40,154 matches
-
prea arzătoare; la altele (cele din nord) din motive de economie a solului prea redus, iar la altele dintr-o superioară concepție ce o aveau despre nemurirea sufletului și majestatea focului, considerat ca element divin. Pământul țării românești nu este străin de cremațiune, indiferent de cei care au practicat-o; dovadă urnele cu cenușă găsite de arheologii noștri pe ici și acolo și a căror vechime se urcă la zeci de secole. Dacă inițiatorii de astăzi ai cremațiunii la noi n-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
puțin Îmi pare. Neslăbindu-i din ochi pe cei doi, poetul Își răsucea mustața cu o expresie feroce. Așa că vom fi generoși: câte-o palmă de fiecare din acești hidalgi ce se scapă-n nădragi. Astea erau cuvinte grele, drept care străinii țineau acum morțiș să-și ia spadele și să iasă; iar căpitanul și amicii, incapabili să evite Înfruntarea, le cereau Înțelegere pentru starea alcoolică a poetului, și să-și ia tălpășița, fiindcă nu era nici o scofală În a te bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fiindcă dacă don Francisco de Quevedo, chiar abțiguit fiind, era un spadasin de temut, intervenția lui Diego Alatriste ca partener de dans nu lăsa umbră de Îndoială asupra rezultatului. Se puneau rămășaguri câte lovituri de spadă vor apuca să dea străinii, care nu știau cu cine au de-a face. Prin urmare, căpitanul, deja În picioare, mai bău o gură de vin, se uită la necunoscuți În semn de scuză că lucrurile merseseră prea departe și făcu din cap un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
biblioteci colbuite și roase de șobolani: era Înalt, slab și tăcut; avea În jur de treizeci și ceva de ani, fața ciupită de vechi urme de vărsat, iar o mustață fină și tușinată milimetric Îi conferea un aer ciudat, de străin. Ochii lui și părul, lung până la umeri, erau negri ca tot restul veșmintelor; la brâu purta o spadă cu o exagerată gardă-casoletă rotundă de oțel și cu o prelungă montură În cruce, pe care nimeni, decât un spadasin Încercat, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca să pună mâna pe metalele prețioase pe care corăbiile noastre, apărându-se de pirații lor, le aduceau de la soare-apune. Aragonezii și catalanii Își invocau cu orice prilej privilegiile, Portugalia abia aștepta să se desprindă de noi, comerțul era În mâinile străinilor, finanțele În ale bancherilor genovezi, nimeni nu muncea, cu excepția nenorociților de țărani, jecmăniți de strângătorii de biruri ai nobilimii și ai regelui. Și În miezul acelei corupții și nebunii, În răspăr cu mersul Istoriei, ca un splendid animal teribil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din doi saci de voiaj, fiecare prins În curele de crupa calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui Îl așezaseră strategic la un cot al drumului, astfel ca să-i lumineze pe străini Înainte ca aceștia să apuce să-i vadă pe ei. Drumeagul acela, care cotea În unghi drept, pornea din strada Barquillo, de lângă palatul contelui de Guadalmedina și, după ce mergea paralel cu gardul de piatră al grădinii Mănăstirii Carmeliților Desculți, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fără efort. La dracu’ cu englezul naibii, se gândea. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cum adică să ceri Îndurare pentru altul, când tu Însuți ești pe punctul să te pupe mă-ta rece? Încă mai zbura prin aer spada străinului, când Alatriste Îndreptă vârful armei sale spre gâtul aceluia și Își retrase puțin cotul ca să i-l străpungă fără probleme și să Încheie afacerea. Cruțați-l pe camaradul meu. Auzi dumneata. Trebuie să fii bătut În cap sau englez ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ciudat că rămăseseră În viață, fiindcă ereticii aceia erau și naivi pe deasupra. Ori poate rămăseseră În viață tocmai de aia. Oricum, Alatriste rămase tăcut și impasibil; nu era el omul care să facă mărturisiri, și cu atât mai puțin unor străini pe care fusese cât pe ce să-i căsăpească. Prin urmare, chiar că nu-și putea Închipui de ce credea fantele acela c-o să-și deșerte inima În fața lor. La drept vorbind, oricât de mult ar fi vrut să afle ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o poartă. Și Întrucât munca este un atentat la onoare, nimeni nu mai muncește. — Cei de care vă vorbesc erau Într-adevăr oameni de calitate. Și spanioli. — Bun. Spanioli ori ba, până la urmă tot aia e. Parcă nu știi că străinii pot cumpăra aici absolut totul cu bani peșin... Aristocratul scoase un chicotit amar. În Spania asta a Casei de Austria, dragul meu, cu aur Îi poți cumpăra și pe nobil, și pe țopârlan. Totul e de vânzare, mai puțin onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cei cincizeci de ani ai lui nu putea face mare lucru cu singura-i mână. În ce-l privea pe don Francisco de Quevedo, acesta se afla cu două rânduri de bănci mai departe, atent la piesă și cu totul străin de ce se urzea În spatele lui. Mai rău Încă, influențați de șâșâiala enervantă a provocatorilor, mulți spectatori Începeau să se uite urât la Alatriste, ca și când acesta Într-adevăr perturba reprezentația. Ce avea să urmeze era la fel de clar ca doi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la un subiect atât de delicat În prezența unui terț, am crezut că... — Ai crezut prost. — Scuzați. Secretarul privea hârtiile de pe masă cu o expresie neliniștită, parcă pândind ceva alarmant În ele. Pălise brusc. Dar nu știu dacă În fața unui străin trebuie să... Favoritul ridică o mână autoritară. Alatriste, care Îi observa, ar fi jurat că Olivares părea să se delecteze de situație. — Trebuie. Pentru a patra oară Alquézar Înghiți salivă, dregându-și glasul. De data asta o făcu zgomotos. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de messmör, dar este zgrunțuroasă ca marțipanul. E colorată în ocru, miroase ca un pesmet proaspăt prăjit și are gust de Cola. Trebuie s-o încercați o dată!) Dar se întâmplă să inventez străini, spune Manfred Marklund. Când e vorba de străini, nu trebuie nici o dovadă. Pot să apară în Lillsjöliden sau Åmträsk sau Morken și nimeni nu are idee ce treabă au ei acolo. Iar după câteva zile îi fac să dispară. Redacția centrală e destul de încântată de străini. Dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vorba de străini, nu trebuie nici o dovadă. Pot să apară în Lillsjöliden sau Åmträsk sau Morken și nimeni nu are idee ce treabă au ei acolo. Iar după câteva zile îi fac să dispară. Redacția centrală e destul de încântată de străini. Dar trebuie să te ferești să-i lași să se stabilească aici, adaugă el. Atunci pot să provoace orice. Și ești silit să dai în vileag adevărata lor ființă. Poți fi obligat să le iei viața. Nici un om care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
concluzie. Dacă eu mă mut de aici, atunci Avabäckul dispare, da, și nu numai el, ci și Inreliden, și Lillåberg, Morken, Kullmyrliden și însuși muntele Ava, cu mina lui de aur cu tot. Asta ca să nu mai zic de numeroșii străini misterioși! M-a privit și eu am văzut în ochii lui cum gândea: Poate e vorba și de tine. Voi lăsa după mine un gol fără sfârșit, a mai spus el. Un ținut fără un autor de corespondențe este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lucru nu mai era posibil? Ultimele lor luni de conviețuire conjugală fuseseră penibile și chinuitoare pentru amândoi. Dormeau în camere separate și nu își mai vorbeau decât ca să-și dea bună ziua când plecau sau se întorceau acasă; ajunseseră practic doi străini sub același acoperiș și fiecare își vedea de viața lui, care nu mai era și viața celuilalt, așa că într-o bună zi, când el se întorsese mai devreme acasă și o găsise pe Irina în patul lor conjugal cu un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Mai ai întrebări legate de ei, de adopție? Nu, mam, doar că nu înțeleg! Cum se poate ca cei care te aduc pe lume să nu te iubească, să te arunce ca pe o șosetă, iar alții, care-ți sunt străini, să te iubească toată viața...Nu pricep și pace! Bună întrebare! Cum se face că o femeie iubește un bărbat sau pe copilul ei? Ai sau nu ai sentimente materne, paterne, așa cred eu... Despre părinții tăi naturali... Poți să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
alegerea, iubito, căci ne-am dorit să fii fiica noastră. Într-o zi, mai devreme sau mai târziu, ai să alegi și tu... Eu sunt pregătită să accept oricare alternativă, știu că e dreptul tău... Cum te poate iubi un străin? Doar te-ai îndrăgostit de atâtea ori! Orice om îți este un străin când te apucă îndrăgosteala... Dragostea are legile ei, neștiute și nedescifrate încă de noi... Ce fire tainice se țes între doi oameni care se iubesc, cine știe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai devreme sau mai târziu, ai să alegi și tu... Eu sunt pregătită să accept oricare alternativă, știu că e dreptul tău... Cum te poate iubi un străin? Doar te-ai îndrăgostit de atâtea ori! Orice om îți este un străin când te apucă îndrăgosteala... Dragostea are legile ei, neștiute și nedescifrate încă de noi... Ce fire tainice se țes între doi oameni care se iubesc, cine știe, ce fire tainice se țes între o femeie și un copil... Da, ai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
majore: mai întîi comuniștii au naționalizat aproape totul, provocînd distrugeri importante și cîteva realizări costisitoare în materie de infrastructură, apoi cei care au venit după 1989 au privatizat aproape totul, provocînd distrugeri aproape la fel de mari și îndatorîndu-ne și subordonîndu-ne capitalului străin în proporție de circa 95%. De asemenea, politicile sectoriale active au fost sublime, dar au lipsit cu desăvîrșire. S-ar fi impus identificarea unor poli de competitivitate capabili să realizeze valoare adăugată mare, potențial de export etc., iar resursele să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fi un popor. Odată definite regulile care fac ca un individ sau altul să facă parte din grupul național, rămîne de precizat natura proiectului comun, pe de o parte și organizarea relațiilor economice, politice, culturale, pe de altă parte, cu străinii care locuiesc pe teritoriul național respectiv. Pentru a realiza toate acestea este necesară mobilizarea referințelor istorice și "comunitatea de vise" despre care vorbea Malraux. Una peste alta, o națiune nu se realizează prin decret, cum o demonstrează multe țări africane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a urmat drumul. Îl mai zărise; un ins înalt și slab, cu părul tăiat scurt, ivit nu de mult prin partea locului. Avea ochii cenușii. Întâi i se păruseră albaștri. A doua zi, Donna Iulia l-a întâlnit iar pe străin. Se spunea despre el că venise de la război; unul purtat într-o țară îndepărtată; fusese voluntar. Donna nu știa de confruntare, ducea războiul ei, ce-ar mai fi interesat-o altul? Acum ar fi vrut să afle. Unde? Pentru cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că venise de la război; unul purtat într-o țară îndepărtată; fusese voluntar. Donna nu știa de confruntare, ducea războiul ei, ce-ar mai fi interesat-o altul? Acum ar fi vrut să afle. Unde? Pentru cine luptase Ochi cenușii? Poate străinul era un erou. Sau un laș. Fricoșii trec mai bine războiul. Nu era un laș. Târgul avea destui bărbați; nici unul nu-i ținuse vreodată calea, cum făcuse străinul. Poate, dintr-o considerație aparte, mai presus de răutăți și pofte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ar fi vrut să afle. Unde? Pentru cine luptase Ochi cenușii? Poate străinul era un erou. Sau un laș. Fricoșii trec mai bine războiul. Nu era un laș. Târgul avea destui bărbați; nici unul nu-i ținuse vreodată calea, cum făcuse străinul. Poate, dintr-o considerație aparte, mai presus de răutăți și pofte, nu se încumetaseră. Acum, un pribeag venit de la cine știe ce zaveră ținea drumul Donnei Iulia! Nu era bine. Seara, la berărie, s-a vorbit mult despre asta. Și-apoi, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de-abia în septembrie. La iarnă, când se vor strânge, am să dau veste. Pot - dacă sunt ajutat - să apăr târgul de lupi! Plata pe urmă: blana fiarelor ucise, indiferent de cine!” Târgoveții, fără să creadă prea mult în spusele străinului, s-au învoit, zicându-și râzând că o să adune acesta la piei de n-o să mai aibă unde să le pună. „Trebuie să aveți încredere, e o condiție!” a continuat vânătorul. „Văd că vă îndoiți. Vă zic: nimeni nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dea la o parte și, liniștit, a lovit o țigară lipită de un brad, la câteva zeci de pași. Iar trei conuri de pin, arătate pe rând de cei prezenți, au fost, unul după altul, făcute fărâme. Nu se lăuda străinul: nici un lup alb nu ar fi putut scăpa de puștile lui cu foc repetat! Doar să-l fi împresurat ditamai haita. Și nu mai era chiar străin țintașul. Devenise Vânătorul de lupi albi. Donna Iulia fusese și ea la demonstrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]