8,833 matches
-
negru de-a lungul curții. Doar în locul unde sfârșește gardul grădinii totul este inundat de o lumină verde, sticloasă. În raza acestei lumini mi se face frig. După ce urc scările de la cerdac, mă opresc. Pe ușa grea, minerul de alamă strălucește orbitor. O fâșie îngustă de lumină cade pe treptele scării de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor: ușa e încuiată. Mi-e jenă să-l trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
adusă din pârâu. Făcuse o gaură semnificativă în grămada de minereu când se opri din lucru. Întrerupse apa și, privind atent în jgheabul lung de lemn, simți cum inima începe să-i bată cu putere. Câteva punctișoare galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor bătute pe fundul scocului. Scoase repede o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se abținu să nu danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
treaba asta, să ajungă la capătul galeriei și să se apuce el de forat. Voia din tot sufletul să vadă cu ochii lui filonul, să înlăture cu mâna lui ganga din jurul grăunților de aur. Parcă vedea cu ochii minții cristalele strălucind în perete, întinzându-se în sus sau înainte așteptându-l numai pe el să le extragă. Numai de-ar ajunge odată acolo! Simțea că nu mai poate răbda. Luase hotărârea să nu mai mărunțească minereul și nici să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în picioare și primul impuls fu să o rupă la fugă. Un fior rece îl străbătu din creștet până în tălpi, iar Iuliu alergă într-un suflet spre ieșire. Ajuns afară, se mai îmbărbătă nițel văzând că totul rămâne nemișcat. Soarele strălucea cald, și nimic nu deranja liniștea pădurii. Din mină nu mai răzbătea nici un zgomot. Încercă să înțeleagă ce se întâmplase dar nu-i trecea prin cap nici o explicație. Cine știe, poate nu era decât un zgomot ce nu anunța nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pat. Încercă să își dea seama dacă e singur sau mai sunt și alți pacienți în paturile din jur. Pleoapele îi deveneau din ce în ce mai grele și Cristi se lăsă iarăși în voia somnului. Când își reveni, era de acum dimineață. Soarele strălucea puternic și aerul proaspăt de afară pătrundea prin fereastra întredeschisă. Se simțea mai în putere, dar durerea în piept era mult mai mare, pulsând intens sub claviculă. Deocamdată nu-i mai era somn, așa încât încercă din nou să se orienteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nevoie să vă feriți, insistă ea, nu trebuie să vă obosiți. Eu trebuie să plec, Marie! se auzi vocea lui Simion Pop de pe hol. Am ceva treabă la secție. Nu cred că vin târziu, dar nu mă așteptați. 5 Soarele strălucea generos. Pe cerul albastru nu se vedea nici o urmă de nor. Deși era încă dimineață, deja se anunța o zi de august fierbinte. Căldura de afară nu pătrundea în sala agenților de la secția de poliție. Ferestrele larg deschise dădeau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ocupa de cazurile acestea! Puteți vorbi fără probleme de față cu el. E la curent cu tot ce se petrece aici. 6 Cu girofarurile aprinse și sirena tânguindu-se, Dacia Logan gonea pe drumul forestier ce șerpuia prin pădure. Soarele strălucea puternic, făcând ca umbrele copacilor de pe margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți. Apa rămasă de la ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cămașa i se lipise de spinare imediat ce ieșise din sediul secției de poliție. După răcoarea din pădurile prin care fusese cu agentul Pohoață, căldura de afară îl izbise în moalele capului. Pe cerul fără pic de nor, soarele de vară strălucea puternic la asfințit. Fierbințeala izbucnea în valuri din pavaj și din pereții clădirilor. Vizita la parchetul de sus, din munte, nu le adusese nimic nou în cadrul investigației. Stătuseră de vorbă cu ceilalți colegi ai șoferului dispărut, cu mecanicul de pe utilajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ratan erau așezate în jurul unei mese din același material. Ceva mai încolo, sub coroana bogată a unui măr bătrân, era un leagăn larg pe care se afla o pernă vărgată. Era o noapte caldă și senină, iar luna plină strălucea generos, astfel încât nu mai era nevoie să aprindă becurile electrice ascunse în niște felinare rustice din fier forjat. Era chiar mai bine așa, singur, pe întuneric, numai cu gândurile sale. La început, aflând că în zonă se află o șatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de trecerea timpului, apucaseră să crească tulpini tinere de brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline de țepi alcătuiau o barieră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind atent în jur. Fii fără teamă! îl liniști Ileana. Nu-i nici un pericol, cunosc pădurile acestea ca pe propriile mele buzunare, știu foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grea dar, în lipsă de altceva, era bună și aceea. Ileana luă bățul oferit fără să spună nimic și porni mai departe, sprijinindu-se în ea. Trecură peste pârâiaș și continuară să urce. Era o zi minunată de vară. Soarele strălucea pe cer aruncându-și razele prin frunzișul des. Gâzele zburau printre firișoarele de praf ce jucau în lumina ce cădea pieziș de sus. Se auzea ciripit de păsărele și foșnetul vântului printre crengi. Căldura încă nu se întețise, era plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mulțime de treburi de făcut, trebuie să dau de urma unui criminal. Tu, dacă vrei, n-ai decât să mai rămâi dar eu nu mai stau aici, adăugă el privind-o pe Ileana. Femeia se întoarse spre inspector, ochii ei străluceau din nou. Cristi, uită-te la mine! îi ceru ea ferm. Nu voia s-o asculte și se pregătea s-o refuze. O privi însă în ochi și deveni dintr-o dată ascultător. Nu plecăm nicăieri. Vom rămâne deocamdată aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzea un fâșâit neplăcut de la ierburile peste care treceau și care se frecau de burta mașinii. Inspectorul conducea încet, atent să nu nimerească în vreo groapă ascunsă de vegetație. Apoi, în fața lor se deschise o poiană largă, aproape circulară. Soarele strălucea intens, deasupra muntelui, aruncând o lumină crudă peste pădure. Sânzienele crescuseră în pâlcuri înalte până la nivelul capotei, iar printre ele se vedeau smocuri de mierea ursului. De sub umbra copacilor, tijele lungi ale ferigilor se aplecau spre lumină. Opriră acolo, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe plac lui Toma. Vru să spună ceva, dar se răzgândi repede. Ah, da, iar îi spusese "băiete", însă de data aceasta nu se mai enervă ca mai devreme. Ileana îl strângea în conti nuare de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt. Îmbracă-te cu astea! îi întinse Calistrat un vraf de haine pe care le scosese din traistă. Ascultător, inspectorul luă straiele de la moșneag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știu regula, nu urcă niciodată la Scaunul Dracului, spuse Calistrat, fără să se oprească. La marginea luminișului, se ridica un perete aproape vertical de stâncă sură. Vine groase de culoare ruginie brăzdau de sus până jos roca. Firicele de mică străluceau în lumina soarelui care coborâse până aproape de orizont. Muntele se arcuia într-un pinten semicircular ca un intrând în poiană, înconjurat de cursul de apă. Câțiva pași mai încolo, se vedeau două șine așezate pe traverse de lemn care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
față, pentru că îl simți încordându-se lângă el. Ridicase toiagul și îl ținea ca o pavăză înaintea lui Cristian. Vine! șopti acesta. Uită-te la mine, acum! Inspectorul se întoarse și îl privi pe moșneag. Iarăși văzu lumina aceea stranie strălucind în ochii lui. Trezește-te și lasă deoparte descântecul domniței, rosti Moș Calistrat, privindu-l în ochi, vreau să fii tu însu-ți acum! Care domniță? Se întrebă Cristian confuz încă. Despre ce vorbea moșneagul? Încerca să-și obișnuiască ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cazan plin cu smoală. Nu te speria! auzi de alături vocea șoptită a lui Calistrat. Sunt aici, dacă se repede, te feresc eu. Încet, ochii i se obișnuiau cu întunericul și începu și el să distingă câte ceva în jur. Luna strălucea deasupra lor dar razele ei abia puteau pătrunde prin frunzișul des. Vedea silueta întunecată a lui Calistrat lângă el și formele fantomatice ale trunchiurilor copa cilor. Își amintea locul unde se aflase vâlva mai înainte și privea țintă într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat. Domnițele nu se supun paznicilor. S-ar putea să aibă dreptate, insistă inspectorul, e foarte periculos. Și eu cred că ar fi bine să rămâi acasă. Bine, mai vedem noi ce facem. 23 Era trecut bine de amiază, soarele strălucea puternic și se lăsa se zăpușeala. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristian și Ileana îl așteptau pe Calistrat. Bătrânul ar fi trebuit să ajungă deja de ceva vreme însă, din cine știe ce motiv, întârzia. Ce face moșul de nu mai vine? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se croiau rapid de-a lungul acesteia, avansând în jos spre tavanul peșterii. Apoi un nor de praf țâșni din locul unde pusese dinamita. Pietre mici prinseră să zboare în toate părțile și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor. Încercă să o ia la fugă, dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el privindu-l nedumerită, Toma arătă cu capul spre pat. Așezat pe perna de la fereastră, era unul din sfeșnicele lui Calistrat. Din cauza greutății obiectului, în pernă rămăsese o adâncitură pronunțată. Bătrânul îndepărtase cu grijă vopseaua neagră de pe sfeșnicul care acum strălucea stins în lumina firavă ce se strecura prin perdea. Era cadoul lui de nuntă pentru cei doi tineri însurăței. Mai întârziaseră doar două zile în Baia de Sus după nuntă. Își făcuseră bagajele și plecaseră pe litoral. De acolo, urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unul singur, cred că m-aș putea strecura mai ușor fără să fiu văzut. Nici nu mă gândesc! scutură Pop din cap. Împreună am venit până aici, împreună mergem până la capăt. Cristian strânse cu putere toiagul. Ochii lui prinseseră a străluci cu putere. Își așezase mâna pe umărul lui socru-său. Vreau să rămâi aici! spuse el cu voce fermă. Înțelegi ce spun? Nu te miști din locul acesta, mă aștepți până ce mă întorc! E clar, nu-i așa? Comisarul dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu era nici pe departe o mină. Se afla într-o peșteră, cât se poate de naturală, străbătută de un curs de apă. Trei galerii se deschideau dincolo de râul subteran. Nici vorbă de aur acolo, nici un filon nu se vedea strălucind pe pereți. Șinele ruginite intrau în galeria din dreapta, oprindu-se în fața unui perete dărâmat. Cineva excavase acolo, căutând, fără îndoială, aur. Deși deziluzionat de faptul că nu dăduse de peștera lui Ali Baba, Boris nu sistase lucrările. Imediat, dăduse dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scăzut. Din această cauză nu voia să le lase timp de gândire, timp în care să rumege puținele informații de care dispuneau. Îi mâna de la spate, storcând din ei orice fărâmă de efort. Jerbele de scântei de la aparatele de sudură străluciseră toată ziua. Unii tăiau, alții îmbinau, era o activitate ca într-un furnicar. Cu o oră înainte de lăsarea întunericului, șasiul era gata. Boris se asigură că toate aparatele sunt oprite și scoase de sub tensiune. Mai făcu un tur al locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
veșnică, Înfățișîndu-le un ținut binecuvîntat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă pînă la genunchi, cu un soare ce strălucea blînd, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cîntînd neîncetat. Și așa mai departe. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]