2,394 matches
-
în stare? Vrei să știi ce-a mai făcut, după ce n-a primit răspunsurile acelea? A mai scris o scrisoare și a trimis-o prin Monica Elefteriade. Îi spunea că își trăiește înfrângerea. O conjura să nu intre în panica stupidă a fetelor bătrâne care se grăbesc să se mărite cu oricine. Prostii, toate prostii. Ce rost mai aveau? Nu se lămurise? Nu-i spunea Monica Elefteriade, după aceea, că scrisoarea „a fost citită de amândoi cu glas tare, au râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o misiune importantă cu un rezultat nesigur și Tabitha, de o agitație mai violentă și necontrolată, care s-a manifestat printr-o și mai mare ostilitate față de Lawrence. Lipsa ei de rațiune în această privință se vădise într-o neînțelegere stupidă inervenită cu numai câteva zile în urmă. Dând buzna în biroul fratelui ei seara târziu, ea îl surprinsese în timp ce purta o discuție de afaceri și înșfăcase o bucată de hârtie pe care - în versiunea ei - el notase instrucțiuni secrete primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
particular, doamnă Winshaw. E o chestiune destul de urgentă. Se retrag în coridorul de trecere și când Rebecca se întoarce după câteva clipe, fața ei e palidă. — E vorba de copii, îi spune ea soțului ei. S-a petrecut un accident stupid în camera copiilor. Hilary s-a rănit la mână. Va trebui s-o duc la spital. Mortimer se ridică pe jumătate din scaun, intrând în panică. — E grav? — Nu cred. E doar puțin speriată. — Vin cu tine. Nu, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
intitulată The Nearest and the Dearest plină de glume idioate la care publicul din studio reacționa cu hohote de râs vulgare și pe urmă au văzut o chestie care se chema It’s a Knockout, cu o serie de jocuri stupide în aer liber. Fără să-și dea seama, Hilary își canaliză agitația spre vârfurile degetelor care se întindeau spre un castron cu fructe de lângă canapea și culegeau rând pe rând boabele de struguri; le curăța pe fiecare cu unghiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar avea o insignă pe care să scrie „Partidul Laburist“. Ce farsă tristă este totul! 27 martie 1973 Dezbaterile în jurul reformelor serviciului național de sănătate propuse de Joseph s-au mai prelungit cu o zi. Aceiași oameni cu aceleași obiecții stupide. Omul nostru a ținut un discurs penibil. N-am stat să-l ascult pe tot - am intrat și am ieșit de mai multe ori pe parcursul zilei. Proiectul de lege nu este tot ce ar trebui să fie, dar este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în ușă câteva ore mai devreme și nu mă dusesem să-i deschid; probabil zărise lumină pe sub ușă și își dăduse seama că n-aveam chef de ea. Iar acum, dintr-odată, stând singur în întunericul întretăiat doar de licărul stupid al televizorului, mi se părea ridicol să prefer acele imagini lipsite de sens, care nu-mi spuneau nimic, companiei unei femei atrăgătoare și inteligente. Mai presus decât orice, furia m-a împins să fac un gest impulsiv și egoist. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am ieșit din cinematograf la jumătatea fimului și de atunci am această senzație stranie că.. nu se termină de fapt niciodată, așa mi se pare. Parcă de atunci, aș... trăi în el. — Despre ce e vorba? — A, e un film stupid. E despre o familie bogată care se adună într-o casă mare de la țară pentru citirea unui testament și sunt omorâți unul după altul. Trebuia să fie amuzant, dar pe vremea aceea mie nu mi se părea așa. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putea putea sugera o mică nebunie, un loc în care să ne întâlnim? Am aflat că joia viitoare lângă galeria Narcissus din Cork Street (proprietar - Roderick Winshaw, după cum știi cu siguranță) se vernisează - conform uzanțelor - niște noi tablouri fără îndoială stupide ale unui tânăr membru al aristocrației minore. Cred că putem fi siguri că atracția pe care o reprezintă un asemenea eveniment pentru cognoscentii londonezi nu va aduna atâta lume încât doi necunoscuți să nu se poată recunoaște în mulțime. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Reacționând la presiunea publică, directorul general recunoscuse că sistemul intensiv era „respingător din punct de vedere moral“. — Eu voi continua să folosesc țarcuri, spuse Dorothy. În fond, putem încă să-i exportăm. Și în plus, ce-i cu sentimentalismul ăsta stupid față de viței? Sunt cele mai împuțite animale. Dacă nu le dai nimic de băut câteva zile, știi ce fac? Încep să-și bea urina. Henry clătină din cap neîncrezător față de ciudățeniile regnului animal și reumplu paharele cu Sauterne. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fără a mai rosti vreo vorbă și eu m-am cufundat din nou, nedumerit, în tăcere, abia venindu-mi să cred cât de dificilă se dovedea a fi abordarea ei. Situația nu mai era doar jenantă, era de-a dreptul stupidă. Singura alternativă care-mi rămânea era să spun: — De fapt, chiar am încercat să vă atrag atenția. Își ridică privirea, așteptându-mi explicația. — E vorba de... de cartea pe care o citiți. — Ce-i cu ea? — N-ați observat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
începutul țării minelor, cu orizontul dominat mai întâi de macarale și puțuri de mină și apoi, discret, o fleșă de biserică, strâmbă, care îmi dădu un fior de nostalgie, purtându-mă cu peste cincisprezece ani în urmă, spre genericul unui stupid serial comic de televiziune despre preoți, la care mă uitam fascinat în adolescență. Eram adânc cufundat în amintirea acelor vremuri când am trecut prin tuneluri și lungi drumuri tăiate în stâncă. Pe lângă șine, copacii erau atât de deși, încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
recunoscu Jason. Totuși nu cred are vreun rost. — Probabil ai dreptate. Ai idee ce mistere poate să ascundă? — O, da, am. — Chiar ai? — Da. Coborî vocea. Cred că este blestemat. Am închis revista, după ce am aruncat o ultimă privire acelei stupide fotografii care mă înfățișa precoce și introspectiv în staulul domnului Nuttall și am pus-o la loc pe noptiera lui Joan. Fusese ciudat să recitesc povestirea; ca și cum ai auzi o voce necunoscută pe o bandă și ai refuza cu încăpățânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la patru și jumătate, deși uneori, când expediția noastră la târguieli dura mai mult decât ne așteptaserăm, mergând cu șaptezeci și cinci sau cu nouăzeci de kilometri la oră pe străzile mărginașe, cu teama să nu ratăm primele etape ale concursului sau stupida introducere a prezentatorului, pigmentată cu groaznice jocuri de cuvinte și rostită cu zâmbete slugarnice de cățeluș ajuns la maturitate prea curând. Dar mama mai avea un motiv pentru care se uita în fiecare după-amiază și vedeam în ochii ei arzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mi-a supravegheat apartamentul ore-n șir, poate chiar o zi sau două, în timp ce eu eram înăuntru și-mi scriam prețioasa cronică... M-a urmărit până la stația de metrou, m-a urmărit până la King’s Cross, apoi povestea aceea stupidă că se duce în vizită la sora ei în Kettering și că nu are nevoie de valiză? Cum am putut să mă las păcălit: ce anume mă orbise? — Nu ești singurul bărbat care a căzut în această capcană, sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o sticlă de pe noptieră și în scurt timp chicoteau amândoi necontrolat. După toate strategemele, pânda, tensiunea permanentă din ultimele zile, Graham se simțea dintr-o dată eliberat: nu exista nimic pe lumea asta mai plăcut decât să joace acest joc stupid de cărți cu o femeie tânără, frumoasă și amețită într-o cameră necunoscută și dintr-odată simți un val de dorință, pe care Lucila îl recunoscu de îndată ce-l văzu în ochii lui. Lucila își feri privirea. Terminară jocul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cuvânt, m-am uitat atât de mult timp, încât a încetat să mai însemne ceva și a început să arate ca o învălmășeală fără sens de litere. Cum putea ceva atât de mic, atât de întâmplător ca acest mic cuvânt stupid să facă atâta rău? Cum putea (dar asta nu se va întâmpla) să distrugă o persoană? Asta nu se va întâmpla. Revoltat brusc de vederea careului pe jumătate terminat, care părea banal și agresiv, am mototolit ziarul reducându-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
teribil de nefericiți. Se plângeau de zilele lungi de muncă, de colegii de serviciu, de politicile de la locul de muncă, dar, mai mult decât de orice altceva, se plângeau amarnic de plictiseală. În comparație cu școala, sarcinile de serviciu li se păreau stupide, inutile, sarcini pe care și un cimpanzeu le putea duce la capăt. Povesteau despre nenumăratele ore pe care și le petreceau În căutarea unor cifre În bazele de date sau vorbind la telefon cu oameni care nu voiau să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru foarte multă vreme de acum Înainte. Sper să mă aleg cu ceva mai mult din toată povestea asta. — O să te alegi, scumpo, o să te alegi. Ai să vezi. Ți s-o fi părând ție acum că faci chestii cam stupide, dar crede-mă, nu e așa. E Începutul unei chestii fantastice, simt eu. Și m-am documentat cu privire la șefa ta. Miranda asta pare a fi o femeie dură și nu mă Îndoiesc că așa și e, dar cred că până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
E-n regulă, poftă bună. Mi-a părut bine de cunoștință. M-am Întors ca să plec și mi-am dat seama că nu doar simplul fapt că vorbisem era ridicol În sine, dar și ce spusesem fusese de-a dreptul stupid. Mi-a părut bine de cunoștință? Nu-mi făcuse nimeni cunoștință cu nici unul dintre ei. — Emily! am auzit exact când mâna mi se Încleștase pe clanță. Emily, ai grijă să nu se repete asta și mâine. Nu vrem să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
peste noapte acolo? În pușcărie? — Păi, da, s‑ar putea spune și așa. N‑a fost prea rău, nu e cum vezi prin filme. Am dormit Într‑o cameră Împreună cu altă fată, absolut neagresivă, care fusese arestată pentru ceva la fel de stupid. Gardienii au fost foarte drăguți - n‑a fost mare lucru. N‑am avut zăbrele sau alte chestii de‑astea. A râs, dar râsul ei mi s‑a părut forțat. Am digerat toate astea câteva momente și am Încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simțea istovită, golită. Se gîndi la seara care trecuse și i se păru uimitor cum doar cîteva ore pot adăposti atîtea stări distincte de violență. Poate că Julia gîndea la fel. Ridică o mînă și-și frecă fața. — Ce seară stupidă! zise ea. — Chiar mă urăști, Julia? — Da. Nu, nu cred. — Nu mă pot abține, spuse Helen. Pur și simplu nu mă mai recunosc cînd sînt așa. Ca și cum... Dar nu putea explica; niciodată nu putea. De fiecare dată i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lucrezi acum... Se uită spre cer, care acum era Înnorat și cenușiu. Speram c-o să fie o zi Însorită, ca ultima dată. E cam frig, nu-i așa? M-am gîndit... Dar spune-mi dacă nu cumva e o idee stupidă. Am lucrat atîta vreme printre ruine, că am uitat uzanțele sociale. M-am gîndit că ți-ar face plăcere să vii și să vezi casa din Bryanston Square, unde am intrat cățărîndu-mă prin luminator - să vezi de ce-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oglinda retrovizoare, Pegas Îmi aruncă o privire plină de milă care-mi dă de Înțeles să-mi văd de treaba mea. Faptul că nu a venit taxiul comandat m-a enervat atât de rău, Încât am avut o ceartă tare stupidă cu Richard. Găsise cecul de Crăciun pentru Paula pe care-l ascunsesem În cutia cu gustarea de prânz a lui Emily. Mi-a spus că nu poate Înțelege nicicum de ce cheltuiesc mai mult pentru cadoul dădacei decât pentru toate cadourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei. Și mamele cu serviciu care cedează toate nervos. Scrie că 78% ar renunța mâine la serviciu dacă ar putea. —Ha! Nu poate fi corect. Acelea dintre noi care sunt cu adevărat stresate nu au timp să răspundă la sondaje stupide. Tu ce crezi, Momo? Își Încrețește nasul În felul ei adorabil: — Îmi pare rău, dar eu nu vreau să am. Copii. Chiar nu știu cum reușești, Kate. —Prin compartimentare, așa reușesc. Copiii Într-un compartiment, munca În altul: tot ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
telefon, părea aceeași Candy, dar știam că acea Candy, „Candy dinainte de copii“, dispăruse. Sunt sigură că toate orele acelea lungi și grele pe care le-a petrecut lucrând toată viața ei ca adult au Început repede să i se pară stupide și nenecesare. A deranjat-o când la ora 17.30, când a Încercat să plece, Rod Task a catalogat ora drept „prânz“. A deranjat-o faptul că nu apuca să-și vadă fiul pe lumină. Când Seymour a făcut șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]