȘTIU! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Câte s-or scrie încă, sub clopote de toamnă? când, blând, seceri de rouă vor strânge-n piept, păduri, când, aripi îți vor ninge țărâna peste rană, ce zi va crește-n verde nuntind povești cu muri? Ce ropot de aghiazmă va boteza pământul? mușcând din firul ierbii cărări de mim grăbit, sau care-mbrățișare va
ÎNCĂ, NU ȘTIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380151_a_381480]
-
-n piept, păduri, când, aripi îți vor ninge țărâna peste rană, ce zi va crește-n verde nuntind povești cu muri? Ce ropot de aghiazmă va boteza pământul? mușcând din firul ierbii cărări de mim grăbit, sau care-mbrățișare va strânge-n lesă vântul? sub gene lungi de freamăt prin ochi de zori ciuntit. Cum va mai plânge ploaia? știind că eu, pe-o toamnă, m-am scuturat de oase și-am îmbrăcat un lut, sub ce ciulini de cruce mi-
ÎNCĂ, NU ȘTIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380151_a_381480]
-
CÂNDVA PĂMÂNT... Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Picioru-ți trage prin omăt tot chinul, sub mâinile-ți de ger strănută caii, poteci înguste sapă-n miriști linul, pe sub dantele negre te strâng scaii! Suspină vântu-n gămălii căzute, tot adăpând obrajii-ți dintr-o ploaie, un zâmbet geme-n herghelii de ciute, oprind pe buze-ți răsuflări de paie! Se strânge-n copca lui de iarnă deasă și-n ghearele-i de lut
CÂNDVA PĂMÂNT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380158_a_381487]
-
strănută caii, poteci înguste sapă-n miriști linul, pe sub dantele negre te strâng scaii! Suspină vântu-n gămălii căzute, tot adăpând obrajii-ți dintr-o ploaie, un zâmbet geme-n herghelii de ciute, oprind pe buze-ți răsuflări de paie! Se strânge-n copca lui de iarnă deasă și-n ghearele-i de lut îți toarnă cruci, sub răni de ger ți-așează talpa-n coasă, tu dormi supus îmbrățișând năluci! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CÂNDVA PĂMÂNT... / Doina Bezea : Confluențe Literare
CÂNDVA PĂMÂNT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380158_a_381487]
-
mai ales de joacă cu copiii. Marina i-a chemat la masă, Olga împreună cu copiii au intrat în bucătărie: spălați-vă pe mâini copii! După cină băieții au plecat în dormitorul lor, iar ea împreună cu mamă-sa au rămas să strângă masa. -Stai pe scaun mamă, mă ocup de vase, îți dau liber în această seară. -Olga mamă, ce ai de gând? -Nu înțeleg -Ba înțelegi foarte bine, Marina era îngrijorată, fata ei munce foarte mult, e drept câștiga bani frumoși
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
Pentru că în familia tradițională bărbatul era “managerul” familiei, posibilitatea de a-și ajuta financiar fiica eșuase. Așa că, singura idee a străbunicii ... XV. VIEȚI RISIPITE, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Ploaia a stat. Strâng într-o mână umbrela udă și în cealaltă un ghiveci cu trandafirași roșii. Pașii îmi devin șovăielnici...simt chiar un ușor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leșin! În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat șoferul
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
opresc din nou, încrâncenata: doar n-o să mă prăbușesc, să ajung la gazeta (“Fosta soție, părăsita acum 8 ani, și-a găsit sfârșitul la momântul...”). Aș fi mai penibilă decât o telenovelă prost scrisă. Citește mai mult Ploaia a stat. Strâng într-o mână umbrela udă și în cealaltă un ghiveci cu trandafirași roșii. Pașii îmi devin șovăielnici...simt chiar un ușor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leșin!În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat șoferul
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului ȘI NUFERII PLÂNG Vino iubite pe lacul din noapte Acolo unde nuferii plâng, Să pot să te-adun în iubirea-mi cu șoapte Și-n suflet cu dor să te strâng. Vino iubite in șoaptă să-ți spun Că iubirea ce-ți port e încă întreagă, Apari în noaptea mea, hai, vino acum, Să mă iubesti te-oi învăța și să-ți fiu dragă! Pășește cu grijă peste nuferi în lacrimi
ȘI NUFERII PLÂNG de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380172_a_381501]
-
fața și înfloresc în raze trandafirii din toată inima se zbate suferința dând mărturie că pământu-nvie privighetorile - în nopți - își dau silința ridicând vălul scrisului de glie am descifrat durere cu durere și-am înțeles chemarea-adânc vibrândă: birău și mist - strâng Cristului avere din tot ce-a sângerat petala blândă ...învățul florilor se stinge-n noapte: din taina lor ard - ici și colo - șoapte... SOBRIETATE DIVINĂ turnai cinzeaca de lumini și umbre în cupa revoltată a retinei - și deodat' vedenii crâncen
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]