2,009 matches
-
restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
din Jijia, cu ridicarea ei pe Dealul ”Țarna” și alimentarea satului cu apă prin conducte, sub administrarea primăriei Hlipiceni; comerț proprietate privată pe lângă cel cooperatist; în fiecare sat există biserică, iar satele arată tot mai bine prin noile construcții, dispărând stuful de pe acoperișuri și gardul din bețe de răsărită; buteliile de aragaz s-au înmulțit și s-au dezvoltat cele trei sate, în special Victoria. Începând din anul 1997, prin grija primăriei, s-a amenajat drumul ce leagă satul de centru
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ziua aceea, la sfârșitul repetiției, în umbra jachetei lui Drăgănescu, Mika-Le se strecurase într-un colț. ; Se ascundea mai mult însă ca altă dată de frica Elenei, fiindcă își schimbase pieptănătura. Se tunsese iar, dar printr-o greșală a coaforului stuful cârlionților fusese masacrat. Mika-Le ceruse singură, e drept, ă la gargonne, fără să-și dea seama că-i rămâne un; fel de puf creț, negru pe un cap băiețesc, ca după tifos. Lipsa acelei umbre pe frunte lua ochilor galbeni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
superior fusese mistuit de flăcări, cu balconașe și turnulețe cu tot, și care nu mai era locuit decât de vremea schimbătoare și de porumbei. Acolo ne instalaserăm, Anna și cu mine. Descoperiserăm semi-ruina între Königsallee și lacul Diana acoperit de stuf. A fost ușor ca, pe bani puțini, să închiriem pivnița care înainte făcuse parte din locuința administratorului. Deasupra noastră nu mai locuiau decât un profesor cu soția, cu care ne salutam. Locuința era strâmtă, dar aveam mult spațiu de zburdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pluteau agale din vîlvoiul sălbatec și creț ca al negrilor, al părului ei care sta drept în sus. Ciudată perucă, mai înaltă decât fața mică pală, cu trăsături șterse, o față care era numai pretextul de a adăposti la umbra stufului negru, prăfuit parcă, fără lustru, doi ochi ciudați prin fixitate și prin lipsa de expresie, dar galbeni, de un galben mat ca chihlimbarul vechi, care surprindeau. în ordonanțarea perfectă a gospodăriei Hallipa, fata cea mică reprezintă o dezordine prin fizicul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unii te plac la cap, alții la picioare. Ți-atn spus! Formula cea nouă! și râse, râsul ei sonor dar fără veselie. Mini fu jignită. - Nu s-a schimbat Mika-Le! zise apoi. - Nu! Drept concesie civilizației europene și-a mai domolit stuful cu un pieptene și dă cu pudră Rachel de proastă calitate. Mini își închipui peste tenul sarbăd al lui Mika-Le praful acelui ciment gălbui; linia pătrată a frunței, pe care pieptenele o dezgolea din vîlvoiui negru al părului, și ochii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atelier, fuma cu aere familiare Adolf Bunescu. în alt colț, rezemată de o pânză, sta Mika-Le în chip de icoană. Mini o putuse vedea modernizată. Cu părul ei negru mai tras în sus de piepteni, acoperind numai urechile cu două stufuri crețe, cu o rochie dreaptă de mătase gris, care era robe-chemise a modei curente, dar pe corpul lemnos putea fi o hlamă rigidă; și, în orice fel, era o îmbrăcăminte stângace. Pretenția la cochetărie punea mai mult în evidență la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
inima pădurii, unde mlaștina se lăfăia în toată urîțenia ei și de unde nu ar fi reușit să-i mai scoată pe calea cea bună nici cel mai încercat explorator. Oriunde te uitai nu întîlneai decît smîrcuri cu umbră deasă, bălării, stuf, răchiți uriașe, ochiuri de noroi care bolborosea și-n care, de se întîmpla să calci, te cufundai cel puțin pînă la brîu, fără să mai vorbesc de multe alte pericole pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Unde ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se afla gara Olteni pe unde trecea trenul de la Crasna la Huși, pe Valea Lohanului. În vara aceea, a lui’53, și-a ridicat o căsuță din vălătuci cu o cameră și o tindă pe care a acoperit-o cu stuf. A săpat fântână în curte. Și-a cumpărat o capră care să-i dea lapte, făcându-i și țarc. Apoi a mai făcut un coteț pentru câteva găini. Spre toamnă s-a apucat să desțelenească la hârleț o parte din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
întoarceri în sat, când venea să-și viziteze mama și neamurile. Casa părintească, după moartea mamei sale, a fost vândută unei familii tinere. Casa fusese zidită înainte de 1900 de către bunicul dinspre tată, ridicată din nuiele cu vălătuci și acoperită cu stuf. Marile cutremure din 1940 și 1977 au lăsat-o tot în picioare de parcă ar fi fost zidită din granit. Familia care a cumpărat-o nu i-a schimbat nimic din înfățișarea ei. Aceleași geamuri și uși vopsite în albastru, acoperișul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cutremure din 1940 și 1977 au lăsat-o tot în picioare de parcă ar fi fost zidită din granit. Familia care a cumpărat-o nu i-a schimbat nimic din înfățișarea ei. Aceleași geamuri și uși vopsite în albastru, acoperișul cu stuf schimbat din când în când, căci astfel de case acoperite cu stuf pe timpul verii țin camerele răcoroase și iarna sunt mai călduroase. Ajunși la fosta casă părintească, gospodarul l-a primit cu aceeași bucurie în suflet, de parcă iar fi tată
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ar fi fost zidită din granit. Familia care a cumpărat-o nu i-a schimbat nimic din înfățișarea ei. Aceleași geamuri și uși vopsite în albastru, acoperișul cu stuf schimbat din când în când, căci astfel de case acoperite cu stuf pe timpul verii țin camerele răcoroase și iarna sunt mai călduroase. Ajunși la fosta casă părintească, gospodarul l-a primit cu aceeași bucurie în suflet, de parcă iar fi tată sau frate. Știa că musafirul vine întotdeauna cu sacul plin de povești
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu pământ
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vesel. Ii plăcea să se ție de șotii, să facă farse. Uneori de extrem pericol. Aproape toate satele din vecinătatea Necrasovcăi aveau școli noi. Doar a lui Petrică era o amărâtă de chichineață, cu ziduri de lut și pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de multe ori, seara, la un restaurant-grădină de vară a unui evreu, grădină intrată în obișnuința lumii "La Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii mai erau și câțiva de natură statică pictați pe copertine
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a fi la Necrasovca iar revizorul a putut să-și rezolve datoriile sale de om al politicii. A și angajat om în locul meu. Și timpul trecea, iarna abia ițindu-se prin cele patru ferestre ale camerei mari, mereu măturată de resturile stufului din care făceam focul. Și iată-ne în 17 februarie. Eu mă gândeam la crapul, somnul și vinul pregătit pentru o mică petrecere de către directorul școlii, Afanase Palamarciuc, în timp ce acasă, Steluța și Nina făceau dizertații prematernale. Știi ceva ? După experiența
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
scăpat și copiii de pericol. Brava lui. Și vine Vestea. Să merg la gară că am primit un colet. Iau o sacoșă, or fi niște cărți, urc în căruța cuiva și merg la Traian Val. Coletul...Care colet? Înveliți în stuf umezit, sute de puieți de măr așteptau să fie duși spre lo cul care se va numi livada școlii. Și am simțit o săgetătură în dreapta, la stinghie. Nu, nu era prea plinul inimii, era apendicita care chema spre ea peritonita
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să se piardă spre creste și râpi. Aici am poposit cu prietenii mei într-o splendidă zi de vară a anului 1980. Coborând spre balta situată pe valea nespus de frumoasă, am lăsat în urmă casele acoperite cu tablă și stuf și am călcat pe iarba mustind de roua dimineții. În grădini, copacii roditori se aplecau sub povara fructelor. Florile de iasomie și mușețel răspândeau o mireasmă de vis. Peste tot se zăreau lanuri de grâu auriu, iar porumbul verde își
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
gândea la pățania mea, episod ce va rămâne ca o nouă întâmplare din viața de pescar. Soarele încins și aerul dogoritor din jur au început să se mai potolească, peste tot în jurul nostru se simțea miros de flori și de stuf. Fascinați priveam locurile ca de basm și atât de dragi inimilor noastre. Am fost treziți din visare de ciripitul păsărilor și de orăcăitul broaștelor urcate pe nuferii albi. Umbrele înserării au început să coboare spre casele și văile Prutului. În
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
păsări zburau înălțându-se spre cer. Am oprit în dreptul restaurantului. Un popas frumos, cu încăperi ce dădeau un aspect rustic. În curte, spre nord, se afla un iaz de pește. Peste apa curată, valuri mici se loveau de maluri și stuf. Afară, mese lungi stăteau străjuite de o parte și de alta de bănci de lemn masiv. Cheflii destui. în curte se văd sârme legate zdravăn de copaci, fețe de masă și prosoape albe erau puse la uscat, adierea de vânt
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
pământul negru, și umed; băltoacele rămăseseră ca niște mărturii de-a lungul văii; cât vedeam cu ochii, un fel de presimțire nehotărâtă a ierbii începu să acopere câmpul cu verdele ei, și așa mai departe; pe partea cealaltă a digului stuful părea că se trezește, iar milioanele de insecte, până mai ieri invizibile, își reîncepură, amețite, rotirea, în bătaia, cu fiecare zi mai caldă, a soarelui; din când în când ieșeam în fața ușii, ca să chiui; chiuiam de două trei ori, mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
masă, de altfel nu mai deschisese ochii din ziua sau noaptea aceea, se speriase cumplit, nici nu știam dacă mai respiră; încet, încet, am început să ne facem nevoile afară, semn indubitabil de împrimăvărare. Treptat, plimbările mele pe dig, prin stuf sau pe câmp se prelungiră; Zenobia începu să mă însoțească și astfel, după zile și nopți petrecute într-o lume fără dimensiuni, începu ceea ce s-ar putea numi „o altă viață“. 13. O dată (se împrimăvărase de-a binelea), umblam cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
printre alte cioburi (cultura Boian, în mod stupid socotită pe atunci aniconică), un falus de lut ars. M am așezat pe un trunchi de salcie căzut în apă, mă gândeam să spăl de pământ falusul și cioburile ridicate odată cu el, stuful mă acoperea din toate părțile, nimeni n-ar fi putut bănui prezența mea acolo, am curățat mai întâi cioburile, unul câte unul, și le-am pus la uscat pe-o creangă mai groasă; când a venit rândul falusului, am ridicat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fel de grohăit ciudat a cărui origine, la început, în ciuda disponibilităților mele, mi-a fost cu neputință s-o determin; apoi, după un alt grohăit, ceva mai consistent, un glas neîndoielnic omenesc a strigat de undeva, din altă parte a stufului: „Bă, care împuți balta ?“. Erau așadar, incontestabil, oameni, dar, cu excepția fetei aceleia singuratice, nu i-am văzut la față. În lungile peregrinări golite de gânduri, dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
parte a stufului: „Bă, care împuți balta ?“. Erau așadar, incontestabil, oameni, dar, cu excepția fetei aceleia singuratice, nu i-am văzut la față. În lungile peregrinări golite de gânduri, dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul bubuia. La întoarcere, mânam totdeauna în direcția soarelui imens și roșu, spre capătul digului, unde mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de treburile mele. 8. O dată, mai demult, eram într-un lan de porumb, spre toamnă, porumbul se uscase; acolo, în mijlocul lanului, se aflau șopronul unei fierării și, la vreo douăzeci de pași, o căsuță, un fel de colibă acoperită de stuf, stăteam lângă fierar, el meșterea o potcoavă încinsă la roșu, între bătăile ciocanului auzeam porumbul foșnind. Apoi, din casă a început să cânte Bach, în persoană, cânta la țambal, improviza, nu știu dacă l-ați auzit vreodată într-un lan
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]