2,407 matches
-
titlul celui de-al doilea intitulat Naționalismul lui Caragiale. Se face o apropiere dintre Caragiale și Cioran, pe seama antiromânismului, argumentându-se cu exilul celor doi. Susținând naționalismul caragialian, eseistul argumentează ideea cu apartenența scriitorului la limba română și la credința strămoșească. Cât privește opera, autorul eseului se întreabă dacă ea ar fi putut fi creată oriunde în lume și trece în revistă galeria personajelor și ipotezele avansate de exegeții caragialieni, de-a lungul timpului, fiecare străduindu-se să justifice apartenența la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Și ca o întruchipare a tuturor acestora Mama. Mama-Patrie și mama ta, despre care poetul a scris cutremurătorul său Reazem". În timp ce Guram Asatiani, într-o carte scrisă în 1981, a fost atras de obsesia poetului moldovean față de problema recuperării limbii strămoșești: "La Vieru, care tinde să pătrundă în cele mai complexe alternative ale contemporaneității, am găsit răspuns la problema limbii care-i frământă acum pe literații sovietici: poetul trebuie să aibă senzația forței primordiale a cuvântului față de materialul verbal" (p. 35
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât de luptător, poetul crede că a sa este menirea să păzească limba maternă, cu atât mai mult cu cât el este acela care făurește în cuvânt. Altfel spus, Vieru poartă sentimentul că Poetul este însăși creația exclusivă a limbii strămoșești. De aceea unul din aforismele sale răsună așa: Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea Limbii Materne. Totodată, criticul de la Huși admite ipoteza că Grigore Vieru nu s-a mulțumit doar cu ideea de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
anii îndepărtați cele mai frumoase amintiri. Până atunci, vă urez succes și comunicațimi suma cu care vom contribui, chiar dacă e nevoie s-o anticipăm. Aștept cu nerăbdare revederea. Sănătate întregii familii, Iliuță și ai săi. P.S.: Cu ocazia Sf. sărbători strămoșești, vă urez a le petrece mulți ani și fericiți. Stabiliți și data când ne revedem. Din București, la 9 martie 1972, Brașoveanu Victor (primit la 12 martie 1972, orele 15, nota primitorul ) se adresa: Dragă Alecule, Am primit scrisoarea ta
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
atât față de autorități cât și față de populație. Sectele religioase existente în țară au făcut și ele obiectul unor acțiuni informative din partea Jandarmeriei. Obiectivul central al sectelor a fost identificat ca reprezentând „destrămarea solidarității românești” și, în primul rând, „fărâmițarea bisericii strămoșești în diferite credințe rătăcite”. Ca fapt divers, la data întocmirii materialului, în România funcționau trei secte permise (Baptiștii, Adventiștii de Ziua a 7-a și Creștinii după Evanghelie) și alte 12, care își desfășurau activitatea în mod ilegal ( Studenții în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
grupului etnic român în două tabere. Una era condusă de dr. Alexandru Butoarcă din Vârșeț, fost deputat în Parlamentul iugoslav, iar cealaltă îi avea în frunte pe Nicolae Meda, directorul Băncii „Steaua” din Petrovoselo și Silviu Miclea, directorul revistei „Graiul Strămoșesc” din Becicherecul Mare. Cauzele disensiunii dintre cele două conduceri nu erau cunoscute, însă fiecare parte o denigra pe cealaltă și „caută să se împiedice unul pe altul în organizarea politică și națională a regiunii”, conform datelor obținute de S.S.I. O
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1945 și 1946. Un alt capitol - Diverse - a menționat că, pe data de 12 ianuarie 1947, s-au deschis cursurile Politehnicii din Timișoara, ocazie cu care protopopul Vlad a afirmat, printre altele: „Acest început de cursuri ne găsește cu glia strămoșească micșorată și cu răni adânci care trebuie vindecate”. Tot atunci, schimbarea comandantului Corpului 7 Teritorial, general Bădescu, a fost bine primită de militari, deoarece acesta era considerat „imoral, incorect și afacerist”. În continuare, pe parcursul anului 1947, redactarea materialelor informative și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
din care iese o acvila cruciata, neagră, cu zbor deschis. Semnificația elementelor însumate: - zidul crenelat amintește de monumentele istorice existente în vechea capitala a Țarii Românești; - acvila cruciata atestă originea latină a neamului românesc și continuitatea să neîntreruptă în vatra strămoșeasca; - cele două personaje voievodale evocă instituția domniei și și organizarea statală. Anexă 5 STEMA MUNICIPIULUI GALAȚI, JUDEȚUL GALAȚI Anexă 5a) DESCRIEREA ȘI SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei municipiului GALAȚI, județul GALAȚI Descrierea stemei: Stema municipiului Galați, potrivit anexei nr. 5
HOTĂR��RE nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121949_a_123278]
-
fîntîna sîngelui copiii pe care îi am, și îi am în mine, cei care lipsesc, cînd i-am socotit pierduți un gol de om pierdut sînt și eu! și ne mirăm nu de păcat, dar de felul în care păcatul strămoșesc s-a pus la început pe fiecare! variantele reținute din manualul de teologie, nivel universitar, lung șir de străluciri pe dreapta Negreștii, Vultureștii, neamul în credință neamul creștin, pe aici prin Rafaila cuibul de foști robi țigani, în curînd și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de husitism, urmat în decursul secolului al XVI-lea de luteranism și calvism, mișcările protestante promovează în Transilvania traducerile bisericești în limba română ca mijloc de propagandă religioasă. Rămasă fără efect pe planul prozelitismului religios - românii stăruind în ortodoxia lor strămoșească - măsura a avut drept consecință neplanificată inițierea procesului de înlăturare a slavonei și de instituire simultană a românei ca limbă cultă, fapt ce a contribuit mai departe la limpezirea unei forme incipiente a conștiinței identitare românești. Secolele al XV-lea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Prin urmare, și tu... bine, ești Creștin, dar mai ești ceva, nu e așa? Nu te simți tu că ești din moși-strămoși Român, Român verde ca stejarul și cu brațul vitejesc ce s-abate ca o ghioagă drept în pieptul strămoșesc? Eh, Domnule, replică săteanul, eu nu știu d-ald-astea; dumneata vorbești ca din carte" (Murgescu, 1999, pp. 12-13). Toate aceste rezistențe ilustrează dificultățile inerente, precum și volumul, intensitatea și sistematicitatea eforturilor întreprinse de naționalizatori în vederea impunerii în mentalul colectiv a identificării naționale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ei Dachiia, mari goane asupra creștinilor au făcut și multă vărsare de sânge și mulți mucenici s-au făcut" (Micu, 1995b, p. 196). Chiar și popoare creștinate au violentat simbolic credința românilor. Primii care au alterat fondul latin al credinței strămoșești au fost bulgarii, care, datorită faptului că bisericile românești se aflau sub jurisdicția eclezială a bulgarilor (după ce aceștia s-au creștinat în veacul al IX-lea), au introdus limba slovenească în locul celei românești ca limbă liturgică. Iar mai apoi, ungurii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scăparea drepturilor lor, împotriva puterilor vecine ce voia să le soarbă ființa" (Aaron, 1835, p. x). Pe lângă mântuirea politică (dobândirea și prezervarea neatârnării) prin intermediul statalității, o altă formă de eliberare națională viza îndepărtarea alfabetului chirilic și reinstalarea limbii latine, "limba strămoșească". Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că limba exprimă spiritualitatea colectivă a popoarelor. "Întunerecul neștiinței cu care se-acoperi țara rumânească din pricina tristelor întâmplări ale răsboaelor din afară și din lăuntru, se îngroșă și mai mult cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cultural-lingvistică, deși elemente necesare ale neatârnării politice, nu sunt și suficiente în acest scop. "Epoha de fericire" pe care o luase "duhul rumânesc" a fost deturnată prin instalarea de către puterile străine a "sistemei fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură dreptul acel strămoșesc ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron, 1835, p. xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-acolo încât "rumânii [...] uitară că
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
inclusivismul patriotismului civic cimentat pe cetățenie și binele public, patriotismul etnic este exclusivist. Bărnuțiu protestează în termeni vehemenți împotriva "străinismului", promovând o formă de purism național, un românism purificat de orice fel de interferențe din afară care să altereze instituțiile strămoșești. În doctrina bărnuțiană găsim elementele unei pedagogii a xenofobiei, anti-străinismul pe care îl militează fiind consecința extremă a patriotismului definit pe coordonate etnice. Bărnuțiu este alarmat de constatarea că niciodată spiritul național n-a fost mai lipsit de apărare în fața
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
streinilor, ele nu se vor maĭ putea rescumpăra în veciĭ vecilor de românĭ, și atuncĭ, finis Romaniæ" (Melidon, 1874, p. 130). Sfârșitul României, apocalipsa românismului, vin prin alterarea spiritualității ortodoxe, prin coruperea purității etnice, și se desăvârșește prin înstrăinarea pământului strămoșesc românesc. Sub biciul evenimentelor succedate pe scena geopolitică a Europei, care au constituit amorsa pentru prima conflagrație mondială, discursul naționalist și-a accelerat evoluția pe calea patetizării sale graduale. Din mijlocul unui cazan de fierbere, care erau societatea și cultura
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Thanatos se întâlnesc pentru a da naștere unui naționalism pătimaș, a cărui expresie sublimă este tocmai jerfirea propriei existențe individuale întru ființarea națiunii. Țăranii români, naționalizați ideologic și înregimentați militar în Marele Război, aveau să întărească cu propriile oase pământul strămoșesc. Tranșeele în care s-a purtat Primul Război Mondial, marea inovație în materie de tehnică militară, le-au servit ca tombe colective, osuare anonime înghițite de pământul strămoșesc, aflat încă în proprietatea marii moșierimi 13, care și-a mai primit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înregimentați militar în Marele Război, aveau să întărească cu propriile oase pământul strămoșesc. Tranșeele în care s-a purtat Primul Război Mondial, marea inovație în materie de tehnică militară, le-au servit ca tombe colective, osuare anonime înghițite de pământul strămoșesc, aflat încă în proprietatea marii moșierimi 13, care și-a mai primit încă o dată jerta telurică. Noua filosofie pedagogică a românismului ajunge fără mare întârziere din principii și direcții trasate în tratate în literatura școlară efectivă. Iată cum xenofobia și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca mosafirĭ, și n'aŭ alte drepturĭ de cît acele ce Românii voesc să le dee" (Xenopol, 1890, p. 13). Aceastea este noua formulă a pedagogiei naționale, ale cărei ingrediente principale sunt naționalismul etnic, românismul purificat, ortodoxismul nealterat, venerația pământului strămoșesc, spiritul sacrificial. Pe aceste aliniamente se configurează în literatura școlară și meta-școlară românească un naționalism de tipul Blut und Boden, care are în miezul său ideea de etnicitate înțeleasă drept conjuncția dintre sânge și teritoriu. Spiru Haret, cel care a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnică, o reprezintă continuitatea caracterială. Pe durata întregului mileniu de năvăliri barbare, "Româniĭ aŭ păstrat în tot timpul acela, vechia lor tărie de suflet strĕmoșéscă, vechia tărie Română, Virtus Romana" (Melidon, 1876, p. 36). Această reziliență caracterială, tăria de suflet strămoșească, conține secretul pentru "enigma și miracolul" permanenței românești 14. Datorită ei, românii au reușit "a se conserva nestricațĭ până astăzĭ de către veciniĭ lor mult maĭ numeroșĭ" (Melidon, 1876, p. 41). După cum am arătat mai devreme, simpla demonstrare a continuității etnice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
grav, alcătuit dintr-o "plebe amorfă, anonimă și fără memorie, care-și schimbă părerea cu fiecare răsărit de soare" (așa cum reiese din definiția lui E. Renan: națiunea este un plebiscit de fiecare zi), statul etnocratic își are temeiile în pământul strămoșesc, sângele românesc, sufletul național și credința ortodoxă (Crainic, 1997, pp. 246, 242). Unul dintre principiile axiale ale statului etnocratic exprimă precis ultimul element al modelului european al societății naționale: "STATUL E SUPREMUL GOSPODAR AL NAȚIUNII" (p. 245, majuscule în original
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de același desideratum politic, N. Iorga a elaborat teza "Romaniilor populare", iar Programul... din 1975 a decretat existența paradoxalului "stat neorganizat". Discursul istoric difuzat prin literatura didactică se înscrie pe aceleași aliniamente. Pe lângă afirmarea permanenței populaționale a românilor în "spațiul strămoșesc carpato-danubiano-pontic", este enunțată și permanența statalității românești într-o formă mai strânsă sau mai laxă de organizare. Organizat în formațiuni politice obștești, evoluate ulterior în cnezate și voievodate, "zonele de locuire mai densă au constituit adevărate Romanii populare, care vor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt recunoscute, înrâuririle slavice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statuate de regimul comunist ca istorie oficială cu privire la chestiunea continuității se regăsesc într-o formă identică în literatura școlară postcomunistă. Inclusiv teza enunțată de N. Iorga, a "Romaniilor populare" este afirmată pentru a se demonstra permanența prezenței românești în "spațiul strămoșesc carpato-danubiano-pontic" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Teza Romaniilor populare atestă nu doar continuitatea etnică a daco-romanilor, ci și continuitatea organizațională, de factură politico-statală a românilor. II. Discursul polifonic (post-1998). Discursul conservator emis de vechea gardă istoriografică insistă dogmatic pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tatălui meu la planurile noastre universitare ne dădea motiv de preocupare. Evreii din gruparea ortodox-religioasă de care aparținea tatăl meu considerau filosofia un domeniu intelectual primejdios, care-i îndruma pe cei ce se consacrau descifrării tainelor sale la renegarea credinței strămoșești, dacă nu chiar, ferească Dumnezeu, la convertire. Și totuși, în pofida prejudecăților insinuate de către enoriașii statornici în sinagoga noastră, tata nu s-a opus intențiilor noastre și, scotocind prin punga lui sărăcăcioasă după banii pentru cheltuielile de drum, a zis: "Un
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]