3,280 matches
-
vrea să scrii un epitaf pentru această piatră funerară?” Vecu m-a privit încurcat, mirat și speriat parcă de întrebare. „Bine”, bolborosi el în cele din urmă și se îndepărtă cu capul vârât între umeri, încrucișându-se cu Aristide. Acesta, stropit de noroi și ținând o pușcă de vânătoare pe umăr, mi-a strigat de la distanță, făcându-mă să presimt că ziua aceea care începuse atât de bine se va termina rău: „Domnule sculptor, am auzit că Marta are necazuri”. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a protesta în fața acestui mod de-a descrie sfânta taină a căsătoriei când se auzi soneria și Fran se ivi în persoană, urcând în fugă scările și intrând în baie. — Mătușica Fran! chițăi micuța Lottie, sărind brusc în picioare și stropindu-și mama. Mă duci la Old McDonald’s? La șase ani, Lottie încă nu asimilase confluența culturală dintre hamburgeri și poezii pentru copii. Sigur! exclamă Fran. Dar ce-ar fi să mergem în altă zi, când ai și niște haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a luat cu vrăjeală dulce. Bătaie... cu bătaia, n-au scos nimic de la mine. Dar, când m-a luat cu vrăjeală dulce, cu vorbe d-astea frumoase, eu n-am rezistat. La bătaie, am ținut. Am leșinat, iar m-au stropit cu apă, iar m-au luat. „Viața, domnule, nu este acolo unde vrem noi să fie“ - Bărcilă 10 pachete Carpati cu 20 plicuri cu timbre, 1 nes, 1 cartelă telefon. El împarte hrana. „La fiecare porție să nu lași altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
furam pentru mine. Le-aduceam, le puneam acasă. Nu vindeam. Dar mult... tablă galvanizată, motoare, turbine, pompe de injecție. Da, motoare. Păi, le furam motoare bune și le vindeam la d-ăștia de la noi, pe-aicea, de prin Grădiștea, de stropește la seră cu furtunu’. Furam pompă de injecție nouă - vindeam. Ce era mai bun, intram la strungărie, furam de-acolo. Furam motoare, tot. Tot ce era mai bun. Îmi spunea: „Astăzi îmi trebuie patru roți de teveu sau patru roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu alții, erau considerați un fel de politici, un fel de trădători. Mă uitam pe pereți și așteptam să treacă timpul. Și la apel; înainte de apel se băga niște ochelari de sudor în cameră, d-ăia de autogenă. Ăia erau stropiți cu spumă din asta de ciment. Nu se putea vedea prin ei. Ți-i dădea să-i pui la ochi, se uita la tine să vadă dacă ți i-ai pus, p-ormă intra în cameră să controleze gratiile. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lumânare de său. [1933] * URSUL CU CRIN Se odihnește subt prunii bisericii, adulmecă arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri in brațe un crin. Va mai trece printr-o mie de sate. I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin. Bolnavii de oase din cele o mie de sate în cale-i s-aștern. El îi calcă de rău. Și de bine el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor. Spre seară boala iese din casă, din gând
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
glii urechea - îndoielnic și supus - și pe sub glii ți-am auzit a inimei bătaie zgomotoasă. Pământul răspundea. GORUNUL În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate ca o inimă un clopot și-n zvonuri dulci îmi pare că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge. Gorunul din margine de codru, de ce mă-nvinge, cu aripi moi atâta pace, când zac în umbra ta și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă? O, cine știe? - Poate că din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ușor. - Ce este aici? - Ce i-am cerut eu împăratului, mi-a răspuns. - Nu pare cine știe ce. Mi-a surâs compătimitor. - Eu zic că valorează mai mult decât îți închipui. Ții în mână o bucată din Cruce, un fragment de lemn stropit cu sângele Său. Era cât pe-aci să-l scap jos. - Și de ce mi-l dai mie? l-am întrebat mirat. - Vreau să-l duci la Aquileia și să-l dai patriarhului. Îmi amintesc cât de nedumerit am rămas. - Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică și orbitoare. Din când În când, flacăra de sudură pâlpâie, stropind cu jeturi de scântei. Mașina poliției, cu sirena urlând, urcă pe strada Cavour, trece pe lângă biserică și pe lângă vagabonzii care dorm pe bănci, Întoarce la dreapta și intră pe Carlo Alberto. Girofarul aruncă umbre albastre asupra a doi marocani sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zidul vilei. Bravadă prostească și inutilă, căci Ea nu știa că el era autorul. Scoase din hanorac tuburile de vopsea. În noaptea asta adusese doar trei. Nu-i nimic. Avea să creeze o lume doar În negru, roșu și albastru. Stropi. Auzi câinii lătrând, Îi auzi mârâind - poate găsiseră un șobolan, poate clandestinul care dormea În cort Îi alungase cu pietre. Își rezervă clipele care mai rămâneau din zori pentru a lăsa mărturie pe tabla șantierului imaginea exploziei. Începu cu bomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pretențios - Îți serveau antreuri din carmangeria regiunii, șuncă de Colonnata, produse proaspete cumpărate direct de la producător. Antreul era servit pe un platou imens, practic ești deja sătul când vine partea cea mai bună: felul Întâi, al doilea, sosuri, dulciuri, totul stropit cu vin din cele mai bune crame din zonă, iar la sfârșit, țuică distilată În casă. Cu alte cuvinte, un mediu foarte intim, dar distins, frecventat cu discreție de personalități ale lumii mondene și politice - fuseseră văzuți aici Massimo D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceea care duduia În căștile walkmanului o ținea la distanță. Autobuzul frână brusc și Emma se prăbuși peste Valentina. Hectolitri de Roberto Cavalli. Iar buzele Îi erau făcute cu ruj de culoarea cireșelor. Și unghiile vopsite - cu un roșu violet, stropit cu punctulețe sclipitoare. Și fusta aceea mulată, și cizmele. S-a făcut frumoasă. După părerea mea, nu merge deloc la general, azi după-amiază. Se Întâlnește cu amantul. Cine o fi de data asta? Avea dreptate tata. Și ea ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
afle În fața cărei imagini sacre atât de mondenul onorabil Fioravanti se prosternase și se apropie câțiva pași - tălpile Îi scârțâiră lamentabil. În lumina nudă a becului părul creț și cenușiu al avocatului răspândea o aură argintie, ca și când ar fi fost stropit de picături de ploaie. În colțul din stânga al pânzei, ca și cum ar fi ieșit din casa ei, și mare ca În realitate, era o femeie brunetă cu un băiețel În față. Era desculță. În fața ei stătea Îngenuncheat un bărbat Între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe țeavă, și-mi voi zdrobi inima și vom avea pace, și vom sta Împreună pentru totdeauna. Emma apăru În timp ce, Împietrit de imaginea viscerelor ei, Antonio se cufunda din nou În imaginarea unui final teatral de crudă răzbunare: s-o stropească toată cu benzină, chiar când se Îndrepta spre metrou, doi kilometri, singură, vulnerabilă și fără vreun adăpost pe marginea străzii. Canistra plină e deja pregătită În spatele scaunului. Și Îi va da foc pentru a o vedea intrând În flăcări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care o trăim vede doar umbra pe care noi o proiectăm. Dar noi nu suntem așa. Pe aleile din Gianicolo, prundișul scârțâia sub pașii lor. Un văl umed făcea să lucească mașinile parcate sub platani. Parbrizul Peugeotului lui Sasha era stropit de apă - ca de ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața lunii, descoperind-o apoi Încet - diafană, ca o monedă. Emma Îi arătă luminile roșii ale unui avion care brăzda mătasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mă lasă-ntr-o lume concretă. În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iubire, Dar pân` s-ajungă pe pământ Pare să-i ia o veșnicie. Veșnicia pare mult, Dar când îmi asculți povestea, Ți se pare foarte scurt Anii tăi trecând ca vestea. Și-ușor cerul se-nnegrește. Nu mai vezi Numai stropii de-adineauri Îi mai auzi clipocind. Te întorci? Iubire, ne-ai părăsit pe noi, Pe cei ce-s fără de credință. Ai plecat pe meleaguri noi, Ca să cauți pocăință. Te-ai lăsat dusă de valuri, Te-ai izbit și te-ai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deschis în viața lui o carte. Mărțișoare Printre frunze ruginite Adiere de parfum Se prelinge și străbate Pân’ la mine, nu știu cum. Mă aplec să caut taina Sub covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă. Sub un colț de frunză umed Prea plecat de-un ger stingher Șterge tot păcatul lumii Un veștmânt de ghiocel. Pop Patricia, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
truc al Soarelui prin care putea să se contopească întro îmbrățișare furată cu Marea cea pură și frumoasă. Îngerul de la picioarele Domnului a zâmbit și el privind acest decor. Marea cea Albastră, neștiind de suferința Soarelui, alerga fericită, jucându-se, stropind văzduhul și trimițându-i acestuia milioane de picături multicolore. Soarele, oftând, le aduna ca pe niște bobițe de diamante și le transforma într-un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din licorile dulci, să bea din siropul minunat care curge în voie printre copacii de ciocolată amăruie umpluți cu cireșe negre. Pot asculta în liniște zumzetul albinelor care aleargă fericite printre bucățile de turtă dulce tapetate cu glazură albă și stropite cu sirop de arțar. E minunată Câmpia de Jeleu. Când fetele ajung e liniște. Prea liniște. Nu se aud păsărelele cântând și nici susurul cascadei Sirop de Caise. Bananele Vorbărețe tac și ele. Ceva nu e în regulă. Unde este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se aude o bufnitură. Sherlock a auzit că vine de la calculator. A fugit repede și a văzut-o pe doamna Mary pe jos, leșinată. Era albă ca varul, parcă era moartă. Repede a luat un pahar cu apă și a stropit-o, iar doamna Mary a tresărit, după care i-a explicat cine e acest “Domn Criminalistico”. Sherlock a rămas uimit. A plecat foarte grăbit din apartament cu echipamentul lui de ultimă performanță și i-a întrebat pe localnici unde se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de bere și apă de orz. Iacob era așa de obosit, că aproape a ratat masa pregătită cu atâta pasiune de Lea. Zilpa a avut o misiune foarte grea să-l scoale și până la urmă a fost nevoită să-l stropească cu apă, ceea ce l-a trezit așa de rău încât a dat din mâini și a făcut-o pe Zilpa una cu pământul, iar ea s-a văitat ca o pisică lovită. Zilpa nu era așa de încântată de venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sandalele și le-au ținut sus și au chicotit între ele pentru că era prima dată când picioarele li se vedeau atât de mult. Zilpa a murmurat un cântec dedicat fluviului în timp ce-l traversam. Cei doi gemeni s-au repezit înainte, stropindu-se prostește. Dar mie îmi era frică. Deși mă îndrăgostisem de el, vedeam bine că acolo unde apa era cea mai adâncă trecea bine de talia tatălui meu. Asta însemna că mie îmi venea cel puțin până la gât și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în contra curentului. Vânam broaștele colorate într-un verde intens, așa cum nu mai văzusem. Culegeam ierburi și foi de salată. Iosif prindea greieri ca să-i mănânce apoi înmuiați în miere. Ne bălăceam cu picioarele în apa repede și călduță și ne stropeam din cap până în picioare. Apoi ne uscam la soare și hainele ne miroseau ca briza și ca valurile râului Jabbok. Într-o zi am mers în susul fluviului și am descoperit un pod natural, un fel de potecă făcută din pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un câmp de cupru în soarele la asfințit. Când am văzut o turmă de hipopotami, bucuria lui a fost egalată doar de cea a copiilor lui Iosif, care s-au bulucit lângă el ca să vadă împreună cum copiii zeiței Taweret stropeau și mugeau în trestii. În a treia zi de călătorie, am pus fusul la o parte, m-am așezat liniștită și am privit cum apa mângâie țărmul, cu mintea la fel de calmă și de fără cuvinte ca suprafața fluviului. Am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]